| 1 Samuel a murit. Tot Israelul s-a adunat şi l-a plâns şi l-au îngropat în locuinţa lui, la Rama. Atunci David s-a sculat şi s-a coborât în pustiul Paran.
| 1 In vremea aceea a murit Samuel si s-a adunat tot Israelul de l-au plans si l-au ingropat in casa lui, in Rama. Iar David s-a sculat si s-a coborat in pustiul Maonului. |
| 2 În Maon era un om foarte bogat, a cărui avere era în Carmel; avea trei mii de oi şi o mie de capre şi se afla la Carmel pentru tunderea oilor lui.
| 2 In Maon era un om foarte bogat, care-si avea turmele in Carmel; acesta avea trei mii de oi si o mie de capre si venise in Carmel la tunsul oilor sale. Numele omului aceluia era Nabal, iar numele femeii lui era Abigail. |
| 3 Numele acestui om era Nabal, şi nevasta lui se chema Abigail; era o femeie cu judecată şi frumoasă la chip, dar bărbatul ei era aspru şi rău în faptele lui. El se trăgea din Caleb.
| 3 Femeia aceasta era foarte desteapta si frumoasa la chip, iar el era om aspru si rau la narav; se tragea din neamul lui Caleb. |
| 4 David a aflat în pustiu că Nabal îşi tunde oile.
| 4 Auzind David in pustiu ca Nabal isi tunde oile in Carmel, |
| 5 A trimis la el zece tineri, cărora le-a zis: "Suiţi-vă la Carmel şi duceţi-vă la Nabal. Întrebaţi-l de sănătate în numele meu
| 5 A trimis zece tineri carora David le-a zis: "Suiti-va in Carmel si mergeti la Nabal sa-i spuneti multa sanatate din partea mea! |
| 6 şi să-i vorbiţi aşa: "Să trăieşti în pace, şi pacea să fie cu casa ta şi cu tot ce este al tău.
| 6 Si-i ziceti asa: "Sa traiti! Pace tie! Pace casei tale! Pace la toate ale tale! |
| 7 Şi acum, am auzit că tunzi oile. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am ocărât şi nu li s-a luat nimic în tot timpul cât au fost la Carmel.
| 7 Am auzit acum ca la tine se tund oile; iata pastorii tai au fost cu noi si noi nu le-am facut nici un rau; nimic din ale lor nu s-a pierdut in tot timpul sederii lor in Carmel, |
| 8 Întreabă pe slujitorii tăi şi-ţi vor spune. Să capete trecere, dar, tinerii aceştia înaintea ta, fiindcă venim într-o zi de bucurie. Dă, dar, te rog, robilor tăi şi fiului tău David, ce te lasă inima."
| 8 Intreaba slugile si iti vor spune. Sa afle dar baietii acestia bunavointa inaintea ochilor tai, ca la zi buna am venit. Da robilor tai si fiului tau David ce se indura mana ta" |
| 9 Când au ajuns oamenii lui David, au spus lui Nabal toate aceste cuvinte, în numele lui David. Apoi au tăcut.
| 9 S-au dus deci oamenii lui David si au spus lui Nabal, in numele lui David, toate cuvintele acestea. Apoi au tacut. Nabal insa a sarit si a raspuns trimisilor lui David si a zis: |
| 10 Nabal a răspuns slujitorilor lui David: "Cine este David şi cine este fiul lui Isai? Astăzi sunt mulţi slujitori care fug de la stăpâni.
| 10 "Cine este David si cine este fiul lui Iesei? Acum sunt o multime de robi care fug de la stapanii lor. |
| 11 Şi să-mi iau eu pâinea, apa şi vitele mele, pe care le-am tăiat pentru tunzătorii mei, şi să le dau unor oameni care sunt de nu ştiu unde?"
| 11 Nu cumva voi lua painile mele si apa mea si vinul meu si carnea pregatita pentru cei ce tund oile mele si sa le dau la niste oameni pe care nu-i stiu de unde sunt?" |
| 12 Oamenii lui David şi-au luat drumul înapoi; s-au întors şi au spus, la sosirea lor, toate aceste cuvinte lui David.
