| 1 Vai! cum s-a înnegrit aurul şi cum s-a schimbat aurul cel curat! Cum s-au risipit pietrele Sfântului Locaş pe la toate colţurile uliţelor!
| 1 O, cum s-a intunecat aurul, si cel mai curat aur si-a schimbat fata; pietrele nestemate varsate au fost la coltul tuturor ulitelor! |
| 2 Cum sunt priviţi acum fiii Sionului, cei aleşi şi preţuiţi ca aurul curat altădată, cum sunt priviţi acum, vai! Ca nişte vase de pământ şi ca o lucrare făcută de mâinile olarului!
| 2 Feciorii Sionului, cei mai de seama altadata, cantariti cu aur, cum au ajuns sa fie socotiti ca vasele de lut, lucru de mana de olar! |
| 3 Chiar şi şacalii îşi apleacă ţâţa şi dau să sugă puilor lor; dar fiica poporului meu a ajuns fără milă ca struţii din pustiu.
| 3 Chiar si sacalii isi dau sanul, ca puii lor sa suga, dar fiica poporului meu ajuns-a cruda, ca strutii in pustiu. |
| 4 Limba sugarului i se lipeşte de cerul gurii, uscată de sete; copiii cer pâine, dar nimeni nu le-o dă.
| 4 Din pricina setei lipitu-s-a limba sugaciului de cerul gurii lui; copiii cer paine, dar nimeni nu le-o intinde. |
| 5 Cei ce se hrăneau cu bucate alese leşină pe uliţe. Cei ce fuseseră crescuţi în purpură se bucură acum de o grămadă de gunoi!
| 5 Cei care mancau odinioara mancaruri alese cad de foame pe ulite; cei care au fost crescuti in purpura stau trantiti in gunoi. |
| 6 Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul Sodomei, care a fost nimicită într-o clipă fără să fi pus cineva mâna pe ea.
| 6 Vina fiicei poporului meu a fost mai mare decat a Sodomei, prabusita intr-o clipa, nu de mana omeneasca. |
| 7 Voievozii ei erau mai strălucitori decât zăpada, mai albi decât laptele; trupul le era mai roşu decât mărgeanul; faţa le era ca safirul.
| 7 Capeteniile ei erau mai stralucitoare decat zapada, mai albe decat laptele; trupul lor era mai rosu decat margeanul, ca safirul era infatisarea lor. |
| 8 Dar acum, înfăţişarea le este mai negricioasă decât funinginea; aşa că nu mai sunt cunoscuţi pe uliţe, pielea le este lipită de oase, uscată ca lemnul.
| 8 Chipul lor a ajuns mai negru decat funinginea, pe ulite nu-i poti cunoaste; pielea lor s-a zbarcit pe oase, s-a uscat ca o aschie de lemn. |
| 9 Cei ce pier ucişi de sabie sunt mai fericiţi decât cei ce pier de foame, care cad sleiţi de puteri din lipsa roadelor câmpului!
| 9 Mai fericiti au fost cei care au cazut de sabie, decat cei morti de foame, care se prapadesc incet, doborati de lipsa roadelor de pe camp. |
| 10 Femeile, cu toată mila lor, îşi fierb copiii, care le slujesc ca hrană, în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu.
| 10 Femeile, desi miloase, au fiert cu mainile lor copiii si i-au mancat in vremea caderii fiicei poporului meu. |
| 11 Domnul Şi-a sleit urgia, Şi-a vărsat mânia aprinsă; a aprins în Sion un foc care-i mistuie temeliile.
| 11 Sfarsit-a Domnul mania, varsat-a pe deplin urgia aprinderii Lui; si in Sion a aprins un fac care l-a mistuit. |
| 12 Împăraţii pământului n-ar fi crezut şi niciunul din locuitorii lumii n-ar fi crezut că potrivnicul care-l împresura are să intre pe porţile Ierusalimului.
| 12 Nici n-ar fi putut sa creada regii pamantului si toti locuitorii lumii ca vrajmasul si apasatorul ar putea sa intre pe portile Ierusalimului! |
| 13 Iată roada păcatelor prorocilor săi, a nelegiuirilor preoţilor săi care au vărsat în mijlocul lui sângele celor neprihăniţi!
| 13 Dar s-a intamplat, din pricina pacatelor profetilor (mincinosi) si a faradelegilor preotilor, care au varsat in mijlocul lui sangele celor drepti. |
| 14 Rătăceau ca orbii pe uliţe, mânjiţi de sânge, aşa că nimeni nu putea să se atingă de hainele lor.
| 14 Pe ulite rataceau patati de sange, si nimeni nu se atingea de hainele lor. |
| 15 "Depărtaţi-vă, necuraţilor!", li se striga, "La o parte, la o parte, nu vă atingeţi de noi!" Când fugeau pribegind încoace şi încolo printre neamuri, se spunea: "Să nu mai locuiască aici!"
| 15 "Paziti-va! Un necurat!" Striga lumea dupa ei. "Fugiti, la o parte, nu-i atingeti!" Si daca mai voiesc sa rataceasca undeva - se zicea printre neamuri - n-ar trebui sa ramana aici! |
| 16 În mânia Lui, Domnul i-a împrăştiat şi nu-Şi mai îndreaptă privirile spre ei! Vrăjmaşul n-a căutat la faţa preoţilor, nici n-a avut milă de cei bătrâni.
| 16 Fata plina de manie a Domnului i-a risipit pe ei. Pe preoti nimeni nu-i mai lua in seama, de batrani nu se indura. |
| 17 Şi acolo ni se sfârşeau ochii şi aşteptam zadarnic ajutor! Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam care totuşi nu ne-a izbăvit.
| 17 Si ochii nostri se sting de suparare, asteptand zadarnic un ajutor! Din turnul nostru ne-am uitat departe spre un popor al carui ajutor nu vine. |
| 18 Ne pândeau paşii ca să ne împiedice să mergem pe uliţele noastre; ni se apropia sfârşitul, ni se împliniseră zilele… Da, ne venise sfârşitul!
| 18 Si pandeau pasii nostri ca sa nu umblam prin pietele noastre. Sfarsitul nostru se apropia, sosise! |
| 19 Prigonitorii noştri erau mai iuţi decât vulturii cerului. Ne-au fugărit pe munţi şi ne-au pândit în pustiu.
| 19 Prigonitorii nostri erau mai iuti decat vulturii de pe cer; umblau dupa noi prin munti, ne pandeau in pustiu. |
| 20 Suflarea vieţii noastre, unsul Domnului a fost prins în gropile lor, el, despre care ziceam: "Vom trăi sub umbra lui printre neamuri." -
| 20 Suflarea vietii noastre, unsul Domnului, a fost prins in groapa lor - acela despre care noi ziceam: "La umbra lui vom vietui printre popoare". |
| 21 Bucură-te şi saltă de bucurie, fiica Edomului care locuieşti în ţara Uţ! Dar şi la tine va trece potirul, şi tu te vei îmbăta şi te vei dezgoli!
| 21 Bucura-te si te veseleste, fiica Edomului, tu care locuiesti in pamantul Ut; si la tine va veni cupa; vei bea si te vei lasa goala. |
| 22 Fiica Sionului, nelegiuirea îţi este ispăşită: El nu te va mai trimite în robie. Dar ţie, fiica Edomului, îţi va pedepsi nelegiuirea şi îţi va da pe faţă păcatele. -
| 22 Faradelegea ta, o, fiica a Sionului, s-a sfarsit; la fel robia. Dar tie iti cerceteaza pacatele, o, fiica a Edomului, si da pe fata faradelegile tale! |
