| 1 Isus a plecat de acolo şi S-a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El.
| 1 Si a iesit de acolo si a venit in patria Sa, iar ucenicii Lui au mers dupa El. |
| 2 Când a venit ziua Sabatului, a început să înveţe pe norod în sinagogă. Mulţi, când Îl auzeau, se mirau şi ziceau: "De unde are El aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta care I-a fost dată? Şi cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui?
| 2 Si, fiind sambata, a inceput sa invete in sinagoga. Si multi, auzindu-L, erau uimiti si ziceau: De unde are El acestea? Si ce este intelepciunea care I s-a dat Lui? Si cum se fac minuni ca acestea prin mainile Lui? |
| 3 Nu este Acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt surorile Lui aici între noi?" Şi găseau o pricină de poticnire în El.
| 3 Au nu este Acesta teslarul, fiul Mariei si fratele lui Iacov si al lui Iosi si al lui Iuda si al lui Simon? Si nu sunt, oare, surorile Lui aici la noi? Si se sminteau intru El. |
| 4 Dar Isus le-a zis: "Un proroc nu este dispreţuit decât în patria Lui, între rudele Lui şi în casa Lui."
| 4 Si le zicea Iisus: Nu este prooroc dispretuit, decat in patria sa si intre rudele sale si in casa sa. |
| 5 N-a putut să facă nicio minune acolo, ci doar Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat.
| 5 Si n-a putut acolo sa faca nici o minune, decat ca, punandu-Si mainile peste putini bolnavi, i-a vindecat. |
| 6 Şi Se mira de necredinţa lor. Isus străbătea satele dimprejur şi învăţa pe norod.
| 6 Si se mira de necredinta lor. Si strabatea satele dimprejur invatand. |
| 7 Atunci a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate.
| 7 Si a chemat la Sine pe cei doisprezece si a inceput sa-i trimita doi cate doi si le-a dat putere asupra duhurilor necurate. |
| 8 Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum decât un toiag; să n-aibă nici pâine, nici traistă, nici bani de aramă la brâu;
| 8 Si le-a poruncit sa nu ia nimic cu ei, pe cale, ci numai toiag. Nici paine, nici traista, nici bani la cingatoare; |
| 9 să se încalţe cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine.
| 9 Ci sa fie incaltati cu sandale si sa nu se imbrace cu doua haine. |
| 10 Apoi le-a zis: "În orice casă veţi intra să rămâneţi acolo până veţi pleca din locul acela.
| 10 Si le zicea: In orice casa veti intra, acolo sa ramaneti pana ce veti iesi de acolo. |
| 11 Şi, dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo şi să scuturaţi îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru pământul Sodomei şi Gomorei decât pentru cetatea aceea."
| 11 Si daca intr-un loc nu va vor primi pe voi, nici nu va vor asculta, iesind de acolo, scuturati praful de sub picioarele voastre, spre marturie lor. Adevarat graiesc voua: Mai usor va fi Sodomei si Gomorei, in ziua judecatii, decat cetatii aceleia. |
| 12 Ucenicii au plecat şi au propovăduit pocăinţa.
| 12 Si iesind, ei propovaduiau sa se pocaiasca. |
| 13 Scoteau mulţi draci şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.
| 13 Si scoteau multi demoni si ungeau cu untdelemn pe multi bolnavi si-i vindecau. |
| 14 Împăratul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit; şi a zis: "Ioan Botezătorul a înviat din morţi, şi de aceea lucrează aceste puteri prin El."
| 14 Si a auzit regele Irod, caci numele lui Iisus se facuse cunoscut, si zicea ca Ioan Botezatorul s-a sculat din morti si de aceea se fac minuni prin el. |
| 15 Alţii ziceau: "Este Ilie." Iar alţii ziceau: "Este un proroc ca unul din proroci."
| 15 Altii insa ziceau ca este Ilie si altii ca este prooroc, ca unul din prooroci. |
| 16 Dar Irod, când a auzit lucrul acesta, zicea: "Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din morţi."
| 16 Iar Irod, auzind zicea: Este Ioan caruia eu am pus sa-i taie capul; el s-a sculat din morti. |
| 17 Căci Irod însuşi trimisese să prindă pe Ioan şi-l legase în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentru că o luase de nevastă.
| 17 Caci Irod, trimitand, l-a prins pe Ioan si l-a legat, in temnita, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele sau, pe care o luase de sotie. |
| 18 Şi Ioan zicea lui Irod: "Nu-ţi este îngăduit să ţii pe nevasta fratelui tău!"
| 18 Caci Ioan ii zicea lui Irod: Nu-ti este ingaduit sa tii pe femeia fratelui tau. |
| 19 Irodiada avea necaz pe Ioan şi voia să-l omoare. Dar nu putea,
| 19 Iar Irodiada il ura si voia sa-l omoare, dar nu putea, |
| 20 căci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl ştia om neprihănit şi sfânt; îl ocrotea şi, când îl auzea, de multe ori stătea în cumpănă, neştiind ce să facă; şi-l asculta cu plăcere.
