| 1 Întreb, dar: "A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?" Nicidecum! Căci şi eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin.
| 1 Intreb deci: Oare lepadat-a Dumnezeu pe poporul Sau? Nicidecum! Caci si eu sunt israelit, din urmasii lui Avraam, din semintia lui Veniamin. |
| 2 Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura, în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice:
| 2 Nu a lepadat Dumnezeu pe poporul Sau, pe care mai inainte l-a cunoscut. Nu stiti, oare, ce zice Scriptura despre Ilie? Cum se roaga el impotriva lui Israel, zicand: |
| 3 "Doamne, pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur, şi caută să-mi ia viaţa"?
| 3 "Doamne, pe proorocii Tai i-au omorat, jertfelnicele Tale le-au surpat si eu am ramas singur si ei cauta sa-mi ia sufletul!". |
| 4 Dar ce-i răspunde Dumnezeu? "Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal."
| 4 Dar ce-i spune dumnezeiescul raspuns? "Mi-am pus deoparte sapte mii de barbati, care nu si-au plecat genunchiul inaintea lui Baal". |
| 5 Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har.
| 5 Deci tot asa si in vremea de acum este o ramasita aleasa prin har. |
| 6 Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă.
| 6 Iar daca este prin har, nu mai este din fapte; altfel harul nu mai este har. Iar daca este din fapte, nu mai este har, altfel fapta nu mai este fapta. |
| 7 Deci ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat; pe când ceilalţi au fost împietriţi,
| 7 Ce este deci? Nu tot Israelul a dobandit ceea ce cauta; ci cei alesi au dobandit, iar ceilalti s-au impietrit, |
| 8 după cum este scris: "Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă, şi urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi."
| 8 Precum este scris: "Dumnezeu le-a dat duh de amortire, ochi ca sa nu vada si urechi ca sa nu auda pana in ziua de azi". |
| 9 Şi David zice: "Masa lor să li se prefacă într-o cursă, într-un laţ, într-un prilej de cădere şi într-o dreaptă răsplătire.
| 9 Iar David zice: "Faca-se masa lor cursa si lat si sminteala si rasplatire lor! |
| 10 Să li se întunece ochii ca să nu vadă, şi spinarea să le-o ţii mereu gârbovită."
| 10 Intunce-se ochii lor ca sa nu vada si spinarea lor incovoaie-o pentru totdeauna!" |
| 11 Întreb, dar: "S-au poticnit ei ca să cadă?" Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mântuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos;
| 11 Deci, intreb: S-a poticnit, oare, ca sa cada? Nicidecum! Si prin caderea lor, neamurilor le-a venit mantuirea, ca Israel sa-si intarate ravna fata de ele. |
| 12 dacă deci alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume, şi paguba lor a fost o bogăţie pentru Neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor?
| 12 Dar daca greseala lor a fost bogatie lumii si micsorarea lor bogatie neamurilor, cu cat mai mult intreg numarul lor! |
| 13 V-o spun vouă, Neamurilor: "Întrucât sunt apostol al Neamurilor, îmi slăvesc slujba mea
| 13 Caci v-o spun voua, neamurilor: Intru cat sunt eu, deci, apostol al neamurilor, slavesc slujirea mea, |
| 14 şi caut ca, dacă este cu putinţă, să stârnesc gelozia celor din neamul meu şi să mântuiesc pe unii din ei.
| 14 Doar voi izbuti sa atat ravna celor din neamul meu si sa mantuiesc pe unii dintre ei. |
| 15 Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă din morţi?
| 15 Caci daca inlaturarea lor a adus impacarea lumii, ce va fi primirea lor la loc, daca nu o inviere din morti? |
| 16 Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, şi plămădeala este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte.
| 16 Iar daca este parga (de faina) sfanta, si framantatura este sfanta; si daca radacina este sfanta, si ramurile sunt. |
| 17 Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului,
| 17 Iar daca unele din ramuri au fost taiate, si tu, care erai maslin salbatic, ai fost altoit printre cele ramase, si partas te-ai facut radacinii si grasimii maslinului, |
| 18 nu te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine.
