| 1 Ce vom zice, dar, că a căpătat, prin puterea lui, strămoşul nostru Avraam?
| 1 Deci, ce vom zice ca a dobandit dupa trup stramosul nostru Avraam? |
| 2 Dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.
| 2 Caci daca Avraam s-a indreptat din fapte, are de ce sa se laude, dar nu inaintea lui Dumnezeu. |
| 3 Căci ce zice Scriptura? "Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire."
| 3 Caci, ce spune Scriptura? Si "Avraam a crezut lui Dumnezeu si i s-a socotit lui ca dreptate". |
| 4 Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat;
| 4 Celui care face fapte, nu i se socoteste plata dupa har, ci dupa datorie; |
| 5 pe când, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el îi este socotită ca neprihănire.
| 5 Iar celui care nu face fapte, ci crede in Cel ce indrepteaza pe cel pacatos, credinta lui i se socoteste ca dreptate. |
| 6 Tot astfel, şi David numeşte fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socoteşte neprihănit.
| 6 Precum si David vorbeste despre fericirea omului caruia Dumnezeu ii socoteste dreptatea fara fapte: |
| 7 "Ferice", zice el, "de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate şi ale căror păcate sunt acoperite!
| 7 "Fericiti aceia, carora li s-au iertat faradelegile si ale caror pacate li s-au acoperit! |
| 8 Ferice de omul căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul!"
| 8 Fericit barbatul caruia Domnul nu-i va socoti pacatul". |
| 9 Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiaţi împrejur sau şi pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem că lui Avraam credinţa "i-a fost socotită ca neprihănire."
| 9 Deci fericirea aceasta este ea numai pentru cei taiati imprejur sau si pentru cei netaiati imprejur? Caci zicem: "I s-a socotit lui Avraam credinta ca dreptate". |
| 10 Dar cum i-a fost socotită? După sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur.
| 10 Dar cum i s-a socotit? Cand era taiat imprejur sau cand era netaiat imprejur? Nu cand era taiat imprejur, ci cand era netaiat imprejur. |
| 11 Apoi a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credinţă, când era netăiat împrejur. Şi aceasta, pentru ca să fie tatăl tuturor celor care cred, măcar că nu sunt tăiaţi împrejur; ca, adică, să li se socotească şi lor neprihănirea aceasta;
| 11 Iar semnul taierii imprejur l-a primit ca pecete a dreptatii pentru credinta lui din vremea netaierii imprejur, ca sa fie el parinte al tuturor celor ce cred, netaiati imprejur, pentru a li se socoti si lor (credinta) ca dreptate, |
| 12 şi pentru ca să fie şi tatăl celor tăiaţi împrejur, adică al acelora care, nu numai că sunt tăiaţi împrejur, dar şi calcă pe urmele credinţei aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam, când nu era tăiat împrejur.
| 12 Si parinte al celor taiati imprejur. Dar nu numai al celor care sunt taiati imprejur, ci si care umbla pe urmele credintei pe care o avea parintele nostru Avraam, pe cand era netaiat imprejur. |
| 13 În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credinţă.
| 13 Pentru ca Avraam si semintia lui nu prin lege au primit fagaduinta ca vor mosteni lumea, ci prin dreptatea cea din credinta. |
| 14 Căci, dacă moştenitori sunt cei ce se ţin de Lege, credinţa este zadarnică, şi făgăduinţa este nimicită;
| 14 Caci daca mostenitorii sunt cei ce au legea, atunci credinta a ajuns zadarnica, iar fagaduinta s-a desfiintat, |
| 15 pentru că Legea aduce mânie; şi unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege.
| 15 Caci legea pricinuieste maine; dar unde nu este lege, nu este nici calcare de lege. |
| 16 De aceea moştenitori sunt cei ce se fac prin credinţă, pentru ca să fie prin har, şi pentru ca făgăduinţa să fie chezăşuită pentru toată sămânţa lui Avraam: nu numai pentru sămânţa aceea care este sub Lege, ci şi pentru sămânţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor,
| 16 De aceea (mostenirea fagaduita) este din credinta, ca sa fie din har si ca fagaduinta sa ramana sigura pentru toti urmasii, nu numai pentru toti cei ce se tin de lege, ci si pentru cei ce se tin de credinta lui Avraam, care este parinte al nostru al tuturor, |
| 17 după cum este scris: "Te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri." El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care învie morţii şi care cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi.
| 17 Precum este scris: "Te-am pus parinte al multor neamuri", in fata Celui in Care a crezut, a lui Dumnezeu, Care inviaza mortii si cheama la fiinta cele ce inca nu sunt; |
| 18 Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut, şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: "Aşa va fi sămânţa ta."
| 18 Impotriva oricarei nadejdi, Avraam a crezut cu nadejde ca el va fi parinte al multor neamuri, dupa cum i s-a spus: "Asa va fi semintia ta"; |
| 19 Şi, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său care era îmbătrânit - avea aproape o sută de ani - nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii.
| 19 Si neslabind in credinta, nu s-a uitat la trupul sau amortit - caci era aproape de o suta de ani - si nici la amortirea pantecelui Sarrei; |
| 20 El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu,
| 20 Si nu s-a indoit, prin necredinta, de fagaduinta lui Dumnezeu, ci s-a intarit in credinta, dand slava lui Dumnezeu, |
| 21 deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească.
| 21 Si fiind incredintat ca ceea ce i-a fagaduit are putere sa si faca. |
| 22 De aceea credinţa aceasta "i-a fost socotită ca neprihănire."
| 22 De acea, credinta lui i s-a socotit ca dreptate. |
| 23 Dar nu numai pentru el este scris că "i-a fost socotită ca neprihănire";
| 23 Si nu s-a scris numai pentru el ca i s-a socotit ca dreptate, |
| 24 ci este scris şi pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru,
| 24 Ci se va socoti si pentru noi, cei care credem in Cel ce a inviat din morti pe Iisus, Domnul nostru, |
| 25 care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi.
| 25 Care S-a dat pentru pacatele noastre si a inviat pentru indreptarea noastra. |
