1 Voi înşivă ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică.
| 1 Caci stiti voi insiva, fratilor, ca venirea noastra la voi n-a fost zadarnica. |
2 După ce am suferit şi am fost batjocoriţi în Filipi, cum ştiţi, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte.
| 2 Ci, dupa ce am suferit si am fost, precum stiti, ocarati in Filipi, am indraznit intru Dumnezeul nostru sa graim in fata voastra, cu multa lupta, Evanghelia lui Dumnezeu. |
3 Căci propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăţie, nici pe viclenie.
| 3 Pentru ca indemnul nostru nu venea din ratacire, nici din ganduri necurate, nici din inselaciune, |
4 Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredinţeze Evanghelia, căutăm să vorbim aşa ca să plăcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima.
| 4 Ci, dupa cum am fost socotiti vrednici de Dumnezeu ca sa ni se incredinteze Evanghelia, asa vorbim, nu cautand sa placem oamenilor, ci lui Dumnezeu care ne incearca inimile. |
5 În adevăr, cum bine ştiţi, niciodată n-am întrebuinţat vorbe măgulitoare, nici haina lăcomiei; martor este Dumnezeu.
| 5 Caci niciodata nu ne-am aratat cu cuvinte de lingusire, dupa cum stiti, nici cu ascunse porniri de lacomie. Dumnezeu imi este martor. |
6 N-am căutat slavă de la oameni: nici de la voi, nici de la alţii, deşi, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste.
| 6 Nici n-am cautat slava de la oameni, nici de la voi, nici de la altii, desi puteam sa fim cu greutate, ca apostoli ai lui Hristos. |
7 Dimpotrivă, ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-şi creşte cu drag copiii.
| 7 Noi insa am fost blanzi in mijlocul vostru, asa precum o doica ingrijeste pe fiii sai; |
8 Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar şi viaţa noastră, atât de scumpi ne ajunseserăţi.
| 8 Astfel, iubindu-va, eram bucurosi sa va dam nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci chiar si sufletele noastre pentru ca ne-ati devenit iubiti. |
9 Vă aduceţi aminte, fraţilor, de osteneala şi munca noastră. Cum lucram zi şi noapte, ca să nu fim sarcină niciunuia din voi, şi vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu.
| 9 Va aduceti aminte, fratilor, de osteneala si de truda noastra; lucrand zi si noapte, ca sa nu fim povara nici unuia din voi, asa v-am propovaduit Evanghelia lui Dumnezeu. |
10 Voi sunteţi martori, şi Dumnezeu de asemenea, că am avut o purtare sfântă, dreaptă şi fără prihană faţă de voi care credeţi.
| 10 Voi sunteti martori, si Dumnezeu de asemenea, cat de sfant si cat de drept si fara de prihana ne-am purtat intre voi credinciosii; |
11 Ştiţi iarăşi că am fost pentru fiecare din voi ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mângâiam şi vă adeveream
| 11 Ca un parinte pe copiii sai, precum stiti, asa v-am rugat si v-am mangaiat. |
12 să vă purtaţi într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăţia şi slava Sa.
| 12 Si v-am rugat cu staruinta sa umblati cum se cuvine inaintea lui Dumnezeu, Celui ce va cheama la imparatia si la slava Sa. |
13 De aceea mulţumim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi care credeţi.
| 13 De aceea si noi multumim lui Dumnezeu neincetat, ca luand voi cuvantul ascultarii de Dumnezeu de la noi, nu l-ati primit ca pe un cuvant al oamenilor, ci, asa precum este intr-adevar, ca pe un cuvant al lui Dumnezeu, care si lucreaza intru voi cei ce credeti. |
14 Căci, fraţilor, voi aţi călcat pe urmele bisericilor lui Dumnezeu, care sunt în Hristos Isus, în Iudeea; pentru că şi voi aţi suferit din partea celor de un neam cu voi aceleaşi rele pe care le-au suferit ele din partea iudeilor.
| 14 Caci voi, fratilor, v-ati facut urmatori ai Bisericilor lui Dumnezeu, care sunt in Iudeea, intru Hristos Iisus, pentru ca ati suferit si voi aceleasi de la cei de un neam cu voi, dupa cum si ele de la iudei, |
15 Iudeii aceştia au omorât pe Domnul Isus şi pe proroci, pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu şi sunt vrăjmaşi tuturor oamenilor,
| 15 Care si pe Domnul Iisus L-au omorat ca si pe proorocii lor; si pe noi ne-au prigonit si sunt neplacuti lui Dumnezeu si tuturor oamenilor sunt potrivnici, |
16 căci ne opresc să vorbim Neamurilor, ca să fie mântuite. Astfel ei totdeauna pun vârf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu!
| 16 Fiindca ne opresc sa vorbim neamurilor, ca sa se mantuiasca, spre a se implini pururea masura pacatelor lor. Dar la urma, i-a ajuns mania lui Dumnezeu. |
17 Noi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi câtăva vreme de voi, cu faţa, dar nu cu inima, am avut cu atât mai mult dorinţa să vă vedem.
| 17 Iar noi, fratilor, fiind despartiti de voi, o bucata de vreme, cu ochii nu cu inima, ne-am sarguit cu atat mai mult, cu mare dor, sa vedem fata voastra. |
18 Astfel, o dată şi chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puţin) să venim la voi; dar ne-a împiedicat Satana.
| 18 Pentru aceea, am voit sa venim la voi, indeosebi eu Pavel - o data si inca alta data, - dar ne-a impiedicat satana. |
19 Căci cine este, în adevăr, nădejdea sau bucuria, sau cununa noastră de slavă? Nu sunteţi voi, înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui?
| 19 Caci care este nadejdea noastra, sau bucuria, sau cununa laudei noastre, daca nu chiar voi, inaintea Domnului nostru Iisus, intru a Lui venire? |
20 Da, voi sunteţi slava şi bucuria noastră.
| 20 Caci voi sunteti slava si bucuria noastra. |