| 1 Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliţi este să fie mântuiţi.
| 1 Fratilor, bunavointa inimii mele si rugaciunea mea catre Dumnezeu, pentru Israel, este spre mantuire. |
| 2 Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere:
| 2 Caci le marturisesc ca au ravna pentru Dumnezeu, dar sunt fara cunostinta. |
| 3 pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu.
| 3 Deoarece, necunoscand dreptatea lui Dumnezeu si cautand sa statorniceasca dreptatea lor, dreptatii lui Dumnezeu ei nu s-au supus. |
| 4 Căci Hristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea.
| 4 Caci sfarsitul Legii este Hristos, spre dreptate tot celui ce crede. |
| 5 În adevăr, Moise scrie că omul care împlineşte neprihănirea pe care o dă Legea va trăi prin ea.
| 5 Caci Moise scrie despre dreptatea care vine din lege, ca: "Omul care o va indeplini va trai prin ea". |
| 6 Pe când iată cum vorbeşte neprihănirea pe care o dă credinţa: "Să nu zici în inima ta: "Cine se va sui în cer?" (Să coboare adică pe Hristos din cer.)
| 6 Iar dreptatea din credinta graieste asa: "Sa nu zici in inima ta: Cine se va sui la cer?", ca adica sa coboare pe Hristos! |
| 7 Sau: "Cine se va coborî în Adânc?" (Să scoale adică pe Hristos din morţi.)
| 7 Sau: "Cine se va cobori intru adanc?", ca sa ridice pe Hristos din morti! |
| 8 Ce zice ea deci? "Cuvântul este aproape de tine: în gura ta şi în inima ta." Şi cuvântul acesta este Cuvântul credinţei, pe care-l propovăduim noi.
| 8 Dar ce zice Scriptura? "Aproape este de tine cuvantul, in gura ta si in inima ta", - adica cuvantul credintei pe care-l propovaduim. |
| 9 Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.
| 9 Ca de vei marturisi cu gura ta ca Iisus este Domnul si vei crede in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat pe El din morti, te vei mantui. |
| 10 Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire,
| 10 Caci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se marturiseste spre mantuire. |
| 11 după cum zice Scriptura: "Oricine crede în El nu va fi dat de ruşine."
| 11 Caci zice Scriptura: "Tot cel ce crede in El nu se va rusina". |
| 12 În adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu şi grec; căci toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă.
| 12 Caci nu este deosebire intre iudeu si elin, pentru ca Acelasi este Domnul tuturor, Care imbogateste pe toti cei ce-L cheama pe El. |
| 13 Fiindcă "oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit."
| 13 Caci: "Oricine va chema numele Domnului se va mantui". |
| 14 Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor?
| 14 Dar cum vor chema numele Aceluia in Care inca n-au crezut? Si cum vor crede in Acela de Care n-au auzit? Si cum vor auzi, fara propovaduitor? |
| 15 Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: "Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!"
| 15 Si cum vor propovadui, de nu vor fi trimisi? Precum este scris: "Cat de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc cele bune!" |
| 16 Dar nu toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: "Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?"
| 16 Dar nu toti s-au supus Evangheliei, caci Isaia zice: "Doamne, cine a crezut celor auzite de la noi?" |
| 17 Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.
| 17 Prin urmare, credinta este din auzire, iar auzirea prin cuvantul lui Hristos. |
| 18 Dar eu întreb: "N-au auzit ei?" Ba da; căci "glasul lor a răsunat prin tot pământul, şi cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii."
| 18 Dar intreb: Oare n-au auzit? Dimpotriva: "In tot pamantul a iesit vestirea lor si la marginile lumii cuvintele lor". |
| 19 Dar întreb iarăşi: "N-a ştiut Israel lucrul acesta?" Ba da; căci Moise, cel dintâi, zice: "Vă voi întărâta la pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi aţâţa mânia printr-un neam fără pricepere."
| 19 Dar zic: Nu cumva Israel n-a inteles? Moise spune cel dintai: "Voi intarata ravna voastra prin cel ce nu este poporul (Meu) si voi atata mania voastra cu un popor nepriceput". |
| 20 Şi Isaia merge cu îndrăzneala până acolo că zice: "Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine."
| 20 Isaia indrazneste si zice: "Am fost aflat de cei ce nu Ma cautau si M-am facut aratat celor ce nu intrebau de Mine". |
| 21 Pe când, despre Israel zice: "Toată ziua Mi-am întins mâinile spre un norod răzvrătit şi împotrivitor la vorbă."
| 21 Dar catre Israel zice: "Toata ziua intins-am mainile Mele catre un popor neascultator si impotriva graitor". |