| 12 Si s-au dus inapoi pe calea lor oamenii lui David si, intorcandu-se, au venit si i-au spus toate vorbele acestea. |
| 13 Atunci David a zis oamenilor săi: "Fiecare din voi să-şi încingă sabia!" Şi fiecare şi-a încins sabia. David şi-a încins şi el sabia, şi aproape patru sute de inşi s-au suit după el. Au mai rămas doar două sute la calabalâcuri.
| 13 Atunci David a zis oamenilor sai: "Incingeti-va fiecare sabia!" Si si-a incins fiecare sabia si a incins insusi David sabia sa; si au plecat dupa David ca la patru sute de oameni, iar doua sute au ramas in tabara. |
| 14 Unul din slujitorii lui Nabal a venit şi a zis către Abigail, nevasta lui Nabal: "Iată că David a trimis din pustiu nişte soli să întrebe de sănătate pe stăpânul nostru, şi el s-a purtat rău cu ei.
| 14 Iar Abigail, femeia lui Nabal, fusese vestita de unul din slujitori, care-i zisese: "Iata David a trimis din pustie soli sa salute pe stapanul nostru, dar el s-a purtat cu el ca un netrebnic. |
| 15 Şi totuşi oamenii aceştia au fost foarte buni cu noi; nu ne-au ocărât şi nu ni s-a luat nimic, în tot timpul cât am fost cu ei în câmp.
| 15 Oamenii acestia sunt insa foarte buni cu noi, nu ne-au facut rau si nimic din ale noastre nu s-a pierdut in timpul cat am umblat cu ei cand eram la camp. |
| 16 Ne-au fost zid şi zi şi noapte, în tot timpul cât am fost cu ei, la păscutul turmelor.
| 16 Ei au fost pentru noi ca un zid de aparare si ziua si noaptea in timpul cat am pascut oile aproape de ei. |
| 17 Să ştii acum şi vezi ce ai de făcut, căci pierderea stăpânului nostru şi a întregii lui case este hotărâtă, şi el este aşa de rău încât nimeni nu îndrăzneşte să-i vorbească."
| 17 Asadar gandeste-te si vezi ce este de facut, caci de buna seama primejdia ameninta pe stapanul nostru si toata casa lui; el insa este om rau si nu putem grai cu el". |
| 18 Abigail a luat îndată două sute de pâini, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grâu prăjit, o sută de turte de stafide şi două sute de legături de smochine. Le-a pus pe măgari
| 18 Atunci Abigail a luat repede doua sute de paini, doua burdufuri de vin, cinci oi gatite, cinci masuri de graunte prajite, o suta de legaturi de stafide si doua sute de legaturi de smochine si, incarcandu-le pe asini, |
| 19 şi a zis slujitorilor săi: "Luaţi-o înaintea mea, şi eu voi veni după voi." N-a spus nimic bărbatului ei, Nabal.
| 19 A zis slugilor sale: "Plecati inaintea mea, caci iata eu vin dupa voi". Iar barbatului sau, Nabal, nu i-a spus nimic. |
| 20 Ea a încălecat pe un măgar, a coborât muntele pe un drum tufos, şi iată că David şi oamenii lui se coborau în faţa ei, aşa că i-a întâlnit. -
| 20 Cand insa ea, sezand pe un asin, se cobora pe drumul serpuitor al muntelui, iata David si oamenii sai veneau in intampinarea ei si ea s-a intalnit cu el. |
| 21 David zisese: "În zadar am păzit tot ce are omul acesta în pustiu, de nu s-a luat nimic din tot ce are, căci mi-a întors rău pentru bine.
| 21 Atunci David a zis: "In zadar am aparat eu in pustiu toata averea acestui om, incat nimic nu s-i pierdut din cele ce erau ale lui si iata, el imi plateste cu rau pentru bine. |
| 22 Dumnezeu să pedepsească pe robul Său David cu toată asprimea, dacă voi mai lăsa să rămână până la lumina zilei pe cineva de parte bărbătească din tot ce este al lui Nabal!"
| 22 Asa si asa sa faca Dumnezeu cu robul Sau David si inca si mai mult sa faca, daca pana maine in revarsatul zorilor voi mai lasa pe cineva de parte barbateasca din tot ce are Nabal". |
| 23 Când a zărit Abigail pe David, s-a dat jos repede de pe măgar, a căzut cu faţa la pământ înaintea lui David şi s-a închinat până la pământ.
