1 Iefta, galaaditul, era un om viteaz. El era fiul unei curve. Galaad născuse pe Iefta.
| 1 Ieftae Galaaditul era un luptator viteaz. Acesta era fiul unei desfranate care nascuse lui Galaad pe Ieftae. |
2 Nevasta lui Galaad i-a născut fii, care, făcându-se mari, au izgonit pe Iefta şi i-au zis: "Tu nu vei avea moştenire în casa tatălui nostru, căci eşti fiul unei alte femei."
| 2 Dar si sotia lui Galaad i-a nascut acestuia fii. Iar daca s-au facut mari, fiii sotiei au izgonit pe Ieftae, zicandu-i: "Tu nu esti mostenitor in casa tatalui nostru, pentru ca esti feciorul alte femei". |
3 Şi Iefta a fugit de la fraţii lui şi a locuit în ţara Tob. Nişte oameni fără căpătâi s-au strâns la Iefta şi făceau plimbări cu el.
| 3 Atunci Ieftae a fugit de fratii sai si a trait in tinutul Tob. Acolo s-au adunat imprejurul lui Ieftae oameni fara capatai si umblau cu dansul. |
4 După câtva timp, fiii lui Amon au pornit cu război împotriva lui Israel.
| 4 Dupa catva timp Amonitii s-au ridicat cu razboi impotriva lui Israel. |
5 Şi pe când fiii lui Amon făceau război cu Israel, bătrânii Galaadului s-au dus să caute pe Iefta din ţara Tob.
| 5 Iar in timpul razboiului Amonitilor cu Israelitii, au venit batranii Galaadului sa ia pe Ieftae din tinutul Tob, |
6 Ei au zis lui Iefta: "Vino de fii căpetenia noastră, şi să batem pe fiii lui Amon."
| 6 Si au zis catre Ieftae: "Vino sa ne fii capetenie si te lupta cu Amonitii". |
7 Iefta a răspuns bătrânilor Galaadului: "Nu m-aţi urât voi şi nu m-aţi izgonit voi din casa tatălui meu? Pentru ce veniţi la mine acum când sunteţi în strâmtorare?"
| 7 Ieftae insa a zis catre batranii Galaadului: "Oare nu m-ati urat voi si m-ati alungat din casa tatalui meu? La ce ati venit la mine acum, cand sunteti la necaz?" |
8 Bătrânii Galaadului au zis lui Iefta: "Ne întoarcem la tine acum, ca să mergi cu noi, să baţi pe fiii lui Amon şi să fii căpetenia noastră, căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului."
| 8 Zis-au batranii Galaadului catre Ieftae: "De aceea am venit acum la tine, ca sa mergi cu noi, sa te lupti cu Amonitii si sa ne fii capetenie noua, tuturor locuitorilor Galaadului". |
9 Iefta a răspuns bătrânilor Galaadului: "Dacă mă aduceţi înapoi ca să bat pe fiii lui Amon şi dacă Domnul îi va da înaintea mea, voi fi eu oare căpetenia voastră?"
| 9 Iar Ieftae a zis catre batranii Galaadului: "Daca ma luati inapoi, ca sa ma lupt cu Amonitii, si daca Domnul imi va da mie izbanda, voi mai ramane eu, oare, capetenie la voi?" |
10 Bătrânii Galaadului au zis lui Iefta: "Domnul să ne audă şi să judece dacă nu vom face ce spui."
| 10 Atunci au raspuns batranii Galaadului catre Ieftae: "Domnul sa fie martor intre noi ca vom face cum vei zice tu!" |
11 Şi Iefta a pornit cu bătrânii Galaadului. Poporul l-a pus în fruntea lui şi l-a aşezat căpetenie, şi Iefta a spus din nou înaintea Domnului, la Miţpa, toate cuvintele pe care le rostise.
