| 1 David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cântări, după ce Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mâna lui Saul.
| 1 Atunci a cantat David cantarea aceasta Domnului, in ziua cand Domnul l-a izbavit de toti vrajmasii lui si din mainile lui Saul, si a zis: |
| 2 El a zis: "Domnul este stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu.
| 2 "Domnul este intarirea mea, scaparea mea si izbavitorul meu. |
| 3 Dumnezeu este stânca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea care mă mântuieşte, turnul meu cel înalt şi scăparea mea. Mântuitorule! Tu mă scapi de silnicie.
| 3 Dumnezeu este stanca mea cea de scapare, Scutul meu si puterea cea mantuitoare, Adapostul meu cel tare si scaparea mea! Mantuitorul meu, din necaz m-ai izbavit! |
| 4 Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.
| 4 Pe Domnul Cel vrednic de lauda L-am chemat Si de vrajmasii mei am fost izbavit. |
| 5 Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şuvoaiele nimicirii mă înspăimântaseră;
| 5 Valurile mortii ma-mpresurasera Si eram potopit de suvoaiele rautatii; |
| 6 legăturile mormântului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră.
| 6 Lanturile iadului ma incatusasera si eram prins in lanturile mortii. |
| 7 În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
| 7 Dar in necazul meu am chemat pe Domnul, Strigat am inaltat catre Dumnezeul meu Si El mi-a auzit glasul din locasul Sau Si strigatul meu a ajuns la urechile Lui. |
| 8 Atunci pământul s-a cutremurat şi s-a clătinat, temeliile cerului s-au mişcat şi s-au zguduit, pentru că El Se mâniase.
| 8 Atunci s-a clatinat si s-a cutremurat pamantul, Si temeliile cerurilor s-au zguduit, Pentru ca Se maniase Domnul! |
| 9 Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.
| 9 Fum iesea din narile Lui, Din gura Lui iesea foc mistuitor Si carbuni aprinsi tasneau. |
| 10 A plecat cerurile şi S-a coborât: un nor gros era sub picioarele Lui.
| 10 Plecat-a cerurile si S-a coborat Si sub picioarele Lui era negura deasa. |
| 11 Călărea pe un heruvim şi zbura, venea pe aripile vântului;
| 11 Sezut-a pe heruvimi si a zburat, zburat-a pe aripile vantului! |
| 12 era înconjurat cu întunericul ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.
| 12 Din negura Si-a facut adapost Si cort imprejurul Sau; Cu ape intunecoase si cu nori negri era infasurat. |
| 13 Din strălucirea care era înaintea Lui scânteiau cărbuni de foc.
| 13 De stralucirea ce-I mergea inainte Se imprastiau norii, Aruncand grindina si carbuni de foc. |
| 14 Domnul a tunat din ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul;
| 14 Atunci Domnul a tunat in ceruri Si Cel Preainalt a facut sa rasuna glasul Sau; |
| 15 a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul şi i-a pus pe fugă.
| 15 Slobozit-a sagetile Sale si a imprastiat pe vrajmasi, Inmultitu-Si-a fulgerele si i-a pus pe fuga. |
| 16 Fundul mării s-a văzut, temeliile lumii au fost descoperite de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.
| 16 De certarea Ta, Doamne, De suflarea narilor Tale, S-au aratat fundurile marii Si temeliile lumii s-au descoperit. |
| 17 El Şi-a întins mâna de sus din înălţime, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari;
| 17 Tinzandu-Si El mana de sus, m-a apucat Si m-a scos din ape adanci; |
| 18 m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei care erau mai tari decât mine.
| 18 Izbavitu-m-a de vrajmasul meu cel puternic, De cei ce ma urau si erau mai tari ca mine: |
| 19 Ei mă prinseseră în ziua strâmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,
| 19 Acestia ma impresurasera in ziua necazului, Dar Domnul a fost ajutorul meu; |
| 20 El m-a scos la loc larg. El m-a mântuit pentru că mă iubeşte.
| 20 El m-a scos le loc larg, izbavitu-m-a, pentru ca m-a iubit! |
| 21 Domnul mi-a răsplătit după nevinovăţia mea, mi-a făcut după curăţia mâinilor mele;
| 21 Domnul mi-a dat dupa nevinovatia mea, Dupa curatia mainilor mele mi-s platit. |
| 22 căci am păzit căile Domnului, nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.
| 22 Caci am urmat caile Domnului, Si inaintea Dumnezeului meu m-am pocait. |
| 23 Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m-am depărtat de la legile Lui.
| 23 Toate poruncile Lui le-am avut inaintea mea Si de la legea Lui nu m-am abatut. |
| 24 Am fost fără vină înaintea Lui, m-am păzit de fărădelegea mea.
| 24 Fara prihana am fost inaintea Lui Si de nedreptate m-am pazit. |
| 25 De aceea Domnul mi-a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea înaintea Lui.
