| 1 (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cântării acesteia când l-a scăpat Domnul din mâna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mâna lui Saul. El a zis: ) "Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!
| 1 (Mai-marelui cantaretilor; un psalm al lui David, sluga Domnului, care a grait Domnului cuvintele cantarii acesteia, in ziua in care l-a izbavit pe el Domnul din mana tuturor vrajmasilor lui si din mana lui Saul. Si a zis:) Iubi-Te-voi Doamne, vartutea mea. |
| 2 Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea!
| 2 Domnul este intarirea mea si scaparea mea si izbavitorul meu, Dumnezeul meu, ajutorul meu si voi nadajdui spre Dansul, aparatorul meu si puterea mantuirii mele si sprijinitorul meu. |
| 3 Eu strig: "Lăudat să fie Domnul!", şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.
| 3 Laudand voi chema pe Domnul si de vrajmasii mei ma voi izbavi. |
| 4 Mă înconjuraseră legăturile morţii şi mă îngroziseră râurile pieirii;
| 4 Cuprinsu-m-au durerile mortii si raurile faradelegii m-au tulburat. |
| 5 mă înfăşuraseră legăturile mormântului şi mă prinseseră laţurile morţii.
| 5 Durerile iadului m-au inconjurat; intampinatu-m-au laturile mortii. |
| 6 Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.
| 6 Si cand ma necajeau am chemat pe Domnul si catre Dumnezeul meu am strigat. Auzit-a din locasul Lui cel sfant glasul meu si strigarea mea, inaintea Lui, va intra in urechile Lui. |
| 7 Atunci s-a zguduit pământul şi s-a cutremurat, temeliile munţilor s-au mişcat şi s-au clătinat, pentru că El Se mâniase.
| 7 Si s-a clatinat si s-a cutremurat pamantul si temeliile muntilor s-au tulburat si s-au clatinat ca S-a maniat pe ele Dumnezeu. |
| 8 Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.
| 8 Intru mania Lui fum s-a ridicat si para de foc de la fata Lui, carbuni aprinsi de la El. |
| 9 A plecat cerurile şi S-a coborât: un nor gros era sub picioarele Lui.
| 9 Si a plecat cerurile si S-a pogorat si negura era sub picioarele Lui. |
| 10 Călărea pe un heruvim şi zbura, venea plutind pe aripile vântului.
| 10 Si S-a suit pe heruvimi si a zburat; zburat-a pe aripile vantului. |
| 11 Întunericul Şi-l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri.
| 11 Si si-a pus intunericul acoperamant, imprejurul Lui cortul Lui, apa intunecoasa in norii vazduhului. |
| 12 Din strălucirea care se răsfrângea înaintea Lui ieşeau nori care aruncau grindină şi cărbuni de foc.
| 12 De stralucirea fetei Lui norii au fugit, glasul Lui prin grindina si carbuni de foc. |
| 13 Domnul a tunat în ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul cu grindină şi cărbuni de foc.
| 13 Si a tunat din cer Domnul si Cel Preainalt a dat glasul Sau. |
| 14 A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i-a pus pe fugă.
| 14 Trimis-a sageti si i-a risipit pe ei, si fulgere a inmultit si i-a tulburat pe ei. |
| 15 Atunci s-a văzut albia apelor şi s-au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.
| 15 Si s-au aratat izvoarele apelor si s-au descoperit temeliile lumii, de certarea Ta, Doamne, de suflarea Duhului maniei Tale. |
| 16 El Şi-a întins mâna de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari;
| 16 Trimis-a din inaltime si m-a luat, ridicatu-m-a din ape multe. |
| 17 m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, care erau mai tari decât mine.
| 17 Izbaveste-ma de vrajmasii mei cei tari si de cei ce ma urasc pe mine, ca s-au intarit mai mult decat mine. |
| 18 Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.
| 18 Intampinatu-m-au ei in ziua necazului meu, dar Domnul a fost intarirea mea |
| 19 El m-a scos la loc larg şi m-a scăpat, pentru că mă iubeşte.
| 19 Si m-a scos la loc larg, m-a izbavit, ca m-a voit. |
| 20 Domnul mi-a făcut după neprihănirea mea, mi-a răsplătit după curăţia mâinilor mele:
| 20 Si imi va rasplati mie Domnul dupa dreptatea mea, si dupa curatia mainilor mele imi va rasplati mie, |
| 21 căci am păzit căile Domnului şi n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.
| 21 Ca am pazit caile Domnului si n-am fost necredincios Dumnezeului meu. |
| 22 Toate poruncile Lui au fost înaintea mea şi nu m-am depărtat de la legile Lui.
| 22 Ca toate judecatile Lui sunt inaintea mea, si indreptarile Lui nu s-au departat de la mine. |
| 23 Am fost fără vină faţă de El şi m-am păzit de fărădelegea mea.
| 23 Si voi fi fara prihana cu Dansul, si ma voi pazi de faradelegea mea. |
| 24 De aceea, Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Lui.
