| 1 În luna Nisan, anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxe, pe când vinul era înaintea lui, am luat vinul şi l-am dat împăratului. Niciodată nu fusesem trist înaintea lui.
| 1 "In luna Nisan, in anul al douazecilea al regelui Artaxerxe, avand vinul in seama mea, am luat vin si am dat regelui si niciodata, mi se pare, nu m-am aratat trist inaintea lui. |
| 2 Împăratul mi-a zis: "Pentru ce ai faţa tristă? Totuşi nu eşti bolnav; nu poate fi decât o întristare a inimii." Atunci m-a apucat o mare frică
| 2 Dar regele mi-a zis: "De ce este trista fata ta? De bolnav, nu esti bolnav! Se vede ca ai vre-o intristare la inima!" |
| 3 şi am răspuns împăratului: "Trăiască împăratul în veac! Cum să n-am faţa tristă, când cetatea în care sunt mormintele părinţilor mei este nimicită, şi porţile ei sunt arse de foc?"
| 3 Si m-am speriat strasnic si am raspuns regelui: "in veci sa traiasca regele! Cum sa nu fie trista fata mea, cand cetatea, casa mormintelor parintilor mei, este pustiita si portile ei arse cu foc!" |
| 4 Şi împăratul mi-a zis: "Ce ceri?" Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor
| 4 "Si ce doresti tu?" - intreba regele. Eu insa, dupa ce m-am rugat Dumnezeului ceresc, am zis catre rege: |
| 5 şi am răspuns împăratului: "Dacă găseşte cu cale împăratul şi dacă robul tău îi este plăcut, trimite-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinţilor mei, ca s-o zidesc din nou."
| 5 "De binevoieste regele si de are robul tau trecere la tine, atunci trimite-ma in Iuda, la cetatea unde sunt mormintele parintilor mei, ca sa o zidesc". |
| 6 Împăratul, lângă care şedea şi împărăteasa, mi-a zis atunci: "Cât va ţine călătoria ta şi când te vei întoarce?" Împăratul a găsit cu cale să mă lase să plec, şi i-am hotărât o vreme.
| 6 Iar regele si regina, care sedea langa el, mi-au zis: "Cat timp are sa dureze calatoria ta si cand ai sa te intorci?" Si dupa ce am aratat cat timp am sa lipsesc, regele a binevoit sa ma trimita in Iuda. |
| 7 Apoi am zis împăratului: "Dacă găseşte împăratul cu cale, să mi se dea scrisori pentru dregătorii de dincolo de Râu, ca să mă lase să trec şi să intru în Iuda,
| 7 La plecare insa am zis catre rege: "De binevoieste regele, sa-mi dea scrisori catre guvernatorii de peste fluviu, ca sa-mi dea drumul sa pot ajunge in Iuda, |
| 8 şi o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porţile cetăţuii de lângă casă, pentru zidul cetăţii şi pentru casa în care voi locui." Împăratul mi-a dat aceste scrisori, căci mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine.
| 8 Precum si o scrisoare catre Asaf, pazitorul padurilor regelui, ca sa-mi dea lemn pentru portile cetatii, cele dinspre templul Domnului, si pentru zidul cetatii si pentru casa mea de locuit". Si mi-a dat regele scrisori, pentru ca mana binefacatoare a Dumnezeului meu era peste mine. |
| 9 M-am dus la dregătorii de dincolo de Râu şi le-am dat scrisorile împăratului, care pusese să mă însoţească nişte mai mari ai oştii şi nişte călăreţi.
| 9 Si am mers la guvernatorii de peste fluviu si le-am dat scrisorile regelui. Regele insa trimisese cu mine capetenii militare cu calareti. |
| 10 Sanbalat, horonitul, şi Tobia, slujitorul amonit, când au auzit lucrul acesta, nu le-a plăcut deloc că venea un om să caute binele copiilor lui Israel.
| 10 Dar cand au auzit de aceasta Sanbalat Horonitul si Tobie, robul amonit, le-a parut foarte rau ca a. venit un om sa se ingrijeasca de binele fiilor lui Israel. |
| 11 Am ajuns la Ierusalim şi am rămas acolo trei zile.