| 20 Caci Irod se temea de Ioan, stiindu-l barbat drept si sfant, si-l ocrotea. Si ascultandu-l, multe facea si cu drag il asculta. |
| 21 Totuşi a venit o zi cu bun prilej, când Irod îşi prăznuia ziua naşterii şi a dat un ospăţ boierilor săi, mai marilor oştii şi fruntaşilor Galileii.
| 21 Si fiind o zi cu bun prilej, cand Irod, de ziua sa de nastere, a facut ospat dregatorilor lui si capeteniilor ostirii si fruntasilor din Galileea, |
| 22 Fata Irodiadei a intrat la ospăţ, a jucat şi a plăcut lui Irod şi oaspeţilor lui. Împăratul a zis fetei: "Cere-mi orice vrei, şi-ţi voi da."
| 22 Si fiica Irodiadei, intrand si jucand, a placut lui Irod si celor ce sedeau cu el la masa. Iar regele a zis fetei: Cere de la mine orice vei voi si iti voi da. |
| 23 Apoi a adăugat cu jurământ: "Orice-mi vei cere, îţi voi da, fie şi jumătate din împărăţia mea."
| 23 Si s-a jurat ei: Orice vei cere de la mine iti voi da, pana la jumatate din regatul meu. |
| 24 Fata a ieşit afară şi a zis mamei sale: "Ce să cer?" Şi mama sa i-a răspuns: "Capul lui Ioan Botezătorul."
| 24 Si ea, iesind, a zis mamei sale: Ce sa cer? Iar Irodiada i-a zis: Capul lui Ioan Botezatorul. |
| 25 Ea s-a grăbit să vină îndată la împărat şi i-a făcut următoarea cerere: "Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul."
| 25 Si intrand indata, cu graba, la rege, i-a cerut, zicand: Vreau sa-mi dai indata, pe tipsie, capul lui Ioan Botezatorul. |
| 26 Împăratul s-a întristat foarte mult; dar, din pricina jurămintelor sale şi din pricina oaspeţilor, n-a vrut să zică nu.
| 26 Si regele s-a mahnit adanc, dar pentru juramant si pentru cei ce sedeau cu el la masa, n-a voit s-o intristeze. |
| 27 A trimis îndată un ostaş de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostaşul de pază s-a dus şi a tăiat capul lui Ioan în temniţă,
| 27 Si indata trimitand regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul. |
| 28 l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, şi fata l-a dat mamei sale.
| 28 Si acela, mergand, i-a taiat capul in temnita, l-a adus pe tipsie si l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. |
| 29 Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul şi l-au pus într-un mormânt.
| 29 Si auzind, ucenicii lui au venit, au luat trupul lui Ioan si l-au pus in mormant. |
| 30 Apostolii s-au adunat la Isus şi I-au spus tot ce făcuseră şi tot ce învăţaseră pe oameni.
| 30 Si s-au adunat apostolii la Iisus si I-au spus Lui toate cate au facut si au invatat. |
| 31 Isus le-a zis: "Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin." Căci erau mulţi care veneau şi se duceau, şi ei n-aveau vreme nici să mănânce.
| 31 Si El le-a zis: Veniti voi insiva de o parte, in loc pustiu, si odihniti-va putin. Caci multi erau care veneau si multi erau care se duceau si nu mai aveau timp nici sa manance. |
| 32 Au plecat, dar, cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte.
| 32 Si au plecat cu corabia spre un loc pustiu, de o parte. |
| 33 Oamenii i-au văzut plecând şi i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetăţile şi au venit înaintea lor în locul în care se duceau ei.
| 33 Si i-au vazut plecand si multi au inteles si au alergat acolo pe jos de prin toate cetatile si au sosit inaintea lor. |
| 34 Când a ieşit din corabie, Isus a văzut mult norod; şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n-aveau păstor; şi a început să-i înveţe multe lucruri.
| 34 Si iesind din corabie, Iisus a vazut multime mare si I s-a facut mila de ei, caci erau ca niste oi fara pastor, si a inceput sa-i invete multe. |
| 35 Fiindcă ziua era pe sfârşite, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: "Locul acesta este pustiu, şi ziua este pe sfârşite.
| 35 Dar facandu-se tarziu, ucenicii Lui, apropiindu-se, I-au zis: Locul e pustiu si ceasul e tarziu; |
| 36 Dă-le drumul să se ducă în cătunele şi satele dimprejur ca să-şi cumpere pâine, fiindcă n-au ce mânca."
| 36 Slobozeste-i, ca mergand prin cetatile si prin satele dimprejur, sa-si cumpere sa manance. |
| 37 "Daţi-le voi să mănânce", le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: "Oare să ne ducem să cumpărăm pâini de două sute de lei şi să le dăm să mănânce?"
