| 1 (Către mai marele cântăreţilor. După Iedutun. Un psalm al lui David.) Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul.
| 1 (Un psalm al lui David; mai-marelui cantaretilor. Pentru Iditum.) Oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Ca de la El este mantuirea mea; |
| 2 Da, El este stânca şi ajutorul meu, turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.
| 2 Pentru ca El este Dumnezeul meu, Mantuitorul meu si Sprijinitorul meu; nu ma voi clatina mai mult. |
| 3 Până când vă veţi năpusti asupra unui om, până când veţi căuta cu toţii să-l doborâţi ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?
| 3 Pana cand va ridicati asupra omului? Cautati toti a-l dobori, socotindu-l ca un zid povarnit si ca un gard surpat! |
| 4 Da, ei pun la cale să-l doboare din înălţimea lui: le place minciuna; cu gura binecuvântă, dar cu inima blestemă. - (Oprire)
| 4 S-au sfatuit sa doboare cinstea mea, alergat-au cu minciuna; cu gura lor ma binecuvantau si cu inima lor ma blestemau. |
| 5 Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea.
| 5 Dar lui Dumnezeu supune-te, suflete al meu, ca de la El vine rabdarea mea; |
| 6 Da, El este stânca şi ajutorul meu, turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.
| 6 Ca El este Dumnezeul meu si Mantuitorul meu, Sprijinitorul meu; nu ma voi stramuta. |
| 7 Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea; în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost.
| 7 In Dumnezeu este mantuirea mea si slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu si nadejdea mea este in Dumnezeu. |
| 8 Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. - (Oprire)
| 8 Nadajduiti in El toata adunarea poporului; revarsati inaintea Lui inimile voastre, ca El este ajutorul nostru. |
| 9 Da, o nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor! Puşi în cumpănă toţi laolaltă, ar fi mai uşori decât o suflare.
| 9 Dar desertaciune sunt fiii oamenilor, mincinosi sunt fiii oamenilor; in balanta, toti impreuna sunt desertaciune. |
| 10 Nu vă încredeţi în asuprire şi nu vă puneţi nădejdea zadarnică în răpire; când cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.
| 10 Nu nadajduiti spre nedreptate si spre jefuire nu poftiti; bogatia de ar curge nu va lipiti inima de ea. |
| 11 O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că: "Puterea este a lui Dumnezeu."
| 11 O data a grait Dumnezeu, aceste doua lucruri am auzit: ca puterea este a lui Dumnezeu |
| 12 A Ta, Doamne, este şi bunătatea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.
| 12 Si a Ta, Doamne, este mila; ca Tu vei rasplati fiecaruia dupa faptele lui. |