| 25 Deci Domnul mi-a platit dupa nevinovatia mea Si dupa curatia mainilor mele pe care a cunoscut-o. |
| 26 Cu cel bun Tu eşti bun, cu omul drept Te porţi după dreptate,
| 26 Caci Tu, Doamne, cu cel bun Te arati bun, Cu omul drept Te porti cu dreptate, |
| 27 cu cel curat eşti curat, cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui.
| 27 Cu cel cuvios, Cuvios esti, Iar cu cel indaratnic, Te porti dupa indaratnicia lui. |
| 28 Tu mântuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta cobori pe cei mândri.
| 28 Tu pe poporul smerit il izbavesti, Iar ochii cei mandri ii smeresti. |
| 29 Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunericul meu.
| 29 Tu esti lumina mea, Doamne! Doamne, lumineaza intunericul meu! |
| 30 Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.
| 30 Cu Tine ma voi arunca spre ostirea inarmata, Cu Dumnezeul meu voi dobori zidul. |
| 31 Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, cuvântul Domnului este curăţat; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.
| 31 Caile Domnului sunt desavarsite, Cuvantul Domnului e lamurit prin foc. Si scut este El tuturor celor ce nadajduiesc in El; |
| 32 Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?
| 32 Caci cine este Dumnezeu, daca nu Domnul? Si cine este aparator, daca nu Dumnezeul nostru? |
| 33 Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă.
| 33 Dumnezeu este Cel ce ma incinge cu putere si calea cea dreapta-mi arata; |
| 34 El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor şi El mă aşază pe locurile mele cele înalte.
| 34 Care da picioarelor mele sprinteneala cerbului, Si la locurile cele inalte ma aseaza; |
| 35 Îmi deprinde mâinile la luptă, şi braţele mele întind arcul de aramă.
| 35 Care-mi deprinde mainile mele la razboi Si bratele mele sa intinda arzul de arama. |
| 36 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, şi ajung mare prin bunătatea Ta.
| 36 Doamne, Tu ma aperi cu scutul Tau izbavitor, Cu dreapta Ta ma sprijini si inalti cu bunatatea Ta, |
| 37 Lărgeşti drumul sub paşii mei, şi picioarele mele nu se clatină.
| 37 Tu largesti calea sub pasii mei Si picioarele mele nu se poticnesc. |
| 38 Urmăresc pe vrăjmaşii mei şi-i nimicesc, nu mă întorc până nu-i nimicesc.
| 38 Urmari-voi pe vrajmasii mei si-i voi prinde. Nu ma voi intoarce pana nu-i starpesc. |
| 39 Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad sub picioarele mele.
| 39 Ii voi lovi si nu se vor putea tine. Cadea-vor sub picioarele mele. |
| 40 Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui sub mine pe potrivnicii mei.
| 40 Tu ma incingi cu putere pentru razboi Si faci sa cada potrivnicii sub mine |
| 41 Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi nimicesc pe cei ce mă urăsc.
| 41 Pe vrajmasii mei Tu-i pui pe fuga inaintea mea si pe cei ce ma urasc ii spulberi. |
| 42 Se uită în jurul lor, şi nu-i cine să-i scape. Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!
| 42 Striga-vor, dar nimeni nu-i va scapa, Pe Domnul vor striga, dar nu-i va auzi; |
| 43 Îi pisez ca pulberea pământului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe.
| 43 Ca praful ce-l ia vantul ii voi pisa si-i voi calca in picioare ca tina ulitelor. |
| 44 Mă scapi din neînţelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu-l cunoşteam îmi este supus.
| 44 Tu ma izbavesti de razvratirea poporului Si in fruntea neamurilor ma pui. |
| 45 Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dintâi poruncă.
| 45 Poporul pe care nu-l cunosteam imi slujeste Si dintr-un cuvant mi se supune. |
| 46 Fiii străinului leşină de la inimă, tremură când ies afară din cetăţuie.
| 46 Fiii celor de alt neam palesc de frica si tremura in zidurile cetatii lor. |
| 47 Trăiască Domnul şi binecuvântată să fie Stânca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele,
| 47 Viu este Domnul si binecuvantat este numele Lui! Laudat fie Dumnezeu, Cel ce ma izbaveste, |
| 48 Dumnezeu, care este Răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele
| 48 Dumnezeu, Cel ce ma razbuna, Care pune popoarele sub stapanirea mea Si de vrajmasii mei ma izbaveste. |
| 49 şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai presus de potrivnicii mei, mă izbăveşti de omul asupritor.
| 49 Doamne, Tu ma inalti peste vrajmasii mei Si de omul nedrept ma izbavesti. |
| 50 De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Şi voi cânta spre slava Numelui Tău.
| 50 De aceea Te voi lauda printre popoare si voi da slava numelui Tau, |
| 51 El dă mari izbăviri împăratului Său şi arată milă unsului Său: lui David şi seminţei lui, pentru totdeauna."
| 51 Cel ce da biruinta stralucita regelui Sau Si face mila cu unsul Sau, David, Si cu urmasii lui din veac in veac". |