| 18 Nu te mandri fata de ramuri; iar daca te mandresti, nu tu porti radacina, ci radacina pe tine. |
| 19 Dar vei zice: "Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu."
| 19 Dar vei zice: Au fost taiate ramurile, ca sa fiu altoit eu. |
| 20 Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: nu te îngâmfa, dar, ci teme-te!
| 20 Bine! Din cauza necredintei au fost taiate, iar tu stai prin credinta. Nu te ingamfa, ci teme-te; |
| 21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.
| 21 Caci daca Dumnezeu n-a crutat ramurile firesti, nici pe tine nu te va cruta. |
| 22 Uită-te, dar, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu.
| 22 Vezi deci bunatatea si asprimea lui Dumnezeu: Asprimea Lui catre cei ce au cazut in bunatatea Lui catre tine, daca vei starui in aceasta bunatate; altfel si tu vei fi taiat. |
| 23 Şi chiar ei, dacă nu stăruie în necredinţă, vor fi altoiţi; căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăşi.
| 23 Dar si aceia, de nu vor starui in necredinta, vor fi altoiti; caci puternic este Dumnezeu sa-i altoiasca iarasi. |
| 24 Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiţi ei, care sunt ramuri fireşti, în măslinul lor?
| 24 Caci daca tu ai fost taiat din maslinul cel din fire salbatic si impotriva firii ai fost altoit in maslin bun, cu atat mai vartos acestia, care sunt dupa fire, vor fi altoiti in insusi maslinul lor. |
| 25 Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ţine până va intra numărul deplin al Neamurilor.
| 25 Pentru ca nu voiesc, fratilor, ca voi sa nu stiti taina aceasta, ca sa nu va socotiti pe voi insiva intelepti; ca impietrirea s-a facut lui Israel in parte, pana ce va intra tot numarul neamurilor. |
| 26 Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: "Izbăvitorul va veni din Sion şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov.
| 26 Si astfel intregul Israel se va mantui, precum este scris: "Din Sion va veni Izbavitorul si va indeparta nelegiuirile de la Iacov; |
| 27 Acesta va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi şterge păcatele."
| 27 Si acesta este legamantul Meu cu ei, cand voi ridica pacatele lor". |
| 28 În ce priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru; dar în ce priveşte alegerea, sunt iubiţi, din pricina părinţilor lor.
| 28 Cat priveste Evanghelia, ei sunt vrajmasi din pricina voastra, dar cu privire la alegere ei sunt iubiti, din cauza parintilor. |
| 29 Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută.
| 29 Caci darurile si chemarea lui Dumnezeu nu se pot lua inapoi. |
| 30 După cum voi odinioară n-aţi ascultat de Dumnezeu, şi după cum, prin neascultarea lor, aţi căpătat îndurare acum,
| 30 Dupa cum voi, candva, n-ati ascultat de Dumnezeu, dar acum ati fost miluiti prin neascultarea acestora, |
| 31 tot aşa, ei acum n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete şi ei îndurare.
| 31 Tot asa si acestia n-au ascultat acum, ca, prin mila catre voi, sa fie miluiti si ei acum. |
| 32 Fiindcă Dumnezeu a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi.
| 32 Caci Dumnezeu i-a inchis pe toti in neascultare, pentru ca pe toti sa-i miluiasca. |
| 33 O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui!
| 33 O, adancul bogatiei si al intelepciunii si al stiintei lui Dumnezeu! Cat sunt de necercetate judecatile Lui si cat sunt de nepatrunse caile Lui! |
| 34 Şi, în adevăr, "cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?
| 34 Caci cine a cunoscut gandul Domnului sau cine a fost sfetnicul Lui? |
| 35 Cine I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?"
| 35 Sau cine mai inainte I-a dat Lui si va lua inapoi de la El? |
| 36 Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.
| 36 Pentru ca de la El si prin El si intru El sunt toate. A Lui sa fie marirea in veci. Amin! |
