| 1 (Un psalm al lui Asaf.) Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.
| 1 (Un psalm al lui Asaf.) Cat de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepti la inima. |
| 2 Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul şi era să-mi alunece paşii!
| 2 Iar mie, putin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, putin a fost de nu s-au poticnit pasii mei. |
| 3 Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, când vedeam fericirea celor răi.
| 3 Ca am pizmuit pe cei fara de lege, cand vedeam pacea pacatosilor. |
| 4 Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.
| 4 Ca n-au necazuri pana la moartea lor si tari sunt cand lovesc ei. |
| 5 N-au parte de suferinţele omeneşti şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
| 5 De osteneli omenesti n-au parte si cu oamenii nu sunt biciuiti. |
| 6 De aceea mândria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care-i înveleşte.
| 6 Pentru aceea ii stapaneste pe ei mandria si se imbraca cu nedreptatea si silnicia. |
| 7 Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decât le-ar dori inima.
| 7 Din rautatea lor iese nedreptatea si cugetele inimii lor ies la iveala. |
| 8 Râd şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,
| 8 Gandesc si vorbesc cu viclesug, nedreptate graiesc de sus. |
| 9 îşi înalţă gura până la ceruri, şi limba le cutreieră pământul.
| 9 Pana la cer ridica gura lor si cu limba lor strabat pamantul. |
| 10 De aceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin
| 10 Pentru aceasta poporul meu se ia dupa ei si gaseste ca ei sunt plini de zile bune |
| 11 şi zice: "Ce ar putea să ştie Dumnezeu şi ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?"
| 11 Si zice: "Cum? stie aceasta Dumnezeu? Are cunostinta Cel Preainalt? |
| 12 Aşa sunt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.
| 12 Iata, acestia sunt pacatosi si sunt indestulati. Vesnic sunt bogati". |
| 13 Degeaba, dar, mi-am curăţat eu inima şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie:
| 13 Iar eu am zis: "Deci, in desert am fost drept la inima si mi-am spalat intru cele nevinovate mainile mele, |
| 14 căci în fiecare zi sunt lovit şi în toate dimineţile sunt pedepsit.
| 14 Ca am fost lovit toata ziua si mustrat in fiecare dimineata". |
| 15 Dacă aş zice: "Vreau să vorbesc ca ei", iată că n-aş fi credincios neamului copiilor Tăi.
| 15 Daca as fi grait asa, iata as fi calcat legamantul neamului fiilor Tai. |
| 16 M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda,
| 16 Si ma framantam sa pricep aceasta, dar anevoios lucru este inaintea mea. |
| 17 până ce am intrat în Sfântul Locaş al lui Dumnezeu şi am luat seama la soarta de la urmă a celor răi.
| 17 Pana ce am intrat in locasul cel sfant al lui Dumnezeu si am inteles sfarsitul celor rai: |
| 18 Da, Tu-i pui în locuri alunecoase şi-i arunci în prăpăd.
| 18 Intr-adevar pe drumuri viclene i-ai pus pe ei si i-ai doborat cand se inaltau. |
| 19 Cum sunt nimiciţi într-o clipă! Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năprasnic.
| 19 Cat de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor. |
| 20 Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!
| 20 Ca visul celui ce se desteapta, Doamne, in cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai facut. |
| 21 Când mi se amăra inima şi mă simţeam străpuns în măruntaie,
| 21 De aceea s-a bucurat inima mea si rarunchii mei s-au potolit. |
| 22 eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.
| 22 Ca eram fara de minte si nu stiam; ca un dobitoc eram inaintea Ta. |
| 23 Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;
| 23 Dar eu sunt pururea cu Tine. Apucatu-m-ai de mana mea cea dreapta. |
| 24 mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.
| 24 Cu sfatul Tau m-ai povatuit si cu slava m-ai primit. |
| 25 Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.
| 25 Ca pe cine am eu in cer afara de Tine? Si afara de Tine, ce am dorit pe pamant? |
| 26 Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururi stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.
| 26 Stinsu-s-a inima mea si trupul meu, Dumnezeul inimii mele si partea mea, Dumnezeule, in veac. |
| 27 Căci iată că cei ce se depărtează de Tine pier; Tu nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi.
| 27 Ca iata cei ce se departeaza de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se leapada de Tine. |
| 28 Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.
| 28 Iar mie a ma lipi de Dumnezeu bine este, a pune in Domnul nadejdea mea, ca sa vestesc toate laudele Tale in portile fiicei Sionului. |
