| 1 În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineaţă şi au adus miresmele pe care le pregătiseră.
| 1 Iar in prima zi dupa sambata, foarte de dimineata, au venit ele la mormant, aducand miresmele pe care le pregatisera. |
| 2 Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt,
| 2 Si au gasit piatra rasturnata de pe mormant. |
| 3 au intrat înăuntru, şi n-au găsit trupul Domnului Isus.
| 3 Si intrand, nu au gasit trupul Domnului Iisus. |
| 4 Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare.
| 4 Si fiind ele inca nedumerite de aceasta, iata doi barbati au stat inaintea lor, in vesminte stralucitoare. |
| 5 Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: "Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?
| 5 Si, infricosandu-se ele si plecandu-si fetele la pamant, au zis aceia catre ele: De ce cautati pe Cel viu intre cei morti? |
| 6 Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea,
| 6 Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceti-va aminte cum v-a vorbit, fiind inca in Galileea, |
| 7 când zicea că: "Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învie."
| 7 Zicand ca Fiul Omului trebuie sa fie dat in mainile oamenilor pacatosi si sa fie rastignit, iar a treia zi sa invieze. |
| 8 Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus.
| 8 Si ele si-au adus aminte de cuvantul Lui. |
| 9 La întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.
| 9 Si intorcandu-se de la mormant, au vestit toate acestea celor unsprezece si tuturor celorlalti. |
| 10 Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte care erau împreună cu ele.
| 10 Iar ele erau: Maria Magdalena, si Ioana si Maria lui Iacov si celelalte impreuna cu ele, care ziceau catre apostoli acestea. |
| 11 Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme şi nu le credeau.
| 11 Si cuvintele acestea au parut inaintea lor ca o aiurare si nu le-au crezut. |
| 12 Dar Petru s-a sculat şi a dat fuga la mormânt. S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâşiile de pânză care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.
| 12 Si Petru, sculandu-se, a alergat la mormant si, plecandu-se, a vazut giulgiurile singure zacand. Si a plecat, mirandu-se in sine de ceea ce se intamplase. |
| 13 În aceeaşi zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim;
| 13 Si iata, doi dintre ei mergeau in aceeasi zi la un sat care era departe de Ierusalim, ca la saizeci de stadii, al carui nume era Emaus. |
| 14 şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.
| 14 Si aceia vorbeau intre ei despre toate intamplarile acestea. |
| 15 Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei.
| 15 Si pe cand vorbeau si se intrebau intre ei. si Iisus Insusi, apropiindu-Se, mergea impreuna cu ei. |
| 16 Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.
| 16 Dar ochii lor erau tinuti ca sa nu-L cunoasca. |
| 17 El le-a zis: "Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?" Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti.
| 17 Si El a zis catre ei: Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbati unul cu altul in drumul vostru? Iar ei s-au oprit, cuprinsi de intristare. |
| 18 Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: "Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?"
| 18 Raspunzand, unul cu numele Cleopa a zis catre El: Tu singur esti strain in Ierusalim si nu stii cele ce s-au intamplat in el in zilele acestea? |
| 19 "Ce?", le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: "Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte şi în cuvinte înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.
| 19 El le-a zis: Care? Iar ei I-au raspuns: Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic in fapta si in cuvant inaintea lui Dumnezeu si a intregului popor. |
| 20 Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osândit la moarte şi L-au răstignit?
| 20 Cum L-au osandit la moarte si L-au rastignit arhiereii si mai-marii nostri; |
| 21 Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.
| 21 Iar noi nadajduiam ca El este Cel ce avea sa izbaveasca pe Israel; si, cu toate acestea, astazi este a treia zi de cand s-au petrecut acestea. |
| 22 Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt,
| 22 Dar si niste femei de ale noastre ne-au spaimantat ducandu-se dis-de-dimineata la mormant, |
| 23 nu I-au găsit trupul şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri care ziceau că El este viu.
| 23 Si, negasind trupul Lui, au venit zicand ca au vazut aratare de ingeri, care le-au spus ca El este viu. |
| 24 Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut."
| 24 Iar unii dintre noi s-au dus la mormant si au gasit asa precum spusesera femeile, dar pe El nu L-au vazut. |
| 25 Atunci Isus le-a zis: "O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii!
| 25 Si El a zis catre ei: O, nepriceputilor si zabavnici cu inima ca sa credeti toate cate au spus proorocii! |
| 26 Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?"
| 26 Nu trebuia oare, ca Hristos sa patimeasca acestea si sa intre in slava Sa? |
| 27 Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.
