| 1 Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor,
| 1 Spun adevarul in Hristos, nu mint, martor fiindu-mi constiinta mea in Duhul Sfant, |
| 2 că simt o mare întristare şi am o durere necurmată în inimă.
| 2 Ca mare imi este intristarea si necurmata durerea inimii. |
| 3 Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti.
| 3 Caci as fi dorit sa fiu eu insumi anatema de la Hristos pentru fratii mei, cei de un neam cu mine, dupa trup, |
| 4 Ei sunt israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele,
| 4 Care sunt israeliti, ale carora sunt infierea si slava si legamintele si Legea si inchinarea si fagaduintele, |
| 5 patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!
| 5 Ai carora sunt parintii si din care dupa trup este Hristos, Cel ce este peste toate Dumnezeu, binecuvantat in veci. Amin! |
| 6 Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toţi cei ce se coboară din Israel sunt Israel;
| 6 Dar nu asa ca ar fi cazut cuvantul lui Dumnezeu: caci nu toti cei din Israel sunt si israeliti; |
| 7 şi, măcar că sunt sămânţa lui Avraam, nu toţi sunt copiii lui Avraam; ci este scris: "În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele."
| 7 Nici pentru ca sunt urmasii lui Avraam, sunt toti fii, ci "intru Isaac, a zis, se vor chema tie urmasi", |
| 8 Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă.
| 8 Adica: Nu copiii trupului sunt copii ai lui Dumnezeu, ci fiii fagaduintei se socotesc urmasi. |
| 9 Căci cuvântul acesta este o făgăduinţă: "Pe vremea aceasta Mă voi întoarce, şi Sara va avea un fiu."
| 9 Caci al fagaduintei este cuvantul acesta: "(La anul) pe vremea aceasta voi veni si Sara va avea un fiu". |
| 10 Ba mai mult, tot aşa a fost cu Rebeca. Ea a zămislit doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac.
| 10 Dar nu numai ea, ci si Rebeca, avand copii gemeni dintr-unul, Isaac, parintele nostru; |
| 11 Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă şi nu făcuseră nici bine, nici rău - ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă -
| 11 Si nefiind ei inca nascuti si nefacand ei ceva bun sau rau, ca sa ramana voia lui Dumnezeu cea dupa alegere, nu din fapte, ci de la Cel care cheama, |
| 12 s-a zis Rebecăi: "Cel mai mare va fi rob celui mai mic",
| 12 I s-a zis ei ca "cel mai mare va sluji celui mai mic", |
| 13 după cum este scris: "Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât."
| 13 Precum este scris: "Pe Iacov l-am iubit, iar pe Isav l-am urat". |
| 14 Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum!
| 14 Ce vom zice dar? Nu cumva la Dumnezeu este nedreptate? Nicidecum! |
| 15 Căci El a zis lui Moise: "Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur."
| 15 Caci graieste catre Moise: "Voi milui pe cine vreau sa-l miluiesc si Ma voi indura de cine vreau sa Ma indur". |
| 16 Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.
| 16 Deci, dar, nu este nici de la cel care voieste, nici de la cel ce alearga, ci de la Dumnezeu care miluieste. |
| 17 Fiindcă Scriptura zice lui faraon: "Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul."
| 17 Caci Scriptura zice lui Faraon: "Pentru aceasta chiar te-am ridicat, ca sa arat in tine puterea Mea si ca numele Meu sa se vesteasca in tot pamantul". |
| 18 Astfel, El are milă de cine vrea, şi împietreşte pe cine vrea.
| 18 Deci, dar, Dumnezeu pe cine voieste il miluieste, iar pe cine voieste il impietreste. |
| 19 Dar îmi vei zice: "Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voii Lui?"
| 19 Imi vei zice deci: De ce mai dojeneste? Caci vointei Lui cine i-a stat impotriva? |
| 20 Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: "Pentru ce m-ai făcut aşa"?
| 20 Dar, omule, tu cine esti care raspunzi impotriva lui Dumnezeu? Oare faptura va zice Celui ce a facut-o: De ce m-ai facut asa? |
| 21 Nu este olarul stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară?
| 21 Sau nu are olarul putere peste lutul lui, ca din aceeasi framantatura sa faca un vas de cinste, iar altul de necinste? |
| 22 Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mâniei, făcute pentru piere;
| 22 Si ce este daca Dumnezeu, voind sa-Si arate mania si sa faca cunoscuta puterea Sa, a suferit cu multa rabdare vasele maniei Sale, gatite spre pierire, |
| 23 şi să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)?
| 23 Si ca sa faca cunoscuta bogatia slavei Sale catre vasele milei, pe care mai dinainte le-a gatit spre slava? |
| 24 Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre Neamuri,
| 24 Adica pe noi, pe care ne-a si chemat, nu numai dintre iudei, ci si dintre pagani, |
| 25 după cum zice în Osea: "Voi numi "popor al Meu" pe cel ce nu era poporul Meu şi "preaiubită" pe cea care nu era preaiubită.
| 25 Precum zice El si la Osea: "Chema-voi poporul Meu pe cel ce nu este poporul Meu, si iubita pe cea care nu era iubita; |
| 26 Şi acolo unde li se zicea: "Voi nu sunteţi poporul Meu", vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui Viu."
| 26 Si va fi in locul unde li s-a zis lor: Nu voi sunteti poporul Meu - acolo se vor chema fii ai Dumnezeului Celui viu". |
| 27 Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel: "Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mântuită.
| 27 Iar Isaia striga pentru Israel : "Daca numarul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul marii, ramasita se va mantui. |
| 28 Căci Domnul va împlini pe deplin şi repede pe pământ Cuvântul Lui."
| 28 Pentru ca implinind si scurtand, Domnul va indeplini, pe pamant, cuvantul Sau". |
| 29 Şi, cum zisese Isaia mai înainte: "Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânţă, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora."
| 29 Si precum a proorocit Isaia: "Daca Domnul Savaot nu ne-ar fi lasat noua urmasi, am fi ajuns ca Sodoma si ne-am fi asemanat cu Gomora". |
| 30 Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, şi anume, neprihănirea care se capătă prin credinţă;
| 30 Ce vom zice, deci? Ca neamurile care nu cautau dreptatea au dobandit dreptatea, insa dreptatea din credinta; |
| 31 pe când Israel, care umbla după o Lege care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta.
| 31 Iar Israel, urmarind legea dreptatii, n-a ajuns la legea dreptatii. |
| 32 Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au lovit de Piatra de poticnire,
| 32 Pentru ce? Pentru ca nu o cautau din credinta, ci ca din faptele Legii. S-au poticnit de piatra poticnirii, |
| 33 după cum este scris: "Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere: şi cine crede în El nu va fi dat de ruşine."
| 33 Precum este scris: "Iata pun in Sion piatra de poticnire si piatra de sminteala; si tot cel ce crede in El nu se va rusina". |
