| 1 Vai! În ce întunecime a aruncat Domnul în mânia Lui pe fiica Sionului! A azvârlit din cer pe pământ podoaba lui Israel şi nu Şi-a mai adus aminte de scaunul picioarelor Lui, în ziua mâniei Lui!
| 1 O, cum a acoperit cu nori Domnul intru mania Lui pe fiica Sionului! Din cer a aruncat pe pamant maretia lui Israel si in ziua maniei Sale nu si-a adus aminte de asternutul picioarelor Sale. |
| 2 Domnul a nimicit fără milă toate locuinţele lui Iacov. În urgia Lui a dărâmat întăriturile fiicei lui Iuda şi le-a prăvălit la pământ; a făcut de ocară împărăţia şi căpeteniile ei.
| 2 Domnul a nimicit fara mila toate salasele lui Iacov; intru intaratarea urgiei Lui a doborat la pamant intariturile fiicei lui Iuda; le-a facut una cu pamantul, a pangarit regatul si capeteniile lui. |
| 3 În mânia Lui aprinsă a doborât toată puterea lui Israel; Şi-a tras înapoi de la el dreapta înaintea vrăjmaşului şi a aprins în Iacov o văpaie de foc care mistuie toate de jur împrejur.
| 3 Intru aprinderea maniei Lui a zdrobit toata puterea lui Israel; inaintea dusmanului si-a tras dreapta inapoi. El a aprins pe Iacov cu un foc arzator care prapadeste de jur imprejur. |
| 4 Şi-a încordat arcul ca un vrăjmaş, Şi-a ridicat dreapta ca un asupritor şi a prăpădit tot ce era plăcut privirilor, Şi-a vărsat ca un foc urgia peste cortul fiicei Sionului.
| 4 El a incordat arcul Sau ca un dusman, dreapta Sa a stat gata ca a unui vrajmas si a ucis tot ce desfata ochiul in cortul fiicei Sionului; varsat-a ca un foc mania Lui. |
| 5 Ca un vrăjmaş a ajuns Domnul, a nimicit pe Israel, i-a dărâmat toate palatele, i-a prăbuşit întăriturile şi a umplut pe fiica lui Iuda de jale şi suspin.
| 5 Stapanul S-a aratat ca un dusman nimicind Israelul; i-a daramat toate palatele si cetatile intarite si asupra fiicei lui Iuda a adus multa suparare. |
| 6 I-a pustiit Cortul sfânt ca pe o grădină, a nimicit locul adunării sale; Domnul a făcut să se uite în Sion sărbătorile şi Sabatul şi în mânia Lui năprasnică a lepădat pe împărat şi pe preot.
| 6 Prabusit-a la pamant ca pe o dumbrava cortul lui, stricat-a locul de sarbatoare. Domnul a facut sa se uite zilele de odihna in Sion, dispretuind, in vapaia maniei Lui, pe rege si pe preot. |
| 7 Domnul Şi-a dispreţuit altarul, Şi-a lepădat Locaşul Său cel Sfânt. A dat în mâinile vrăjmaşului zidurile palatelor Sionului; au răsunat strigătele în Casa Domnului ca într-o zi de sărbătoare.
| 7 Dispretuit-a Domnul jertfelnicul Sau si S-a indepartat de locasul Sau cel sfant; dat-a zidurile palatelor Sale in mana dusmanilor care au strigat in templul Domnului ca in zilele de sarbatoare. |
| 8 Şi-a pus de gând Domnul să dărâme zidurile fiicei Sionului; a întins sfoara de măsurat, şi nu Şi-a tras mâna până nu le-a nimicit. A cufundat în jale întăritura şi zidurile, care nu mai sunt, toate, decât nişte dărâmături triste.
| 8 Gasit-a Domnul cu cale sa surpe zidurile fiicei Sionului; intins-a funia si n-a tras inapoi mana Sa, pana nu le-a nimicit. El a intins jalea peste ziduri si intarituri, ce stau laolalta darapanate. |
| 9 Porţile îi sunt cufundate în pământ; i-a nimicit şi rupt zăvoarele. Împăratul şi căpeteniile sale sunt între neamuri. Lege nu mai au, şi chiar prorocii nu mai primesc nicio vedenie de la Domnul.
| 9 Portile lui s-au afundat in pamant, zavoarele lor El le-a sfaramat; regele lui si capeteniile sunt pribegi printre neamuri. Lege nu mai au, chiar si profetii nu mai primesc vedenii de la Domnul. |
| 10 Bătrânii fiicei Sionului şed pe pământ şi tac; şi-au presărat ţărână pe cap, s-au încins cu saci; fecioarele Ierusalimului îşi pleacă la pământ capul.
| 10 Stau la pamant si tac batranii fiicei Sionului; pe capul lor si-au pus tarana si s-au incins cu sac; la pamant isi pleaca fecioarele Ierusalimului capetele lor. |
| 11 Mi s-au stors ochii de lacrimi, îmi fierb măruntaiele, mi se varsă ficatul pe pământ, din pricina prăpădului fiicei poporului meu, din pricina copiilor şi pruncilor de ţâţă leşinaţi pe uliţele cetăţii.
| 11 Ochii mei se sfarsesc de plans, launtrul meu arde ca vapaia, maruntaiele mele fierb si fierea mi se varsa pe pamant din pricina zdrobirii fiicei neamului meu, cand copiii si pruncii stau sleiti de putere in pietele cetatii, |
| 12 Ei ziceau către mamele lor: "Unde este pâine şi vin?" Şi cădeau leşinaţi ca nişte răniţi pe uliţele cetăţii, îşi dădeau sufletul la pieptul mamelor lor.
