| 1 (O cântare a lui Asaf.) Ascultă, poporul meu, învăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele!
| 1 (Un psalm al lui Asaf. Al intelegerii.) Luati aminte, poporul meu, la legea mea, plecati urechile voastre spre graiurile gurii mele. |
| 2 Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi.
| 2 Deschide-voi in pilde gura mea, spune-voi cele ce au fost dintru inceput, |
| 3 Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri,
| 3 Cate am auzit si am cunoscut si cate parintii nostri ne-au invatat. |
| 4 nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui şi minunile pe care le-a făcut.
| 4 Nu s-au ascuns de la fiii lor, din neam in neam, vestind laudele Domnului si puterile Lui si minunile pe care le-a facut. |
| 5 El a pus o mărturie în Iacov, a dat o Lege în Israel şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii,
| 5 Si a ridicat marturie in Iacob si lege a pus in Israel. Cate a poruncit parintilor nostri ca sa le arate pe ele fiilor lor, ca sa le cunoasca neamul ce va sa vina, |
| 6 ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naşte şi care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor;
| 6 Fiii ce se vor naste si se vor ridica, si le vor vesti fiilor lor, |
| 7 pentru ca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, şi să păzească poruncile Lui.
| 7 Ca sa-si puna in Dumnezeu nadejdea lor si sa nu uite binefacerile lui Dumnezeu si poruncile Lui sa le tina, |
| 8 Să nu fie, ca părinţii lor, un neam neascultător şi răzvrătit, un neam care n-avea o inimă tare şi al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!
| 8 Ca sa nu fie ca parintii lor neam indaratnic si razvratit, neam care nu si-a indreptat inima sa si nu si-a incredintat lui Dumnezeu duhul sau. |
| 9 Fiii lui Efraim, înarmaţi şi trăgând cu arcul, au dat dosul în ziua luptei,
| 9 Fiii lui Efraim, arcasi inarmati, intors-au spatele, in zi de razboi. |
| 10 pentru că n-au ţinut legământul lui Dumnezeu şi n-au voit să umble întocmai după Legea Lui.
| 10 N-au pazit legamantul lui Dumnezeu si in legea Lui n-au vrut sa umble. |
| 11 Au dat uitării lucrările Lui, minunile Lui pe care li le arătase.
| 11 Si au uitat facerile Lui de bine si minunile Lui, pe care le-a aratat lor, |
| 12 Înaintea părinţilor lor, El făcuse minuni în ţara Egiptului, în câmpia Ţoan.
| 12 Minunile pe care le-a facut inaintea parintilor lor, in pamantul Egiptului, in campia Taneos. |
| 13 A despărţit marea şi le-a deschis un drum prin ea, ridicând apele ca un zid.
| 13 Despicat-a marea si i-a trecut pe ei; statut-au apele ca un zid; |
| 14 I-a călăuzit ziua cu un nor, şi toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.
| 14 Povatuitu-i-a pe ei cu nor ziua si toata noaptea cu lumina de foc; |
| 15 A despicat stânci în pustiu şi le-a dat să bea ca din nişte valuri cu ape multe.
| 15 Despicat-a piatra in pustie si i-a adapat pe ei cu bogatie de apa. |
| 16 A făcut să ţâşnească izvoare din stânci şi să curgă ape ca nişte râuri.
| 16 Scos-a apa din piatra si au curs apele ca niste rauri. |
| 17 Dar ei tot n-au încetat să păcătuiască împotriva Lui, n-au încetat să se răzvrătească împotriva Celui Preaînalt în pustiu.
| 17 Dar ei inca au gresit inaintea Lui, amarat-au pe Cel Preainalt, in loc fara de apa. |
| 18 Au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerând mâncare după poftele lor.
| 18 Si au ispitit pe Dumnezeu in inimile lor, cerand mancare sufletelor lor. |
| 19 Au vorbit împotriva lui Dumnezeu şi au zis: "Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustiu?
| 19 Si au grait impotriva lui Dumnezeu si au zis: "Va putea, oare, Dumnezeu sa gateasca masa in pustiu?" |
| 20 Iată că El a lovit stânca, de au curs ape şi s-au vărsat şiroaie. Dar va putea El să dea şi pâine sau să facă rost de carne poporului Său?"