| 24 Si imi va rasplati mie Domnul dupa dreptatea mea, si dupa curatia mainilor mele inaintea ochilor Lui. |
| 25 Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit;
| 25 Cu cel cuvios, cuvios vei fi; si cu omul nevinovat, nevinovat vei fi. |
| 26 cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.
| 26 Si cu cel ales, ales vei fi; si cu cel indaratnic Te vei indaratnici. |
| 27 Tu mântuieşti pe poporul care se smereşte şi smereşti privirile trufaşe.
| 27 Ca Tu pe poporul cel smerit il vei mantui, si ochii mandrilor ii vei smeri. |
| 28 Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul Dumnezeul meu îmi luminează întunericul meu.
| 28 Ca Tu vei aprinde faclia mea, Doamne; Dumnezeul meu, vei lumina intunericul meu. |
| 29 Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.
| 29 Caci cu Tine ma voi izbavi de ispita, si cu Dumnezeul meu voi trece zidul. |
| 30 Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.
| 30 Dumnezeul meu, fara prihana este calea Lui, cuvintele Domnului in foc lamurite; scut este tuturor celor ce nadajduiesc in El. |
| 31 Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?
| 31 Ca cine este Dumnezeu afara de Domnul? Si cine este Dumnezeu afara de Dumnezeul nostru? |
| 32 Dumnezeu mă încinge cu putere şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.
| 32 Dumnezeu, Cel ce ma incinge cu putere, si a pus fara prihana calea mea. |
| 33 El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor şi mă aşază pe înălţimile mele.
| 33 Cel ce face picioarele mele ca ale cerbului si peste cele inalte ma pune. |
| 34 El îmi deprinde mâinile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă.
| 34 Cel ce intaresti mainile mele in vreme de razboi, si ai pus arc de arama in bratele mele. |
| 35 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijină, şi îndurarea Ta mă face mare.
| 35 Si mi-ai dat mie scutul mantuirii mele si dreapta Ta m-a sprijinit. Si certarea Ta m-a indreptat pana in sfarsit, si certarea Ta insasi ma va invata. |
| 36 Tu lărgeşti drumul sub paşii mei, şi nu-mi alunecă gleznele.
| 36 Largit-ai pasii mei sub mine, si n-au slabit picioarele mele. |
| 37 Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung şi nu mă întorc până nu-i nimicesc.
| 37 Urmari-voi pe vrajmasii mei si-i voi prinde pe dansii si nu ma voi intoarce pana ce se vor sfarsi. |
| 38 Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad sub picioarele mele.
| 38 Ii voi zdrobi pe ei si nu vor putea sa stea, cadea-vor sub picioarele mele. |
| 39 Tu mă încingi cu putere pentru luptă şi răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.
| 39 Si m-ai incins cu putere spre razboi si ai impiedicat pe toti cei ce se sculau impotriva mea. |
| 40 Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.
| 40 Si pe vrajmasii mei i-ai facut sa fuga, iar pe cei ce ma urasc pe mine i-ai nimicit. |
| 41 Ei strigă, dar n-are cine să-i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!
| 41 Strigat-au catre Domnul, si nu era cel ce mantuieste; si nu i-a auzit pe ei. |
| 42 Îi pisez ca praful pe care-l ia vântul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe.
| 42 Si-i voi sfarama pe ei ca praful in fata vantului, ca tina ulitelor ii voi zdrobi pe ei. |
| 43 Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor pe care nu-l cunoşteam îmi este supus.
| 43 Izbaveste-ma de razvratirile poporului; pusu-m-ai capetenie neamurilor. |
| 44 El ascultă de mine la cea dintâi poruncă, fiii străinului mă linguşesc.
| 44 Poporul pe care nu l-am cunoscut mi-a slujit mie. Cu auzul urechii m-a auzit. |
| 45 Fiilor străinului li se înmoaie inima de mine şi ies tremurând din cetăţuile lor.
| 45 Fiii straini m-au mintit pe mine. Fiii straini au imbatranit si au schiopatat din cararile lor. |
| 46 Trăiască Domnul şi binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele,
| 46 Viu este Domnul si binecuvantat este Dumnezeul meu, si sa se inalte Dumnezeul mantuirii mele. |
| 47 Dumnezeu, Răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele
| 47 Dumnezeule, Cel ce mi-ai dat izbanda si mi-ai supus popoarele; Izbavitorul meu de vrajmasii cea furiosi, |
| 48 şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai presus de potrivnicii mei, mă scapi de omul asupritor.
| 48 De la cei ce se ridica impotriva mea, inalta-ma, de omul nedrept izbaveste-ma. |
| 49 De aceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cânta spre slava Numelui Tău.
| 49 Pentru aceasta Te voi lauda intre neamuri, Doamne, si numele Tau il voi canta. |
| 50 El dă mari izbăviri împăratului Său şi dă îndurare unsului Său: lui David şi seminţei lui pe vecie.
| 50 Cel ce maresti mantuirea imparatului Tau si faci mila unsului Tau, lui David si semintiei lui pana in veac. |