| 12 Zicand mamei lor: "Unde este paine, unde este vin?" Ei cad sleiti de putere ca doborati de sabie pe pietele cetatii si isi dau sufletul la sanul maicii lor. |
| 13 "Cu ce să te îmbărbătez şi cu ce să te asemăn, fiica Ierusalimului? Cu cine să te pun alături şi cu ce să te mângâi, fecioară, fiica Sionului? Căci rana ta este mare ca marea: cine va putea să te vindece?
| 13 Cu cine te voi asemana, cu cine as putea sa te pun alaturi, o, fiica a Ierusalimului! Cu cine te-as pune fata in fata, ca sa te pot mangaia, o, fecioara, fiica a Sionului? Caci netarmurita ca marea este naruirea ta! Cine ar putea sa te tamaduiasca? |
| 14 Prorocii tăi ţi-au prorocit vedenii deşarte şi amăgitoare, nu ţi-au dat pe faţă nelegiuirea, ca să abată astfel robia de la tine, ci ţi-au făcut prorocii mincinoase şi înşelătoare.
| 14 Profetii tai au avut pentru tine vedenii zadarnice si aratari si nu ti-au dat pe fata faradelegea ta, ca sa-ti schimbe calea ta, ci ti-au aratat vedenii inselatoare si aducatoare de pieire. |
| 15 Toţi trecătorii bat din palme asupra ta, şuieră şi dau din cap împotriva fiicei Ierusalimului şi zic: "Aceasta este cetatea despre care se zicea că este cea mai frumoasă şi bucuria întregului pământ?"
| 15 Bat spre tine din palme toti cei ce trec pe cale, fluiera si clatina din cap pentru fiica Ierusalimului: "Aceasta este, oare, cetatea pe care o numeau cununa frumusetii, bucuria a tot pamantul?" |
| 16 Toţi vrăjmaşii tăi deschid gura împotriva ta, fluieră, scrâşnesc din dinţi şi zic: "Am înghiţit-o! Da, aceasta este ziua pe care o aşteptam, am ajuns-o şi o vedem!"
| 16 Catre tine toti vrajmasii tai casca gura lor, fluiera, scrasnesc din dinti, zicand: "Am nimicit-o. Da, aceasta este ziua pe care noi o asteptam; am aflat-o si o vedem". |
| 17 Domnul a înfăptuit ce hotărâse, a împlinit cuvântul pe care-l sorocise de multă vreme, a nimicit fără milă; a făcut din tine bucuria vrăjmaşului, a înălţat tăria asupritorilor tăi!
| 17 Implinit-a Domnul hotararea Sa, adus-a la indeplinire cuvantul Sau, spus din zilele stravechi; prabusit-a fara mila, bucurat-a pe vrajmasul tau, inaltat-a puterea apasatorilor tai. |
| 18 Inima lor strigă către Domnul… Zid al fiicei Sionului, varsă zi şi noapte şiroaie de lacrimi! Nu-ţi da niciun răgaz, şi ochiul tău să n-aibă odihnă!
| 18 Striga catre Domnul, tu fecioara, fiica a Sionului! Sa curga lacrimile tale ca un suvoi, zi si noapte; nu inceta, ochiul tau sa nu zaboveasca! |
| 19 Scoală-te şi gemi noaptea când încep străjile! Varsă-ţi inima ca nişte apă înaintea Domnului! Ridică-ţi mâinile spre El pentru viaţa copiilor tăi care mor de foame la toate colţurile uliţelor! -
| 19 Scoala, jeleste-te in timpul noptii, la inceput do straja; varsa-ti inima ta ca apa inaintea fetei Celui Atotstapanitor. Catre El ridica mana ta pentru viata pruncilor tai, care se prapadesc de foame la coltul tuturor ulitelor. |
| 20 Uită-Te, Doamne, şi priveşte: cui i-ai făcut Tu aşa? Să mănânce femeile rodul pântecelui lor, pruncii dezmierdaţi de mâinile lor? Să fie măcelăriţi preoţii şi prorocii în Locaşul cel Sfânt al Domnului?
| 20 Vezi, o, Doamne, si priveste cui ai facut aceasta! Sa manance femeile rodul pantecelui lor, copiii pe care ii poarta in brate? Sa fie ucisi in templu, Doamne, preotul si profetul? |
| 21 Copiii şi bătrânii stau culcaţi pe pământ în uliţe; fecioarele şi tinerii mei au căzut ucişi de sabie; i-ai ucis în ziua mâniei Tale şi i-ai înjunghiat fără milă.
| 21 Stau culcati la pamant pe ulite tanar si batran. Fecioarele si flacaii mei de sabie au cazut; Tu i-ai ucis in ziua maniei Tale, jertfitu-i-ai fara de mila. |
| 22 Ai chemat groaza din toate părţile peste mine, ca la o zi de sărbătoare. În ziua mâniei Domnului n-a scăpat unul şi n-a rămas cu viaţă. Pe cei îngrijiţi şi crescuţi de mine, mi i-a nimicit vrăjmaşul! -
| 22 Chemat-ai ca la sarbatoare pe toti cei ce au salas in jurul meu. Si in ziua maniei Domnului n-a scapat, nici n-a ramas vreunul; pe cei care i-am purtat in brate si i-am facut mari, mi i-a nimicit dusmanul. |