| 20 - Pentru ca a lovit piatra si au curs ape si paraiele s-au umplut de apa. - "Oare, va putea da si paine, sau va putea intinde masa poporului Sau?" |
| 21 Domnul a auzit şi S-a mâniat. Un foc s-a aprins împotriva lui Iacov, şi s-a stârnit împotriva lui Israel mânia Lui,
| 21 Pentru aceasta a auzit Domnul si S-a maniat si foc s-a aprins peste Iacob si manie s-a suit peste Israel. |
| 22 pentru că n-au crezut în Dumnezeu, pentru că n-au avut încredere în ajutorul Lui.
| 22 Caci n-au crezut in Dumnezeu, nici n-au nadajduit in izbavirea Lui. |
| 23 El a poruncit norilor de sus şi a deschis porţile cerurilor:
| 23 Si a poruncit norilor de deasupra si usile cerului le-a deschis |
| 24 a plouat peste ei mană de mâncare şi le-a dat grâu din cer.
| 24 Si a plouat peste ei mana de mancare si paine cereasca le-a dat lor. |
| 25 Au mâncat cu toţii pâinea celor mari, şi le-a trimis mâncare să se sature.
| 25 Paine ingereasca a mancat omul; bucate le-a trimis lor din destul. |
| 26 A pus să sufle în ceruri vântul de răsărit şi a adus, prin puterea Lui, vântul de miazăzi.
| 26 Poruncit-a El, din cer, vant dinspre rasarit si a adus cu puterea Lui vant dinspre miazazi. |
| 27 A plouat peste ei carne, ca pulberea, şi păsări înaripate, cât nisipul mării;
| 27 Si a plouat peste ei ca pulberea carnuri si ca nisipul marii pasari zburatoare. |
| 28 le-a făcut să cadă în mijlocul taberei lor, de jur împrejurul locuinţelor lor.
| 28 Si au cazut in mijlocul taberei lor, imprejurul corturilor lor. |
| 29 Ei au mâncat şi s-au săturat din destul: Dumnezeu le-a dat ce doriseră.
| 29 Si au mancat si s-au saturat foarte si pofta lor si-au implinit-o. |
| 30 Dar n-apucaseră să-şi astâmpere bine pofta, mâncarea le era încă în gură,
| 30 Nimic nu le lipsea din cele ce pofteau si mancarea le era inca in gura lor, |
| 31 când s-a stârnit mânia lui Dumnezeu împotriva lor, a lovit de moarte pe cei mai tari din ei şi a doborât pe tinerii lui Israel.
| 31 Cand mania lui Dumnezeu s-a ridicat peste ei si a ucis pe cei satui ai lor si pe cei alesi ai lui Israel i-a doborat. |
| 32 Cu toate acestea, ei n-au încetat să păcătuiască şi n-au crezut în minunile Lui.
| 32 Cu toate acestea inca au mai pacatuit si n-au crezut in minunile Lui. |
| 33 De aceea, El le-a curmat zilele ca o suflare, le-a curmat anii printr-un sfârşit năprasnic.
| 33 Si s-au stins in desertaciune zilele lor si anii lor degraba. |
| 34 Când îi lovea de moarte, ei Îl căutau, se întorceau şi se îndreptau spre Dumnezeu;
| 34 Cand ii ucidea pe ei, Il cautau si se intorceau si reveneau la Dumnezeu. |
| 35 îşi aduceau aminte că Dumnezeu este stânca lor şi că Dumnezeul atotputernic este izbăvitorul lor.
| 35 Si si-au adus aminte ca Dumnezeu este ajutorul lor si Dumnezeul Cel Preainalt este izbavitorul lor. |
| 36 Dar Îl înşelau cu gura şi-L minţeau cu limba.
| 36 Dar L-au inselat pe El, cu gura lor si cu limba lor L-au mintit. |
| 37 Inima nu le era tare faţă de El, şi nu erau credincioşi legământului Său.
| 37 In inima lor n-au fost drepti cu El, nici n-au crezut in legamantul Lui. |
| 38 Totuşi, în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea şi nu nimiceşte; Îşi opreşte de multe ori mânia şi nu dă drumul întregii Lui urgii.