| 37 Raspunzand, El le-a zis: Dati-le voi sa manance. Si ei I-au zis: Sa mergem noi sa cumparam paini de doua sute de dinari si sa le dam sa manance? |
| 38 Şi El i-a întrebat: "Câte pâini aveţi? Duceţi-vă de vedeţi." S-au dus de au văzut câte pâini au şi au răspuns: "Cinci şi doi peşti."
| 38 Iar El le-a zis: Cate paini aveti? Duceti-va si vedeti. Si dupa ce au vazut, I-au spus: Cinci paini si doi pesti. |
| 39 Atunci le-a poruncit să-i aşeze pe toţi, cete-cete, pe iarba verde.
| 39 Si El le-a poruncit sa-i aseze pe toti cete, cete, pe iarba verde. |
| 40 Şi au şezut jos în cete de câte o sută şi de câte cincizeci.
| 40 Si au sezut cete, cete, cate o suta si cate cincizeci. |
| 41 El a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti. Şi-a ridicat ochii spre cer şi a rostit binecuvântarea. Apoi a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea şi cei doi peşti i-a împărţit la toţi.
| 41 Si luand cele cinci paini si cei doi pesti, privind la cer, a binecuvantat si a frant painile si le-a dat ucenicilor, ca sa le puna inainte, asemenea si cei doi pesti i-a impartit tuturor. |
| 42 Au mâncat toţi şi s-au săturat;
| 42 Si au mancat toti si s-au saturat. |
| 43 şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu firimituri de pâine şi cu ce mai rămăsese din peşti.
| 43 Si au luat douasprezece cosuri pline cu faramituri si cu ce-a ramas din pesti. |
| 44 Cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbaţi.
| 44 Iar cei ce au mancat painile erau cinci mii de barbati. |
| 45 Îndată, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul norodului.
| 45 Si indata a silit pe ucenicii Lui sa intre in corabie si sa mearga inaintea Lui, de cealalta parte, spre Betsaida, pana ce El va slobozi multimea. |
| 46 După ce Şi-a luat rămas bun de la norod, S-a dus pe munte ca să Se roage.
| 46 Iar dupa ce i-a slobozit, S-a dus in munte ca sa Se roage. |
| 47 Când s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe ţărm.
| 47 Si facandu-se seara, era corabia in mijlocul marii, iar El singur pe tarm. |
| 48 A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vâslirea, căci vântul le era împotrivă. Şi, într-a patra strajă din noapte, a mers la ei, umblând pe mare, şi voia să treacă pe lângă ei.
| 48 Si i-a vazut cum se chinuiau vaslind, caci vantul le era impotriva. Si catre a patra straja a noptii a venit la ei umbland pe mare si voia sa treaca pe langa ei. |
| 49 Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă, şi au ţipat;
| 49 Iar lor, vazandu-L umbland pe mare, li s-a parut ca este naluca si au strigat. |
| 50 pentru că toţi L-au văzut şi s-au înspăimântat. Isus a vorbit îndată cu ei şi le-a zis: "Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!"
| 50 Caci toti L-au vazut si s-au tulburat. Dar indata El a vorbit cu ei si le-a zis: Indrazniti! Eu sunt; nu va temeti! |
| 51 Apoi S-a suit la ei în corabie, şi a stat vântul. Ei au rămas uimiţi şi înmărmuriţi,
| 51 Si s-a suit la ei in corabie si s-a potolit vantul. Si erau peste masura de uimiti in sinea lor; |
| 52 căci nu înţeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.
| 52 Caci nu pricepusera nimic de la minunea painilor, deoarece inima lor era invartosata. |
| 53 După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului şi au tras la mal.
| 53 Si trecand marea, au venit in tinutul Ghenizaretului si au tras la tarm. |
| 54 Când au ieşit din corabie, oamenii au cunoscut îndată pe Isus,
| 54 Si iesind ei din corabie, indata L-au cunoscut. |
| 55 au alergat prin toate împrejurimile şi au început să aducă pe bolnavi în paturi, pretutindeni pe unde se auzea că era El.
| 55 Si strabateau tot tinutul acela si au inceput sa-I aduca pe bolnavi pe paturi, acolo unde auzeau ca este El. |
| 56 Oriunde intra El, în sate, în cetăţi sau în cătune, puneau pe bolnavi pe pieţe şi-L rugau să le dea voie doar să se atingă de poalele hainei Lui. Şi toţi câţi se atingeau de El erau tămăduiţi.
| 56 Si oriunde intra in sate sau in cetati sau in satulete, puneau la raspantii pe cei bolnavi, si-L rugau sa le ingaduie sa se atinga macar de poala hainei Sale. Si cati se atingeau de El se vindecau. |
