| 1 (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:
| 1 (Mai-marelui cantaretilor; un psalm pentru fiii lui Core.) Auziti acestea toate neamurile, ascultati toti cei ce locuiti in lume: |
| 2 mici şi mari, bogaţi şi săraci!
| 2 Pamantenii si fiii oamenilor, impreuna bogatul si saracul. |
| 3 Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gânduri pline de judecată.
| 3 Gura mea va grai intelepciune si cugetul inimii mele pricepere. |
| 4 Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sunt insuflate, îmi încep cântarea în sunetul harpei.
| 4 Pleca-voi spre pilda urechea mea, talcui-voi in sunet de psaltire gandul meu. |
| 5 Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, când mă înconjoară nelegiuirea potrivnicilor mei?
| 5 Pentru ce sa ma tem in ziua cea rea, cand ma va inconjura faradelegea vrajmasilor mei? |
| 6 Ei se încred în avuţiile lor şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.
| 6 Ei se incred in puterea lor si cu multimea bogatiei lor se lauda. |
| 7 Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.
| 7 Nimeni insa nu poate sa scape de la moarte, nici sa plateasca lui Dumnezeu pret de rascumparare, |
| 8 Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.
| 8 Ca rascumpararea sufletului e prea scumpa si niciodata nu se va putea face, |
| 9 Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormântul.
| 9 Ca sa ramana cineva pe totdeauna viu si sa nu vada niciodata moartea. |
| 10 Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier şi lasă altora avuţiile lor.
| 10 Fiecare vede ca inteleptii mor, cum mor si cei neintelepti si nebunii, si lasa altora bogatia lor. |
| 11 Ei îşi închipuie că veşnice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, care dau numele lor la ţări întregi.
| 11 Mormantul lor va fi casa lor in veac, locasurile lor din neam in neam, desi numit-au cu numele lor pamanturile lor. |
| 12 Dar omul pus în cinste nu dăinuie, ci este ca dobitoacele care se taie.
| 12 Si omul, in cinste fiind, n-a priceput; alaturatu-s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemanat lor. |
| 13 Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. - (Oprire)
| 13 Aceasta cale le este sminteala lor si celor ce vor gasi de bune spusele lor. |
| 14 Sunt duşi ca o turmă în Locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curând oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţea, şi Locuinţa morţilor le este locaşul.
| 14 Ca niste oi in iad sunt pusi, moartea ii va paste pe ei. Si-i vor stapani pe ei cei drepti si ajutorul ce-l nadajduiau din slava lor, se va invechi in iad. |
| 15 Dar mie, Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din Locuinţa morţilor, căci mă va lua sub ocrotirea Lui. - (Oprire)
| 15 Dar Dumnezeu va izbavi sufletul meu din mana iadului, cand ma va apuca. |
| 16 Nu te teme când se îmbogăţeşte cineva şi când i se înmulţesc vistieriile casei;
| 16 Sa nu te temi cand se imbogateste omul si cand se inmulteste slava casei lui. |
| 17 căci nu ia nimic cu el când moare: vistieriile lui nu se coboară după el.
| 17 Ca la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va cobori cu el slava lui. |
| 18 Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe care şi le face,
| 18 Chiar daca sufletul lui se va binecuvanta in viata lui si te va lauda cand ii vei face bine, |
| 19 căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge şi nu va mai vedea lumina niciodată.
| 19 Totusi intra-va pana la neamul parintilor lui si in veac nu va vedea lumina. |
| 20 Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe care le tai.
| 20 Omul in cinste fiind n-a priceput; alaturatu-s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemanat lor. |
