1 (O cântare. Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea şi nu Te odihni, Dumnezeule!
| 1 (Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeule, cine se va asemana tie? Sa nu taci, nici sa Te linistesti, Dumnezeule! |
2 Căci iată că vrăjmaşii Tăi se frământă, şi cei ce Te urăsc înalţă capul.
| 2 Ca iata, vrajmasii Tai s-au intaratat si cei ce Te urasc au ridicat capul. |
3 Fac planuri pline de vicleşug împotriva poporului Tău şi se sfătuiesc împotriva celor ocrotiţi de Tine.
| 3 Impotriva poporului Tau au lucrat cu viclesug si s-au sfatuit impotriva sfintilor Tai. |
4 "Veniţi", zic ei, "să-i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!"
| 4 Zis-au: "Veniti sa-i pierdem pe ei dintre neamuri si sa nu se mai pomeneasca numele lui Israel". |
5 Se strâng toţi cu o inimă, fac un legământ împotriva Ta:
| 5 Ca s-au sfatuit intr-un gand impotriva lui. Impotriva Ta legamant au facut: |
6 corturile lui Edom şi ismaeliţii, Moabul şi hagareniţii,
| 6 Locasurile Idumeilor si Ismaelitenii, Moabul si Agarenii, |
7 Ghebal, Amon, Amalec, filistenii cu locuitorii Tirului.
| 7 Gheval si Amon si Amalic si cei de alt neam, cu cei ce locuiesc in Tir. |
8 Asiria se uneşte şi ea cu ei şi îşi împrumută braţul ei copiilor lui Lot. (Oprire)
| 8 Ca si Asur a venit impreuna cu ei, ajutat-au fiilor lui Lot. |
9 Fă-le ca lui Madian, ca lui Sisera, ca lui Iabin la pârâul Chison,
| 9 Fa-le lor ca lui Madian si lui Sisara si ca lui Iavin, la raul Chison. |
10 care au fost nimiciţi la En-Dor, şi au ajuns un gunoi pentru îngrăşarea pământului.
| 10 Pierit-au in Endor; facutu-s-au ca gunoiul pe pamant. |
11 Căpeteniilor lor fă-le ca lui Oreb şi Zeeb, şi tuturor domnilor lor ca lui Zebah şi Ţalmuna!
| 11 Pune pe capeteniile lor ca pe Oriv si Zev si Zevel si Salmana, pe toate capeteniile lor, |
12 Căci ei zic: "Să punem mâna pe locuinţele lui Dumnezeu!"
| 12 Care au zis: "Sa mostenim noi jertfelnicul lui Dumnezeu". |
13 Dumnezeule, fă-i ca vârtejul de praf, ca paiul luat de vânt,
| 13 Dumnezeul meu, pune-i pe ei ca o roata, ca trestia in fata vantului, |
14 ca focul care arde pădurea şi ca flacăra care aprinde munţii!
| 14 Ca focul care arde padurea, ca vapaia care arde muntii, |
15 Urmăreşte-i astfel cu furtuna Ta şi bagă groaza în ei cu vijelia Ta!
| 15 Asa alunga-i pe ei, in viforul Tau si in urgia Ta. |
16 Acoperă-le faţa de ruşine, ca să caute Numele Tău, Doamne!
| 16 Umple fetele lor de ocara si vor cauta fata Ta, Doamne. |
17 Să fie ruşinaţi şi îngroziţi pe vecie, să le roşească obrazul de ruşine şi să piară!
| 17 Sa se rusineze si sa se tulbure in veacul veacului si sa fie infruntati si sa piara. |
18 Ca să ştie că numai Tu, al cărui nume este Domnul, Tu eşti Cel Preaînalt pe tot pământul.
| 18 si sa cunoasca ei ca numele Tau este Domnul. Tu singur esti Cel Preainalt peste tot pamantul. |