| 1 (Către mai marele cântăreţilor. De cântat ca şi "Crinii". Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa.
| 1 (Un psalm al lui David; mai-marelui cantaretilor. Pentru cei ce se vor schimba.) Mantuieste-ma, Dumnezeule, ca au intrat ape pana la sufletul meu. |
| 2 Mă afund în noroi şi nu mă pot ţine; am căzut în prăpastie, şi dau apele peste mine.
| 2 Afundatu-m-am in noroiul adancului, care nu are fund; intrat-am in adancurile marii si furtuna m-a potopit. |
| 3 Nu mai pot strigând, mi se usucă gâtlejul, mi se topesc ochii privind spre Dumnezeul meu.
| 3 Ostenit-am strigand, amortit-a gatlejul meu, slabit-au ochii mei nadajduind spre Dumnezeul meu. |
| 4 Cei ce mă urăsc fără temei sunt mai mulţi decât perii capului meu; ce puternici sunt cei ce vor să mă piardă, cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmaşi; trebuie să dau înapoi ce n-am furat.
| 4 Inmultitu-s-au mai mult decat perii capului meu cei ce ma urasc pe mine in zadar. Intaritu-s-au vrajmasii mei, cei ce ma prigonesc pe nedrept; cele ce n-am rapit, pe acelea le-am platit. |
| 5 Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea, şi greşelile mele nu-Ţi sunt ascunse.
| 5 Dumnezeule, Tu ai cunoscut nepriceperea mea si greselile mele de la Tine nu s-au ascuns. |
| 6 Să nu rămână de ruşine, din pricina mea, cei ce nădăjduiesc în Tine, Doamne Dumnezeul oştirilor! Să nu roşească de ruşine, din pricina mea, cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel!
| 6 Sa nu fie rusinati, din pricina mea, cei ce Te asteapta pe Tine, Doamne, Doamne al puterilor, nici infruntati pentru mine, cei ce Te cauta pe Tine, Dumnezeul lui Israel. |
| 7 Căci pentru Tine port eu ocara, şi îmi acoperă faţa ruşinea.
| 7 Ca pentru Tine am suferit ocara, acoperit-a batjocura obrazul meu. |
| 8 Am ajuns un străin pentru fraţii mei şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.
| 8 Instrainat am fost de fratii mei si strain fiilor maicii mele, |
| 9 Căci râvna Casei Tale mă mănâncă, şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.
| 9 Ca ravna casei Tale m-a mancat si ocarile celor ce Te ocarasc pe Tine au cazut asupra mea. |
| 10 Plâng şi postesc, şi ei mă ocărăsc.
| 10 Si mi-am smerit cu post sufletul meu si mi-a fost spre ocara mie. |
| 11 Mă îmbrac cu sac, şi ei mă batjocoresc.
| 11 Si m-am imbracat cu sac si am ajuns pentru ei de batjocura. |
| 12 Cei ce stau la poartă vorbesc de mine, şi cei ce beau băuturi tari mă pun în cântece.
| 12 Impotriva mea graiau cei ce sedeau in porti si despre mine cantau cei ce beau vin. |
| 13 Dar eu către Tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, şi dă-mi ajutorul Tău!
| 13 Iar eu intru rugaciunea mea catre Tine, Doamne, am strigat la timp bine-placut. Dumnezeule, intru multimea milei Tale auzi-ma, intru adevarul milei Tale. |
| 14 Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund! Să fiu izbăvit de vrăjmaşii mei şi din prăpastie!
| 14 Mantuieste-ma din noroi, ca sa nu ma afund; izbaveste-ma de cei ce ma urasc si din adancul apelor, |
| 15 Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adâncul şi să nu se închidă groapa peste mine!
| 15 Ca sa nu ma inece valtoarea apei, nici sa ma inghita adancul, nici sa-si inchida peste mine adancul gura lui. |
| 16 Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită. În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ţi privirile spre mine
| 16 Auzi-ma, Doamne, ca buna este mila Ta; dupa multimea indurarilor Tale cauta spre mine. |
| 17 şi nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău! Căci sunt în necaz: grăbeşte de m-ascultă!