| 38 Iar El este indurator, va curati pacatele si nu-i va nimici. Isi va intoarce de multe ori mania Lui si nu va aprinde toata urgia Lui. |
| 39 El Şi-a adus deci aminte că ei nu erau decât carne, o suflare care trece şi nu se mai întoarce.
| 39 Si-a adus aminte ca trup sunt ei, suflare ce trece si nu se mai intoarce. |
| 40 De câte ori s-au răzvrătit ei împotriva Lui în pustiu! De câte ori L-au mâniat ei în pustietate!
| 40 De cate ori L-au amarat in pustiu, L-au maniat in pamant fara de apa? |
| 41 Da, n-au încetat să ispitească pe Dumnezeu şi să întărâte pe Sfântul lui Israel.
| 41 Si s-au intors si au ispitit pe Dumnezeu si pe Sfantul lui Israel L-au intaratat. |
| 42 Nu şi-au mai adus aminte de puterea Lui, de ziua când i-a izbăvit de vrăjmaş,
| 42 Nu si-au adus aminte de bratul Lui, de ziua in care i-a izbavit pe ei din mana asupritorului. |
| 43 de minunile pe care le-a făcut în Egipt şi de semnele Lui minunate din câmpia Ţoan.
| 43 Ca a facut in Egipt semnele Lui si minunile Lui in campia Taneos: |
| 44 Cum le-a prefăcut râurile în sânge, şi n-au putut să bea din apele lor.
| 44 El a prefacut in sange raurile lor si apele lor, ca sa nu bea. |
| 45 Cum a trimis împotriva lor nişte muşte otrăvitoare, care i-au mâncat, şi broaşte, care i-au nimicit.
| 45 El a trimis asupra lor tauni si i-a mancat pe ei; si broaste si i-a prapadit pe ei. |
| 46 Cum le-a dat holdele pradă omizilor, rodul muncii lor pradă lăcustelor.
| 46 Dat-a stricaciunii rodul lor si ostenelile lor, lacustelor. |
| 47 Cum le-a prăpădit viile, bătându-le cu piatră, şi smochinii din Egipt, cu grindină.
| 47 Batut-a cu grindina via lor si duzii lor cu piatra. |
| 48 Cum le-a lăsat vitele pradă grindinei, şi turmele pradă focului cerului.
| 48 Dat-a grindinii dobitoacele lor si averea lor focului. |
| 49 El Şi-a aruncat împotriva lor mânia Lui aprinsă, urgia, iuţimea şi necazul: o droaie de îngeri aducători de nenorociri.
| 49 Trimis-a asupra lor urgia maniei Lui; manie, urgie si necaz trimis-a prin ingeri nimicitori. |
| 50 Cum Şi-a dat drum slobod mâniei, nu le-a scăpat sufletul de la moarte şi le-a dat viaţa pradă molimei;
| 50 Facut-a cale maniei Lui; n-a crutat de moarte sufletele lor si dobitoacele lor mortii le-a dat. |
| 51 cum a lovit pe toţi întâii născuţi din Egipt, pârga puterii în corturile lui Ham.
| 51 Lovit-a pe toti cei intai-nascuti din Egipt, parga ostenelilor lor, in locasurile lui Ham. |
| 52 Cum a pornit pe poporul Său ca pe nişte oi şi i-a povăţuit ca pe o turmă în pustiu.
| 52 Ridicat-a ca pe niste oi pe poporul Sau si i-a dus pe ei, ca pe o turma, in pustiu. |
| 53 Cum i-a dus fără nicio grijă, ca să nu le fie frică, iar marea a acoperit pe vrăjmaşii lor.
| 53 Povatuitu-i-a pe ei cu nadejde si nu s-au infricosat si pe vrajmasii lor i-a acoperit marea. |
| 54 Cum i-a adus spre hotarul Lui cel sfânt, spre muntele acesta pe care dreapta Lui l-a câştigat.
| 54 Dusu-i-a pe ei la hotarul sfinteniei Lui, muntele pe care l-a dobandit dreapta Lui. |
| 55 Cum a izgonit neamurile dinaintea lor, le-a împărţit ţara în părţi de moştenire şi a pus seminţiile lui Israel să locuiască în corturile lor.
