1 Pentru ce stai aşa de departe, Doamne? Pentru ce Te ascunzi la vreme de necaz?
| 1 Pentru ce, Doamne, stai departe? Pentru ce treci cu vederea la vreme de necaz? |
2 Cel rău, în mândria lui, urmăreşte pe cei nenorociţi, şi ei cad jertfă curselor urzite de el.
| 2 Cand se mandreste necredinciosul, se aprinde saracul; se prind in sfaturile pe care le gandesc. |
3 Căci cel rău se făleşte cu pofta lui, iar răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul.
| 3 Ca se lauda pacatosul cu poftele sufletului lui, iar cel ce face strambatate, pe sine se binecuvinteaza. |
4 Cel rău zice cu trufie: "Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!" Iată toate gândurile lui.
| 4 Intaratat-a cel pacatos pe Domnul, dupa multimea maniei lui; nu-L va cauta; nu este Dumnezeu inaintea lui. |
5 Treburile îi merg bine în orice vreme; judecăţile Tale sunt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea, şi suflă cu dispreţ împotriva tuturor potrivnicilor lui.
| 5 Spurcate sunt caile lui in toata vremea; lepadate sunt judecatile Tale de la fata lui, peste toti vrajmasii lui va stapani. |
6 El zice în inima lui: "Nu mă clatin, în veci sunt scutit de nenorocire!"
| 6 Ca a zis intru inima sa: Nu ma voi clinti din neam in neam, rau nu-mi va fi. |
7 Gura îi este plină de blesteme, de înşelătorii şi de vicleşuguri; şi sub limbă are răutate şi fărădelege.
| 7 Gura lui e plina de blestem, de amaraciune si de viclesug; sub limba lui osteneala si durere. |
8 Stă la pândă lângă sate şi ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice: ochii lui pândesc pe cel nenorocit.
| 8 Sta la panda in ascuns cu cei bogati ca sa ucida pe cel nevinovat; ochii lui spre cel sarac privesc. |
9 Stă la pândă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină: stă la pândă să prindă pe cel nenorocit. Îl prinde şi-l trage în laţul lui:
| 9 Pandeste din ascunzis, ca leul din culcusul sau; pandeste ca sa apuce pe sarac, pandeste pe sarac ca sa-l traga la el. |
10 se îndoaie, se pleacă şi-i cad săracii în gheare!
| 10 In lantul lui il va smeri; se va pleca si va cadea asupra lui, cand va stapani pe cei saraci. |
11 El zice în inima lui: "Dumnezeu uită! Îşi ascunde faţa, şi în veac nu va vedea!"
| 11 Ca a zis in inima lui: "Uitat-a Dumnezeu! Intors-a fata Lui, ca sa nu vada pana in sfarsit!" |
12 Scoală-Te, Doamne Dumnezeule, ridică mâna! Nu uita pe cei nenorociţi!
| 12 Scoala-Te, Doamne, Dumnezeul meu, inalta-se mana Ta, nu uita pe saracii Tai pana in sfarsit! |
13 Pentru ce să hulească cel rău pe Dumnezeu? Pentru ce să zică în inima lui că Tu nu pedepseşti?
| 13 Pentru ce a maniat necredinciosul pe Dumnezeu? Ca a zis in inima lui: Domnul nu va cerceta! |
14 Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mână pricina lor. În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit, şi Tu vii în ajutor orfanului.
| 14 Vezi, pentru ca Tu privesti la necazuri si la durere, ca sa le iei in mainile Tale; caci in Tine se increde saracul, iar orfanului Tu i-ai fost ajutor. |
15 Zdrobeşte braţul celui rău, pedepseşte-i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!
| 15 Zdrobeste bratul celui pacatos si rau, pacatul lui va fi cautat si nu se va afla. |
16 Domnul este Împărat în veci de veci; neamurile sunt nimicite din ţara Lui.
| 16 Imparati-va Domnul in veac si in veacul veacului! Pieriti neamuri din pamantul Lui. |
17 Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne! Le întăreşti inima, Îţi pleci urechea spre ei,
| 17 Dorinta saracilor a auzit-o Domnul; la ravna inimii lor a luat aminte urechea Ta. |
18 ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit şi ca să nu mai insufle groaza omul cel luat din pământ.
| 18 Judeca pe sarac si pe smerit, ca sa nu se mai mandreasca omul pe pamant. |