| 23 Cand Abigail a vazut pe David, s-a coborat repede de pe asina si a cazut inaintea lui David cu fata sa si i s-a inchinat pana la pamant. |
| 24 Apoi, aruncându-se la picioarele lui, a zis: "Eu sunt de vină, domnul meu! Îngăduie roabei tale să-ţi vorbească la urechi şi ascultă cuvintele roabei tale.
| 24 Apoi a cazut la picioarele lui si a zis: "Asupra mea este pacatul, domnul meu! Ingaduie roabei tale sa vorbeasca urechilor tale si asculta cuvintele roabei tale. |
| 25 Să nu-şi pună domnul meu mintea cu omul acela rău, cu Nabal, căci, cum îi este numele, aşa este şi el; Nabal îi este numele şi este plin de nebunie. Şi eu, roaba ta, n-am văzut pe oamenii trimişi de domnul meu.
| 25 Sa nu intoarca domnul meu luarea aminte asupra acestui om rau, asupra lui Nabal; caci cum ii e numele, si nebunia se tine de el. Iar eu, roaba ta, n-am vazut pe tinerii domnului meu, pe care i-ai trimis. |
| 26 Acum, domnul meu, viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că Domnul te-a oprit să verşi sânge şi să te ajuţi cu mâna ta. Vrăjmaşii tăi, cei ce vor răul domnului meu, să fie ca Nabal!
| 26 Dar acum, domnul meu, viu este Domnul si viu este sufletul tau, nu-ti va ingadui Domnul sa mergi la varsare de sange si va infrana mana ta de la razbunare. |
| 27 Primeşte darul acesta pe care-l aduce roaba ta domnului meu şi să se împartă oamenilor care merg după domnul meu.
| 27 Vrajmasii tai, cei ce planuiesc rele impotriva domnului meu, sa ajunga ca Nabal. |
| 28 Iartă, te rog, vina roabei tale, căci Domnul va face domnului meu o casă trainică; iartă, căci domnul meu poartă războaiele Domnului, şi niciodată nu va fi răutate în tine.
| 28 Iarta vinovatia roabei tale! Domnul negresit va ridica casa tare domnului meu, caci lupta Domnului lupta domnul meu si rau nu se afla in tine in toata viata ta. |
| 29 Dacă se va ridica cineva care să te urmărească şi să vrea să-ţi ia viaţa, sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul celor vii la Domnul Dumnezeul tău, şi să arunce cu praştia sufletul vrăjmaşilor tăi.
| 29 De se va scula vreun om sa te urmareasca si sa caute sufletul tau, atunci sufletul domnului meu va fi legat in manunchiul celor vii de langa Domnul Dumnezeul tau, iar sufletul vrajmasilor tai il va arunca el ca dintr-o prastie. |
| 30 Când va face Domnul domnului meu tot binele pe care ţi l-a făgăduit, şi te va pune mai mare peste Israel,
| 30 Iar cand va face Domnul domnului meu tot binele ce l-a grait pentru tine si te va pune povatuitor peste Israel, |
| 31 atunci nu va avea domnul meu nici mustrări de cuget şi nici nu-l va durea inima că a vărsat sânge degeaba şi că s-a răzbunat singur. Şi când va face Domnul bine domnului meu, adu-ţi aminte de roaba ta."
| 31 Atunci nu va fi pentru inima domnului meu amaraciune si neliniste faptul ca n-a varsat in zadar sange si s-a ferit de razbunare. Iar Domnul va face bine stapanului meu si-ti vei aduce aminte de roaba ta si-i vei arata mila". |
| 32 David a zis Abigailei: "Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel care te-a trimis astăzi înaintea mea!
| 32 Atunci David a zis catre Abigail: "Binecuvantat fie Domnul Dumnezeul lui Israel, Care te-a trimis acum in intampinarea mea! |
| 33 Binecuvântată să fie judecata ta şi binecuvântată să fii tu, că m-ai oprit în ziua aceasta să vărs sânge şi mi-ai oprit mâna!
| 33 Binecuvantata fie mintea ta si binecuvantata sa fii si tu, ca nu m-ai lasat acum sa merg la varsare de sange si sa ma razbun: |
| 34 Dar viu este Domnul Dumnezeul lui Israel care m-a oprit să-ţi fac rău că, dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, n-ar mai fi rămas nimic din ce este al lui Nabal, până la lumina zilei de mâine."