| 55 Izgonit-a dinaintea lor neamuri si le-a dat lor prin sorti pamantul de mostenire; si a asezat in corturile lor semintiile lui Israel. |
| 56 Dar ei au ispitit pe Dumnezeul preaînalt, s-au răzvrătit împotriva Lui şi n-au ţinut poruncile Lui.
| 56 Dar ei au ispitit si au amarat pe Dumnezeul Cel Preainalt si poruncile Lui nu le-au pazit. |
| 57 Ci s-au depărtat şi au fost necredincioşi ca şi părinţii lor, s-au abătut la o parte ca un arc înşelător,
| 57 Si s-au intors si au calcat legamantul ca si parintii lor, intorsu-s-au ca un arc stramb. |
| 58 L-au supărat prin înălţimile lor şi I-au stârnit gelozia cu idolii lor.
| 58 Si L-au maniat pe El cu inaltimile lor si cu idolii lor L-au intaratat pe El. |
| 59 Dumnezeu a auzit şi S-a mâniat, şi a urgisit rău de tot pe Israel.
| 59 Auzit-a Dumnezeu si S-a maniat si a urgisit foarte pe Israel. |
| 60 A părăsit Locuinţa Lui din Silo, Cortul în care locuia între oameni.
| 60 A lepadat cortul Sau din Silo, locasul Lui, in care a locuit printre oameni. |
| 61 Şi-a dat slava pradă robiei, şi măreţia Lui în mâinile vrăjmaşului.
| 61 Si a robit taria lor si frumusetea lor a dat-o in mainile vrajmasului. |
| 62 A dat pradă sabiei pe poporul Lui şi S-a mâniat pe moştenirea Lui.
| 62 Si a dat sabiei pe poporul Sau si de mostenirea Lui n-a tinut seama. |
| 63 Pe tinerii lui i-a ars focul, şi fecioarele lui n-au mai fost sărbătorite cu cântări de nuntă.
| 63 Pe tinerii lor i-a mistuit focul si fecioarele lor n-au fost inconjurate cu cinste. |
| 64 Preoţii săi au căzut ucişi de sabie, şi văduvele lui nu s-au bocit.
| 64 Preotii lor de sabie au cazut si vaduvele lor nu vor plange. |
| 65 Atunci Domnul S-a trezit, ca unul care a dormit, ca un viteaz îmbărbătat de vin,
| 65 Si S-a desteptat Domnul ca cel ce doarme, ca un viteaz ametit de vin, |
| 66 şi a lovit pe potrivnicii Lui care fugeau, acoperindu-i cu veşnică ocară.
| 66 Si a lovit din spate pe vrajmasii Sai; ocara vesnica le-a dat lor. |
| 67 Însă a lepădat cortul lui Iosif şi n-a ales seminţia lui Efraim;
| 67 Si a lepadat cortul lui Iosif si semintia lui Efraim n-a ales-o; |
| 68 ci a ales seminţia lui Iuda, muntele Sionului, pe care-l iubeşte.
| 68 Ci a ales semintia lui Iuda, Muntele Sion, pe care l-a iubit. |
| 69 Şi-a zidit Sfântul Locaş ca cerurile de înalt şi tare ca pământul pe care l-a întemeiat pe veci.
| 69 Si a zidit locasul Sau cel sfant, ca inaltimea cerului; pe pamant l-a intemeiat pe el in veac. |
| 70 A ales pe robul Său David şi l-a luat de la staulele de oi.
| 70 Si a ales pe David robul Sau si l-a luat pe el de la turmele oilor. |
| 71 L-a luat dinapoia oilor care alăptau, ca să pască pe poporul Său, Iacov, şi pe moştenirea Sa, Israel.
| 71 De langa oile ce nasc l-a luat pe el, ca sa pasca pe Iacob, poporul Sau, si pe Israel, mostenirea Sa. |
| 72 Şi David i-a cârmuit cu o inimă neprihănită şi i-a povăţuit cu mâini pricepute.
| 72 Si i-a pascut pe ei intru nerautatea inimii lui si in priceperea mainii lui i-a povatuit pe ei. |