| 17 Sa nu-ti intorci fata Ta de la credinciosul Tau, cand ma necajesc. Degraba ma auzi. |
| 18 Apropie-Te de sufletul meu şi izbăveşte-l! Scapă-mă, din pricina vrăjmaşilor mei!
| 18 Ia aminte la sufletul meu si-l mantuieste pe el; din mainile vrajmasilor mei izbaveste-ma, |
| 19 Tu ştii ce ocară, ce ruşine şi batjocură mi se face; toţi potrivnicii mei sunt înaintea Ta.
| 19 Ca Tu cunosti ocara mea si rusinea mea si infruntarea mea; inaintea Ta sunt toti cei ce ma necajesc. |
| 20 Ocara îmi rupe inima, şi sunt bolnav; aştept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aştept mângâietori, şi nu găsesc niciunul.
| 20 Zdrobit a fost sufletul meu de ocari si necaz, si am asteptat pe cel ce m-ar milui si nu era si pe cei ce m-ar mangaia si nu i-am aflat. |
| 21 Ei îmi pun fiere în mâncare, şi, când mi-e sete, îmi dau să beau oţet.
| 21 Si mi-au dat spre mancarea mea fiere si in setea mea m-au adapat cu otet. |
| 22 Să li se prefacă masa într-o cursă, şi liniştea într-un laţ!
| 22 Faca-se masa lor inaintea lor cursa, rasplatire si sminteala; |
| 23 Să li se întunece ochii, şi să nu mai vadă, şi clatină-le mereu coapsele!
| 23 Sa se intunece ochii lor, ca sa nu vada si spinarea lor pururea o garboveste; |
| 24 Varsă-Ţi mânia peste ei, şi să-i atingă urgia Ta aprinsă!
| 24 Varsa peste ei urgia Ta si mania urgiei Tale sa-i cuprinda pe ei; |
| 25 Pustie să le rămână locuinţa, şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
| 25 Faca-se curtea lor pustie si in locasurile lor sa nu fie locuitori; |
| 26 Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.
| 26 Ca pe care Tu l-ai batut, ei l-au prigonit si au inmultit durerea ranilor lui. |
| 27 Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor, şi să n-aibă parte de îndurarea Ta!
| 27 Adauga faradelege la faradelegea lor si sa nu intre intru dreptatea Ta; |
| 28 Să fie şterşi din Cartea Vieţii, şi să nu fie scrişi împreună cu cei neprihăniţi!
| 28 Stersi sa fie din cartea celor vii si cu cei drepti sa nu se scrie. |
| 29 Eu sunt nenorocit şi sufăr: Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!
| 29 Sarac si indurerat sunt eu; mantuirea Ta, Dumnezeule, sa ma sprijineasca! |
| 30 Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cântări, şi prin laude Îl voi preamări.
| 30 Lauda-voi numele Dumnezeului meu cu cantare si-L voi preamari pe El cu lauda; |
| 31 Lucrul acesta este mai plăcut Domnului decât un viţel cu coarne şi copite!
| 31 Si-I va placea lui Dumnezeu mai mult decat vitelul tanar, caruia ii cresc coarne si unghii. |
| 32 Nenorociţii văd lucrul acesta, şi se bucură; voi, care căutaţi pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima!
| 32 Sa rada saracii si sa se veseleasca; cantati lui Dumnezeu si viu va fi sufletul vostru! |
| 33 Căci Domnul ascultă pe cei săraci şi nu nesocoteşte pe prinşii Lui de război.
| 33 Ca a auzit pe cei saraci Domnul si pe cei ferecati in obezi ai Sai nu i-a urgisit. |
| 34 Să-L laude cerurile şi pământul, mările şi tot ce mişună în ele!
| 34 Sa-L laude pe El cerurile si pamantul, marea si toate cate se tarasc in ea. |
| 35 Căci Dumnezeu va mântui Sionul şi va zidi cetăţile lui Iuda; ele vor fi locuite şi luate în stăpânire;
| 35 Ca Dumnezeu va mantui Sionul si se vor zidi cetatile lui Iuda si vor locui acolo si-l vor mosteni pe el; |
| 36 sămânţa robilor Lui le va moşteni, şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.
| 36 Si semintia credinciosilor Lui il va stapani pe el si cei ce iubesc numele Lui vor locui in el. |