| 11 Iar dupa ce am ajuns la Ierusalim si am stat acolo trei zile, |
| 12 După aceea, m-am sculat noaptea cu câţiva oameni, fără să fi spus cuiva ce-mi pusese Dumnezeul meu în inimă să fac pentru Ierusalim. Nu era cu mine nicio altă vită, afară de vita pe care călăream.
| 12 M-am sculat noaptea cu putini oameni ai mei sa cercetez cetatea. Nu spusesem insa nimanui ce-mi daduse Dumnezeu in gand sa fac pentru Ierusalim si nu se afla acolo la mine nici o vita, decat numai aceea pe care incalecasem eu. |
| 13 Am ieşit noaptea pe poarta văii şi m-am îndreptat spre izvorul balaurului şi spre poarta gunoiului, uitându-mă cu băgare de seamă la zidurile dărâmate ale Ierusalimului şi la porţile lui arse de foc.
| 13 Si am iesit atunci noaptea pe Poarta Vaii si m-am indreptat spre izvorul Dragonului si spre Poarta Gunoiului si am cercetat zidurile Ierusalimului cele stricate si portile lui cele arse. |
| 14 Am trecut pe la poarta izvorului şi pe la iazul împăratului, şi nu era loc pe unde să treacă vita care era sub mine.
| 14 Si m-am apropiat de poarta Izvorului si de iazul Regelui, dar nu era ioc sa treaca dobitocul care ma purta. |
| 15 M-am suit noaptea pe la pârâu şi m-am uitat iarăşi cu băgare de seamă la zid. Apoi am intrat pe poarta văii, şi astfel m-am întors.
| 15 Si de aceea m-am suit inapoi pe vale si am cercetat din nou zidurile si, intrand tot pe Poarta Vaii, m-am inapoiat. |
| 16 Dregătorii nu ştiau unde fusesem şi ce făceam. Până în clipa aceea nu spusesem nimic iudeilor, nici preoţilor, nici mai marilor, nici dregătorilor, nici vreunuia din cei ce vedeau de treburi.
| 16 Capeteniile insa nu stiau unde fusesem eu si ce facusem. Pana atunci eu nu spusesem nimic nici Iudeilor, nici preotilor, nici celor mai de seama, nici capeteniilor, nici celorlalti care se indeletniceau cu felurite lucrari. |
| 17 Le-am zis atunci: "Vedeţi starea nenorocită în care suntem! Ierusalimul este dărâmat, şi porţile sunt arse de foc. Veniţi să zidim iarăşi zidul Ierusalimului şi să nu mai fim de ocară!"
| 17 Atunci insa le-am zis: "Voi vedeti in ce stare rea ne aflam: Ierusalimul este daramat si portile lui mistuite de foc. Hai sa zidim zidurile Ierusalimului si nu vom mai fi de batjocura!" |
| 18 Şi le-am istorisit cum mâna cea bună a Dumnezeului meu fusese peste mine şi ce cuvinte îmi spusese împăratul. Ei au zis: "Să ne sculăm şi să zidim!" Şi s-au întărit în această hotărâre bună.
| 18 Si le-am istorisit cum mana binefacatoare a lui Dumnezeu fusese peste mine si cum mi-a vorbit regele. Atunci ei au zis: "Hai sa zidim!" Si s-au intarit ei in aceasta hotarare buna. |
| 19 Sanbalat, horonitul, Tobia, slujitorul amonit, şi Gheşem, arabul, fiind înştiinţaţi, şi-au bătut joc de noi şi ne-au dispreţuit. Ei au zis: "Ce faceţi voi acolo? Vă răsculaţi împotriva împăratului?"
| 19 Dar auzind despre aceasta, Sanbalat Horonitul, Tobie, robul amonit si Ghesem Arabul au ras de noi si cu dispret ne-au zis: "Ce v-ati apucat sa faceti voi aici? Nu cumva ganditi sa va razvratiti impotriva regelui?" |
| 20 Şi eu le-am răspuns: "Dumnezeul cerurilor ne va da izbânda. Noi, robii Săi, ne vom scula şi vom zidi; dar voi n-aveţi nici parte, nici drept, nici aducere aminte în Ierusalim."
| 20 "Dumnezeul cel ceresc ne va ajuta, le raspunsei eu. Noi, slujitorii Lui, ne vom apuca de zidit, iar voi n-aveti nici parte, nici drept, nici pomenire in Ierusalim". |
