| 1 (O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.
| 1 (Rugaciunea lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, scapare Te-ai facut noua in neam si in neam. |
| 2 Înainte ca să se fi născut munţii şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!
| 2 Mai inainte de ce s-au facut muntii si s-a zidit pamantul si lumea, din veac si pana in veac esti Tu. |
| 3 Tu întorci pe oameni în ţărână şi zici: "Întoarceţi-vă, fiii oamenilor!"
| 3 Nu intoarce pe om intru smerenie, Tu, care ai zis: "Intoarceti-va, fii ai oamenilor", |
| 4 Căci înaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.
| 4 Ca o mie de ani inaintea ochilor Tai sunt ca ziua de ieri, care a trecut si ca straja noptii. |
| 5 Îi mături ca un vis: dimineaţa sunt ca iarba care încolţeşte iarăşi:
| 5 Nimicnicie vor fi anii lor; dimineata ca iarba va trece. |
| 6 înfloreşte dimineaţa şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.
| 6 Dimineata va inflori si va trece, seara va cadea, se va intari si se va usca. |
| 7 Noi suntem mistuiţi de mânia Ta şi îngroziţi de urgia Ta.
| 7 Ca ne-am sfarsit de urgia Ta si de mania Ta ne-am tulburat. |
| 8 Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre şi scoţi la lumina feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.
| 8 Pus-ai faradelegile noastre inaintea Ta, greselile noastre ascunse, la lumina fetei Tale. |
| 9 Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.
| 9 Ca toate zilele noastre s-au imputinat si in mania Ta ne-am stins. |
| 10 Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute, şi noi zburăm.
| 10 Anii nostri s-au socotit ca panza unui paianjen; zilele anilor nostri sunt saptezeci de ani; iar de vor fi in putere optzeci de ani si ce este mai mult decat acestia osteneala si durere; ca trece viata noastra si ne vom duce. |
| 11 Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?
| 11 Cine cunoaste puterea urgiei Tale si cine masoara mania Ta, dupa temerea de Tine? |
| 12 Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!
| 12 Invata-ne sa socotim bine zilele noastre, ca sa ne indreptam inimile spre intelepciune. |
| 13 Întoarce-Te, Doamne! Până când zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!
| 13 Intoarce-Te, Doamne! Pana cand vei sta departe? Mangaie pe robii Tai! |
| 14 Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom înveseli.
| 14 Umplutu-ne-am dimineata de mila Ta si ne-am bucurat si ne-am veselit in toate zilele vietii noastre. |
| 15 Înveseleşte-ne tot atâtea zile câte ne-ai smerit, tot atâţia ani cât am văzut nenorocirea!
| 15 Veselitu-ne-am pentru zilele in care ne-ai smerit, pentru anii in care am vazut rele. |
| 16 Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta, fiilor lor!
| 16 Cauta spre robii Tai si spre lucrurile Tale si indrepteaza pe fiii lor. |
| 17 Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mâinilor noastre, da, întăreşte lucrarea mâinilor noastre!
| 17 Si sa fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi si lucrurile mainilor noastre le indrepteaza. |