| 34 Dar viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, Care m-a oprit de-ati face tie rau; daca nu te-ai fi grabit sa vii intru intampinarea mea, apoi pana maine in revarsatul zorilor n-as fi lasat lui Nabal pe nimeni de parte barbateasca". |
| 35 Şi David a luat din mâna Abigailei ce-i adusese şi i-a zis: "Suie-te în pace acasă; vezi că ţi-am ascultat glasul şi te-am primit bine."
| 35 Si a primit David din mainile ei cele ce-i adusese si i-a zis: "Mergi sanatoasa la casa ta! Iata am ascultat glasul tau si ji-am cinstit fata". |
| 36 Abigail a ajuns la Nabal. Şi tocmai el dădea în casa lui un ospăţ ca un ospăţ împărătesc; inima îi era veselă şi era beat mort. Ea nu i-a spus nimic, nimic, până la lumina zilei.
| 36 Dupa aceea a venit Abigail la Nabal si iata acesta avea ospat in casa sa, ospat imparatesc, si inima lui Nabal era vesela, caci bause de se imbatase. De aceea nu i-a spus ea nici un cuvant, nici mare, nici mic, pana dimineata. |
| 37 Dar dimineaţa, după ce trecuse beţia lui Nabal, nevasta sa i-a istorisit ce se întâmplase. Inima lui Nabal a primit o lovitură de moarte şi s-a făcut ca o piatră.
| 37 Iar dimineata, cand Nabal s-a trezit, femeia sa i-a spus toate cele ce se intamplasera. Atunci a incremenit inima lui si el a ramas ca de piatra. |
| 38 Cam după zece zile, Domnul a lovit pe Nabal şi a murit.
| 38 Iar dupa vreo zece zile a lovit Domnul pe Nabal si acesta a murit. |
| 39 David a aflat că murise Nabal şi a zis: "Binecuvântat să fie Domnul, că mi-a apărat pricina în ocara pe care mi-a făcut-o Nabal şi a împiedicat pe robul Său să facă rău! Domnul a făcut ca răutatea lui Nabal să cadă asupra capului lui." David a trimis vorbă Abigailei că vrea s-o ia de nevastă.
| 39 Auzind David ca Nabal a murit, a zis: "Binecuvantat fie Domnul, Care a rasplatit injosirea ce mi-a pricinuit-o Nabal si a ferit pe robul Sau de la rau. Domnul a intors raul lui Nabal in capul lui". Si a trimis David sa spuna Abigailei ca el o ia de sotie. |
| 40 Slujitorii lui David au ajuns la Abigail, la Carmel, şi i-au vorbit aşa: "David ne-a trimis la tine ca să te ia de nevastă."
| 40 Deci au venit slujitorii lui David la Abigail in Carmel si i-au zis asa: "David ne-a trimis la tine, ca sa te luam sa-i fii femeie". |
| 41 Ea s-a sculat, s-a aruncat cu faţa la pământ şi a zis: "Iată, roaba ta se socoteşte ca o roabă, gata să spele picioarele slujitorilor domnului meu."
| 41 Atunci ea s-a sculat si s-a inchinat cu fala pana la pamant si a zis: "Iata roaba ta este gata sa fie slujnica, ca sa spele picioarele slugilor domnului meu". |
| 42 Şi îndată Abigail a plecat călare pe un măgar şi însoţită de cinci fete; a mers după solii lui David şi i-a fost nevastă.
| 42 si s-a gatit repede Abigail, s-a suit pe asin si cinci slujnice au insotit-o; si s-a dus ea dupa trimisii lui David si a ajuns femeia lui. |
| 43 David luase şi pe Ahinoam din Izreel, şi amândouă au fost nevestele lui.
| 43 Si a mai luat David si pe Ahinoam din Izreel si au fost amandoua femeile lui. |
| 44 Şi Saul dăduse pe fiica sa Mical, nevasta lui David, lui Palti din Galim, fiul lui Laiş.
| 44 Iar Saul a dat pe fiica sa Micol, femeia lui David, lui Paltiel, fiul lui Lais, din Galim. |