| 11 Si s-a dus Ieftae cu batranii Galaadului si poporul l-a pus capetenie si povatuitor al sau. Si a rostit Ieftae toate cuvintele sale inaintea fetei Domnului in Mitpa. |
12 Iefta a trimis soli împăratului fiilor lui Amon, ca să-i spună: "Ce ai cu mine de vii împotriva mea să faci război împotriva ţării mele?"
| 12 Apoi a trimis Ieftae soli la regele Amonitilor sa-i spuna: "Ce ai cu mine de ai venit la mine sa te razboiesti pe pamantul meu?" |
13 Împăratul fiilor lui Amon a răspuns solilor lui Iefta: "Pentru că Israel, când s-a suit din Egipt, a pus mâna pe ţara mea, de la Arnon până la Iaboc şi Iordan. Dă-mi-o înapoi acum de bunăvoie."
| 13 Iar regele Amonitilor a raspuns solilor lui Ieftae: "Israel, cand venea din Egipt, a luat pamantul meu de la Arnon pana la Iaboc si Iordan. Intoarce-mi-l dara cu pace si ma voi retrage". |
14 Iefta a trimis iarăşi soli împăratului fiilor lui Amon,
| 14 Si daca s-au intors solii la Ieftae, Ieftae a trimis a doua oara soli la regele Amonitilor, |
15 ca să-i spună: "Aşa vorbeşte Iefta: "Israel n-a pus mâna pe ţara Moabului, nici pe ţara fiilor lui Amon.
| 15 Ca sa-i spuna: "Asa zice Ieftae: Israel n-a luat pamantul Moabitilor, nici pamantul Amonitilor; |
16 Căci, când s-a suit Israel din Egipt, a mers în pustiu până la Marea Roşie şi a ajuns la Cades.
| 16 Caci, cand a venit din Egipt, Israel s-a dus in pustiu catre Marea Rosie si apoi a venit la Cades. |
17 Atunci Israel a trimis soli împăratului Edomului, ca să-i spună: "Lasă-mă să trec prin ţara ta." Dar împăratul Edomului n-a voit. A trimis şi la împăratul Moabului, şi nici el n-a vrut. Şi Israel a rămas la Cades.
| 17 De acolo a trimis Israel la regele Edomului soli sa-i spuna: "Lasa-ma sa trec prin tara ta". Dar regele Edomului n-a voit sa auda. Si a trimis el si la regele Moabului, dar nici acela n-a ingaduit. De aceea Israel a ramas la Cades. |
18 Apoi a mers prin pustiu, a ocolit ţara Edomului şi ţara Moabului şi a venit la răsăritul ţării Moabului; au tăbărât dincolo de Arnon, fără să intre pe ţinutul Moabului, căci Arnonul era hotarul Moabului.
| 18 Apoi a plecat in pustiu si a ocolit pamantul Edomului si pamantul Moabului, ajungand la rasaritul lui. Atunci au tabarat dincolo de Arnon, dar n-au intrat in hotarele Moabului, caci Arnonul este hotarul Moabului. |
19 Israel a trimis soli lui Sihon, împăratul amoriţilor, împăratul Hesbonului. Şi Israel i-a zis: "Lasă-mă să trec prin ţara ta până la locul spre care mergem."
| 19 De acolo a trimis Israel soli la Sihon, regele Amoreilor, regele Hesbonului si a zis Israel catre el: "Da-ne voie sa trecem prin tara ta la locul nostru!" |
20 Dar Sihon n-a avut încredere în Israel, ca să-l lase să treacă pe ţinutul lui; şi-a strâns tot poporul, a tăbărât la Iahaţ şi a luptat împotriva lui Israel.
| 20 Dar Sihon nu s-a invoit sa dea drumul lui Israel prin hotarele sale si a adunat Sihon tot poporul sau si a tabarat in Iahta si s-a batut cu Israel. |
21 Domnul Dumnezeul lui Israel a dat pe Sihon şi pe tot poporul lui în mâinile lui Israel care i-a bătut. Israel a pus mâna pe toată ţara amoriţilor care erau aşezaţi în ţara aceasta.
