| 1 (Către mai marele cântăreţilor: către Iedutun. Un psalm al lui David.) Ziceam: "Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frâu gurii, cât va sta cel rău înaintea mea."
| 1 (Intru sfarsit, lui Iditum, o cantare a lui David.) Zis-am: "Pazi-voi caile mele, ca sa nu pacatuiesc eu cu limba mea; pus-am gurii mele paza, cand a stat pacatosul impotriva mea". |
| 2 Am stat mut, în tăcere; am tăcut, măcar că eram nenorocit; şi totuşi durerea mea nu era mai puţin mare.
| 2 Amutit-am si m-am smerit si nici de bine n-am grait si durerea mea s-a innoit. |
| 3 Îmi ardea inima în mine, un foc lăuntric mă mistuia; şi atunci mi-a venit cuvântul pe limbă şi am zis:
| 3 Infierbantatu-s-a inima mea inauntrul meu si in cugetul meu se va aprinde foc. |
| 4 "Doamne, spune-mi care este sfârşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cât de trecător sunt."
| 4 Grait-am cu limba mea: "Fa-mi cunoscut, Doamne, sfarsitul meu, si numarul zilelor mele care este, ca sa stiu ce-mi lipseste". |
| 5 Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână, şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ţine. (Oprire)
| 5 Iata, cu palma ai masurat zilele mele si statul meu ca nimic inaintea Ta. Dar toate sunt desertaciuni; tot omul ce viaza. |
| 6 Da, omul umblă ca o umbră, se frământă degeaba, strânge la comori, şi nu ştie cine le va lua.
| 6 Desi ca o umbra trece omul, dar in zadar se tulbura. Strange comori si nu stie cui le aduna pe ele. |
| 7 Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea.
| 7 Si acum cine este rabdarea mea? Oare, nu Domnul? Si statul meu de la Tine este. |
| 8 Izbăveşte-mă de toate fărădelegile mele! Nu mă face de ocara celui nebun!
| 8 De toate faradelegile mele izbaveste-ma; ocara celui fara de minte nu ma da. |
| 9 Stau mut, nu deschid gura, căci Tu lucrezi.
| 9 Amutit-am si n-am deschis gura mea, ca Tu esti Cel ce m-ai facut pe mine. |
| 10 Abate-Ţi loviturile de la mine! Îmi iese sufletul sub loviturile mâinii Tale.
| 10 Departeaza de la mine bataile Tale. De taria mainii Tale, eu m-am sfarsit. |
| 11 Tu pedepseşti pe om şi-l loveşti pentru fărădelegea lui: îi prăpădeşti, ca molia, ce are el mai scump. Da, orice om este doar o suflare. (Oprire)
| 11 Cu mustrari pentru faradelege ai pedepsit pe om si ai subtiat ca panza de paianjen sufletul sau; dar in desert se tulbura tot pamanteanul. |
| 12 Ascultă-mi rugăciunea, Doamne, şi pleacă-Ţi urechea la strigătele mele! Nu tăcea în faţa lacrimilor mele! Căci sunt un străin înaintea Ta, un pribeag, ca toţi părinţii mei.
| 12 Auzi rugaciunea mea, Doamne, si cererea mea ascult-o; lacrimile mele sa nu le treci, caci strain sunt eu la Tine si strain ca toti parintii mei. |
| 13 Abate-Ţi privirea de la mine şi lasă-mă să răsuflu, până nu mă duc şi să nu mai fiu!
| 13 Lasa-ma ca sa ma odihnesc, mai inainte de a ma duce si de a nu mai fi. |
