| 1 Binecuvântă, suflete, pe Domnul! Doamne Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!
| 1 (Un psalm al lui David.) Binecuvinteaza, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, maritu-Te-ai foarte. |
| 2 Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.
| 2 Intru stralucire si in mare podoaba Te-ai imbracat; Cel ce Te imbraci cu lumina ca si cu o haina; |
| 3 Cu apele Îţi întocmeşti vârful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul şi umbli pe aripile vântului.
| 3 Cel ce intinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vanturilor; |
| 4 Din vânturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.
| 4 Cel ce faci pe ingerii Tai duhuri si pe slugile Tale para de foc; |
| 5 Tu ai aşezat pământul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.
| 5 Cel ce ai intemeiat pamantul pe intarirea lui si nu se va clatina in veacul veacului. |
| 6 Tu îl acoperiseşi cu Adâncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,
| 6 Adancul ca o haina este imbracamintea lui; peste munti vor sta ape. |
| 7 dar la ameninţarea Ta au fugit, la glasul tunetului Tău au luat-o la fugă,
| 7 De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tau se vor infricosa. |
| 8 suindu-se pe munţi şi coborându-se în văi, până la locul pe care li-l hotărâseşi Tu.
| 8 Se suie munti si se coboara vai, in locul in care le-ai intemeiat pe ele. |
| 9 Le-ai pus o margine pe care nu trebuie s-o treacă, pentru ca să nu se mai întoarcă să acopere pământul.
| 9 Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece si nici nu se vor intoarce sa acopere pamantul. |
| 10 Tu faci să ţâşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.
| 10 Cel ce trimiti izvoare in vai, prin mijlocul muntilor vor trece ape; |
| 11 Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.
| 11 Adapa-se-vor toate fiarele campului, asinii salbatici setea isi vor potoli. |
| 12 Păsările cerului locuiesc pe marginile lor şi fac să le răsune glasul printre ramuri.
| 12 Peste acelea pasarile cerului vor locui; din mijlocul stancilor vor da glas. |
| 13 Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pământul de rodul lucrărilor Tale.
| 13 Cel ce adapi muntii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va satura pamantul. |
| 14 Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri, pentru nevoile omului, ca pământul să dea hrană:
| 14 Cel ce rasari iarba dobitoacelor si verdeata spre slujba oamenilor; |
| 15 vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care-i înfrumuseţează faţa, şi pâine, care-i întăreşte inima.
| 15 Ca sa scoata paine din pamant si vinul veseleste inima omului; |
| 16 Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban pe care i-a sădit El.
| 16 Ca sa veseleasca fata cu untdelemn si painea inima omului o intareste. |
| 17 În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostârcul îşi are locuinţa în chiparoşi;
| 17 Satura-se-vor copacii campului, cedrii Libanului pe care i-ai sadit; acolo pasarile isi vor face cuib. |
| 18 munţii cei înalţi sunt pentru ţapii sălbatici, iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri.
| 18 Locasul cocostarcului in chiparosi. Muntii cei inalti adapost cerbilor stancile scapare iepurilor. |
| 19 El a făcut luna, ca să arate vremurile; soarele ştie când trebuie să apună.
| 19 Facut-ai luna spre vremi, soarele si-a cunoscut apusul sau. |
| 20 Tu aduci întunericul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;
| 20 Pus-ai intuneric si s-a facut noapte, cand vor iesi toate fiarele padurii; |
| 21 puii de lei mugesc după pradă şi îşi cer hrana de la Dumnezeu.
| 21 Puii leilor mugesc ca sa apuce si sa ceara de la Dumnezeu mancarea lor. |
| 22 Când răsare soarele, ele fug înapoi şi se culcă în vizuinile lor.
| 22 Rasarit-a soarele si s-au adunat si in culcusurile lor se vor culca. |
| 23 Dar omul iese la lucrul său şi la munca lui, până seara.
| 23 Iesi-va omul la lucrul sau si la lucrarea sa pana seara. |
| 24 Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pământul este plin de făpturile Tale.
| 24 Cat s-au marit lucrurile Tale, Doamne, toate cu intelepciune le-ai facut! Umplutu-s-a pamantul de zidirea Ta. |
| 25 Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.
| 25 Marea aceasta este mare si larga; acolo se gasesc taratoare, carora nu este numar, vietati mici si mari. |
| 26 Acolo în ea umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.
| 26 Acolo corabiile umbla; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca sa se joace in ea. |
| 27 Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.
| 27 Toate catre Tine asteapta ca sa le dai lor hrana la buna vreme. |
| 28 Le-o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătăţile Tale.
| 28 Dandu-le Tu lor, vor aduna, deschizand Tu mana Ta, toate se vor umple de bunatati; |
| 29 Îţi ascunzi Tu faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea, ele mor şi se întorc în ţărâna lor.
| 29 Dar intorcandu-ti Tu fata Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor si se vor sfarsi si in tarana se vor intoarce. |
| 30 Îţi trimiţi Tu suflarea, ele sunt zidite, şi înnoieşti astfel faţa pământului.
| 30 Trimite-vei duhul Tau si se vor zidi si vei innoi fata pamantului. |
| 31 În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!
| 31 Fie slava Domnului in veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale. |
| 32 El priveşte pământul, şi pământul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.
| 32 Cel ce cauta spre pamant si-l face pe el de se cutremura; Cel ce se atinge de munti si fumega. |
| 33 Voi cânta Domnului cât voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.
| 33 Canta-voi Domnului in viata mea, canta-voi Dumnezeului meu cat voi fi. |
| 34 Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.
| 34 Placute sa-I fie Lui cuvintele mele, iar eu ma voi veseli de Domnul. |
| 35 Să piară păcătoşii de pe pământ, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvântă, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!
| 35 Piara pacatosii de pe pamant si cei fara de lege, ca sa nu mai fie. Binecuvinteaza, suflete al meu, pe Domnul. |