| 21 Si a dat Domnul Dumnezeul lui Israel pe Sihon si tot poporul lui in mainile lui Israel si acesta i-a ucis. Apoi a luat Israel de mostenire toata tara Amoreilor, care locuiau in tara aceea. |
22 Au pus mâna pe tot ţinutul amoriţilor, de la Arnon până la Iaboc, şi de la pustiu până la Iordan.
| 22 Si atunci au primit ei de mostenire toate hotarele Amoreilor de la Arnon pana la Iaboc si de la pustie pana la Iordan. |
23 Şi acum, când Domnul Dumnezeul lui Israel a izgonit pe amoriţi dinaintea poporului Său, Israel, tu să le stăpâneşti ţara?
| 23 Si asa Domnul Dumnezeul lui Israel a izgonit pe Amorei de la fata poporului Sau Israel si tu voiesti acum sa-i iei mostenirea lui? |
24 Oare ce-ţi dă în stăpânire dumnezeul tău, Chemoş, nu vei stăpâni? Şi tot ce ne-a dat în stăpânire Domnul Dumnezeul nostru, înaintea noastră, noi să nu stăpânim?!
| 24 Nu stapanesti tu oare ceea ce ti-a dat tie Chemos, dumnezeul tau? Si noi stapanim de asemenea ceea ce ne-a dat de mostenire Domnul Dumnezeul nostru. |
25 Eşti tu mai bun decât Balac, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului? S-a certat el cu Israel sau a făcut el război împotriva lui?
| 25 Oare tu esti mai bun decat Balac, fiul lui Sefor, regele Moabitilor? S-a certat cu el Israel, sau s-a luptat cu el? |
26 Iată că sunt trei sute de ani de când locuieşte Israel la Hesbon şi în satele din jurul lui, la Aroer şi în satele din jurul lui şi în toate cetăţile care sunt pe malul Arnonului: pentru ce nu i le-aţi luat în tot timpul acesta?
| 26 Israel traieste acum de mai bine de trei sute de ani in Hesbon si in cetatile care tin de el si in Aroer si in toate imprejurimile lui si in toate cetatile din apropierea Arnonului; de ce nu le-ati luat voi in vremea aceea? |
27 Eu nu te-am supărat deloc, şi rău te-ai purtat cu mine, făcându-mi război. Domnul să judece lucrul acesta. El să fie astăzi judecător între fiii lui Israel şi fiii lui Amon."
| 27 Eu insa nu sunt vinovat fata de tine; dar tu-mi faci un rau, venind asupra mea cu razboi. Domnul sa fie judecator intre fiii lui Israel si Amoniti!" |
28 Împăratul fiilor lui Amon n-a ascultat cuvintele pe care a trimis Iefta să i le spună.
| 28 Dar regele Amonitilor n-a tinut seama de cuvintele lui Ieftae, cu care ii trimisese acesta pe soli la el. |
29 Duhul Domnului a venit peste Iefta. Iefta a străbătut Galaadul şi Manase; a trecut la Miţpe, în Galaad; şi din Miţpe, din Galaad, a pornit împotriva fiilor lui Amon.
| 29 Atunci a fost peste Ieftae Duhul Domnului si a strabatut Ieftae pamantul Galaadului si al lui Manase, apoi a ajuns pana la Mitpa Galaadului si de la Mitpa Galaadului a plecat asupra Amonitilor. |
30 Iefta a făcut o juruinţă Domnului şi a zis: "Dacă vei da în mâinile mele pe fiii lui Amon,
| 30 In acel timp a facut Ieftae fagaduinta Domnului si a zis: "De vei da pe Amoniti in mainile mele, |
31 oricine va ieşi pe porţile casei mele înaintea mea, la întoarcerea mea fericită de la fiii lui Amon, va fi închinat Domnului şi-l voi aduce ca ardere de tot."