| 27 Si incepand de la Moise si de la toti proorocii, le-a talcuit lor, din toate Scripturile cele despre El. |
| 28 Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.
| 28 Si s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se facea ca merge mai departe. |
| 29 Dar ei au stăruit de El şi au zis: "Rămâi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut." Şi a intrat să rămână cu ei.
| 29 Dar ei Il rugau staruitor, zicand: Ramai cu noi ca este spre seara si s-a plecat ziua. Si a intrat sa ramana cu ei. |
| 30 Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea; şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o.
| 30 Si, cand a stat impreuna cu ei la masa, luand El painea, a binecuvantat si, frangand, le-a dat lor. |
| 31 Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.
| 31 Si s-au deschis ochii lor si L-au cunoscut; si El s-a facut nevazut de ei. |
| 32 Şi au zis unul către altul: "Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?"
| 32 Si au zis unul catre altul: Oare, nu ardea in noi inima noastra, cand ne vorbea pe cale si cand ne talcuia Scripturile? |
| 33 S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc
| 33 Si, in ceasul acela sculandu-se, s-au intors la Ierusalim si au gasit adunati pe cei unsprezece si pe cei ce erau impreuna cu ei, |
| 34 şi zicând: "A înviat Domnul cu adevărat şi S-a arătat lui Simon."
| 34 Care ziceau ca a inviat cu adevarat Domnul si S-a aratat lui Simon. |
| 35 Şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum şi cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.
| 35 Si ei au istorisit cele petrecute pe cale si cum a fost cunoscut de ei la frangerea painii. |
| 36 Pe când vorbeau ei astfel, însuşi Isus a stat în mijlocul lor şi le-a zis: "Pace vouă!"
| 36 Si pe cand vorbeau ei acestea, El a stat in mijlocul lor si le-a zis: Pace voua. |
| 37 Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh.
| 37 Iar ei, inspaimantandu-se si infricosandu-se, credeau ca vad duh. |
| 38 Dar El le-a zis: "Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă?
| 38 Si Iisus le-a zis: De ce sunteti tulburati si pentru ce se ridica astfel de ganduri in inima voastra? |
| 39 Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu."
| 39 Vedeti mainile Mele si picioarele Mele, ca Eu Insumi sunt; pipaiti-Ma si vedeti, ca duhul nu are carne si oase, precum Ma vedeti pe Mine ca am. |
| 40 (Şi, după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.)
| 40 Si zicand acestea, le-a aratat mainile si picioarele Sale. |
| 41 Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, El le-a zis: "Aveţi aici ceva de mâncare?"
| 41 Iar ei inca necrezand de bucurie si minunandu-se, El le-a zis: Aveti aici ceva de mancare? |
| 42 I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagure de miere.
| 42 Iar ei i-au dat o bucata de peste fript si dintr-un fagure de miere. |
| 43 El le-a luat şi a mâncat înaintea lor.
| 43 Si luand, a mancat inaintea lor. |
| 44 Apoi le-a zis: "Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi."
| 44 Si le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grait catre voi fiind inca impreuna cu voi, ca trebuie sa se implineasca toate cele scrise despre Mine in Legea lui Moise, in prooroci si in psalmi. |
| 45 Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.
| 45 Atunci le-a deschis mintea ca sa priceapa Scripturile. |
| 46 Şi le-a zis: "Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învie a treia zi dintre cei morţi.
| 46 Si le-a spus ca asa este scris si asa trebuie sa patimeasca Hristos si asa sa invieze din morti a treia zi. |
| 47 Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.
| 47 Si sa se propovaduiasca in numele Sau pocainta spre iertarea pacatelor la toate neamurile, incepand de la Ierusalim. |
| 48 Voi sunteţi martori ai acestor lucruri.
| 48 Voi sunteti martorii acestora. |
| 49 Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus."
| 49 Si iata, Eu trimit peste voi fagaduinta Tatalui Meu; voi insa sedeti in cetate, pana ce va veti imbraca cu putere de sus. |
| 50 El i-a dus afară până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat.
| 50 Si i-a dus afara pana spre Betania si, ridicandu-Si mainile, i-a binecuvantat. |
| 51 Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer.
| 51 Si pe cand ii binecuvanta, S-a despartit de ei si S-a inaltat la cer. |
| 52 După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.
| 52 Iar ei, inchinandu-se Lui, s-au intors in Ierusalim cu bucurie mare. |
| 53 Şi tot timpul stăteau în Templu şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.
| 53 Si erau in toata vremea in templu, laudand si binecuvantand pe Dumnezeu. Amin. |
