| 1 (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului.) Nelegiuirea celui rău zice inimii mele: "Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui."
| 1 (Un psalm al lui David, robul Domnului; mai-marelui cantaretilor.) Necredinta calcatorului de lege spune inimii mele, ca nu este intr-insul frica de Dumnezeu. |
| 2 Căci se măguleşte singur în ochii lui, ca să-şi desăvârşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura.
| 2 El singur se amageste in ochii sai, cand zice ca ar fi urmarind faradelegea si ar fi urand-o. |
| 3 Cuvintele gurii lui sunt mincinoase şi înşelătoare; nu mai vrea să lucreze cu înţelepciune şi să facă binele.
| 3 Graiurile gurii lui faradelege si viclesug; n-a vrut sa priceapa ca sa faca bine. |
| 4 În aşternutul lui se gândeşte la răutate, stă pe o cale care nu este bună, şi nu urăşte răul.
| 4 Faradelege a gandit in asternutul sau, in toata calea cea buna n-a stat si rautatea n-a urat. |
| 5 Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri, şi credincioşia Ta, până la nori.
| 5 Doamne, in cer este mila Ta si adevarul Tau pana la nori. |
| 6 Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu, şi judecăţile Tale sunt ca Adâncul cel mare. Doamne, Tu sprijini pe oameni şi pe dobitoace!
| 6 Dreptatea Ta ca muntii lui Dumnezeu, judecatile Tale adanc mare; oameni si dobitoace vei izbavi Doamne. |
| 7 Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.
| 7 Ca ai inmultit mila Ta, Dumnezeule, iar fiii oamenilor in umbra aripilor Tale vor nadajdui. |
| 8 Se satură de belşugul Casei Tale, şi-i adăpi din şuvoiul desfătărilor Tale.
| 8 Satura-se-vor din grasimea casei Tale si din izvorul desfatarii Tale ii vei adapa pe ei. |
| 9 Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina.
| 9 Ca la Tine este izvorul vietii, intru lumina Ta vom vedea lumina. |
| 10 Întinde-Ţi şi mai departe bunătatea peste cei ce Te cunosc, şi dreptatea peste cei cu inima neprihănită!
| 10 Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine si dreptatea Ta celor drepti la inima. |
| 11 Să nu m-ajungă piciorul celui mândru şi să nu mă pună pe fugă mâna celor răi.
| 11 Sa nu vina peste mine picior de mandrie si mana pacatosilor sa nu ma clatine. |
| 12 Cei ce fac fărădelegea au şi început să cadă; sunt răsturnaţi, şi nu pot să se mai scoale.
| 12 Acolo au cazut toti cei ce lucreaza faradelegea; izgoniti au fost si nu vor putea sa stea. |