| 31 Cand ma voi intoarce biruitor de la Amoniti, oricine va iesi din portile casei mele in intampinarea mea va fi afierosit Domnului si-l voi aduce ardere de tot". |
32 Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon, şi Domnul i-a dat în mâinile lui.
| 32 Apoi a venit Ieftae la Amoniti sa se bata cu ei si i-a dat Domnul in mainile lui. |
33 Le-a pricinuit o foarte mare înfrângere, de la Aroer până spre Minit, loc care cuprindea douăzeci de cetăţi, şi până la Abel-Cheramim. Şi fiii lui Amon au fost smeriţi înaintea copiilor lui Israel.
| 33 Si i-a batut cumplit de la Aroer pana spre Minit in douazeci de cetati si pana la Abel-Cheramim si au fost umiliti Amonitii in fata fiilor lui Israel. |
34 Iefta s-a întors acasă la Miţpa. Şi iată că fiica sa i-a ieşit înainte cu timpane şi jocuri. Ea era singurul lui copil; n-avea fii şi nici altă fată.
| 34 Dupa aceea a venit Ieftae in la casa sa si iata fiica sa i-a iesit in intampinare cu timpane si jocuri; aceasta era singurul lui copil, caci el nu mai avea nici baieti, nici fete. |
35 Cum a văzut-o, el şi-a rupt hainele şi a zis: "Ah! fata mea! Adânc mă loveşti şi mă tulburi! Am făcut o juruinţă Domnului şi n-o pot întoarce."
| 35 Si cand a vazut-o el, si-a sfasiat haina si a zis: "Ah, fiica mea! Tu m-ai rapus si esti dintre cei ce-mi tulbura biruinta. Eu mi-am deschis gura pentru tine inaintea Domnului si nu ma voi putea lepada!" |
36 Ea i-a zis: "Tată, ai făcut o juruinţă Domnului, fă-mi potrivit cu ceea ce ţi-a ieşit din gură, acum când Domnul te-a răzbunat pe vrăjmaşii tăi, pe fiii lui Amon."
| 36 Iar ea a zis catre el: "Tatal meu, daca tu ti-ai deschis gura pentru mine inaintea Domnului, fa cu mine ceea ce a rostit gura ta, de vreme ce Domnul a savarsit prin tine razbunarea impotriva Amonitilor, vrajmasii tai!" |
37 Şi ea a zis tatălui său: "Atât îngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă cobor în munţi şi să-mi plâng fecioria cu tovarăşele mele."
| 37 Apoi a zis iarasi catre tatal sau: "Iarta numai ce sa-mi faci: Lasa-ma doua luni, sa ma duc sa ma sui pe munte si sa-mi plang fecioria cu prietenele mele!" |
38 El a răspuns: "Du-te!" Şi a lăsat-o slobodă două luni. Ea s-a dus cu tovarăşele ei şi şi-a plâns fecioria pe munţi.
| 38 Atunci el a zis: "Du-te!" Si a lasat-o doua luni. Si s-a dus cu prietenele sale si si-a plans fecioria in munti. |
39 După cele două luni, s-a întors la tatăl ei, şi el a împlinit cu ea juruinţa pe care o făcuse. Ea nu cunoscuse împreunarea cu bărbat. De atunci s-a făcut în Israel obiceiul
| 39 Apoi dupa trecerea celor doua luni ea s-a intors la tatal sau si acesta a facut cu ea cum fagaduise; si ea n-a cunoscut barbat. |
40 ca, în toţi anii, fetele lui Israel se duc să prăznuiască pe fiica lui Iefta, galaaditul, patru zile pe an.
| 40 Si s-a facut obicei in Israel, ca in fiecare an fiicele lui Israel sa mearga sa planga pe fata lui Ieftae Galaaditeanul patru zile pe an. |