| 1 (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de ruşine niciodată. Izbăveşte-mă, în dreptatea Ta!
| 1 (Un psalm al lui David; mai-marelui cantaretilor, pentru uimire.) Spre Tine, Doamne, am nadajduit, sa nu fiu rusinat in veac. Intru indreptarea Ta izbaveste-ma si ma scoate. |
| 2 Pleacă-Ţi urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută! Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea!
| 2 Pleaca spre mine urechea Ta, grabeste de ma scoate. Fii mie Dumnezeu aparator si casa de scapare ca sa ma mantuiesti. |
| 3 Căci Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi.
| 3 Ca puterea mea si scaparea mea esti Tu si pentru numele Tau ma vei povatui si ma vei hrani. |
| 4 Scoate-mă din laţul pe care mi l-au întins vrăjmaşii. Căci Tu eşti ocrotitorul meu!
| 4 Scoate-ma-vei din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, ca Tu esti aparatorul meu. |
| 5 În mâinile Tale îmi încredinţez duhul: Tu mă vei izbăvi, Doamne Dumnezeule adevărat!
| 5 In mainile Tale imi voi da duhul meu; izbavitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevarului. |
| 6 Eu urăsc pe cei ce se lipesc de idoli deşerţi, şi mă încred în Domnul.
| 6 Urat-ai pe cei ce pazesc desertaciuni in zadar, iar eu spre Domnul am nadajduit. |
| 7 Fă-mă să mă înveselesc şi să mă bucur de îndurarea Ta, căci vezi ticăloşia mea, ştii neliniştea sufletului meu
| 7 Bucura-ma-voi si ma voi veseli de mila Ta, ca ai cautat spre smerenia mea, mantuit-ai din nevoi sufletul meu |
| 8 şi nu mă vei da în mâinile vrăjmaşului, ci îmi vei pune picioarele la loc larg.
| 8 Si nu m-ai lasat in mainile vrajmasului; pus-ai in loc desfatat picioarele mele. |
| 9 Ai milă de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare: faţa, sufletul şi trupul mi s-au topit de întristare;
| 9 Miluieste-ma, Doamne, ca ma necajesc; tulburatu-s-a de manie ochiul meu, sufletul meu si inima mea. |
| 10 mi se sfârşeşte viaţa în durere, şi anii în suspine. Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele şi-mi putrezesc oasele!
| 10 Ca s-a stins intru durere viata mea si anii mei in suspinuri; slabit-a intru saracie taria mea si oasele mele s-au tulburat. |
| 11 Din pricina potrivnicilor mei, am ajuns de ocară, de mare ocară pentru vecinii mei, şi de groază pentru prietenii mei; cei ce mă văd pe uliţă fug de mine.
| 11 La toti vrajmasii mei m-am facut de ocara si vecinilor mei foarte, si frica cunoscutilor mei. Cei ce ma vedeau afara fugeau de mine. |
| 12 Sunt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfărâmat.
| 12 Uitat am fost ca un mort din inima lor, ajuns-am ca un vas stricat. |
| 13 Aud vorbele rele ale multora, văd spaima care domneşte împrejur, când se sfătuiesc ei împreună împotriva mea şi uneltesc să-mi ia viaţa.
| 13 Ca am auzit ocara multora din cei ce locuiesc imprejur, cand se adunau ei impreuna impotriva mea; ca sa ia sufletul meu s-au sfatuit. |
| 14 Dar eu mă încred în Tine, Doamne, şi zic: "Tu eşti Dumnezeul meu!"
| 14 Iar eu catre Tine am nadajduit, Doamne, zis-am: "Tu esti Dumnezeul meu!" |
| 15 Soarta mea este în mâna Ta; scapă-mă de vrăjmaşii şi de prigonitorii mei!
| 15 In mainile Tale, soarta mea, izbaveste-ma din mana vrajmasilor mei si de cei ce ma prigonesc. |
| 16 Fă să lumineze faţa Ta peste robul Tău, scapă-mă, prin îndurarea Ta!
| 16 Arata fata Ta peste robul Tau, mantuieste-ma cu mila Ta! |
| 17 Doamne, să nu rămân de ruşine când Te chem. Ci să rămână de ruşine cei răi, şi ei să se coboare muţi în Locuinţa morţilor!
| 17 Doamne, sa nu fiu rusinat, ca Te-am chemat pe Tine; sa se rusineze necredinciosii si sa se coboare in iad. |
| 18 Să amuţească buzele mincinoase, care vorbesc cu îndrăzneală, cu trufie şi dispreţ împotriva celui neprihănit!
| 18 Mute sa fie buzele cele viclene, care graiesc impotriva dreptului faradelege, cu mandrie si cu defaimare. |
| 19 O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor!
| 19 Cat este de mare multimea bunatatii Tale, Doamne, pe care ai gatit-o celor ce se tem de Tine, pe care ai facut-o celor ce nadajduiesc in Tine, inaintea fiilor oamenilor! |
| 20 Tu îi ascunzi la adăpostul feţei Tale de cei ce-i prigonesc, îi ocroteşti în cortul Tău de limbile care-i clevetesc.
| 20 Ascunde-i-vei pe dansii cu acoperamantul fetei Tale de tulburarea oamenilor. Acoperi-i-vei pe ei in cortul Tau de impotrivirea limbilor. |
| 21 Binecuvântat să fie Domnul, căci Şi-a arătat în chip minunat îndurarea faţă de mine: parc-aş fi fost într-o cetate întărită.
| 21 Binecuvantat este Domnul, ca minunata a fost mila Sa, in cetate intarita. |
| 22 În pornirea mea nechibzuită ziceam: "Sunt izgonit dinaintea Ta!" Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele, când am strigat spre Tine.
| 22 Iar eu am zis intru uimirea mea: Lepadat sunt de la fata ochilor Tai. Pentru aceasta ai auzit glasul rugaciunii mele cand am strigat catre Tine. |
| 23 Iubiţi, dar, pe Domnul, toţi cei iubiţi de El. Căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi, şi pedepseşte aspru pe cei mândri.
| 23 Iubiti pe Domnul toti cuviosii Lui ca adevarul cauta Domnul si rasplateste celor ce se mandresc, cu prisosinta. |
| 24 Fiţi tari şi îmbărbătaţi-vă inima, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!
| 24 Imbarbatati-va si sa se intareasca inima voastra, toti cei ce nadajduiti in Domnul. |
