| 1 Piere cel neprihănit, şi nimănui nu-i pasă; se duc oamenii de bine, şi nimeni nu ia aminte că din pricina răutăţii este luat cel neprihănit.
| 1 Dreptul piere si nimeni nu ia aminte; se duc oamenii cinstiti st nimanui nu-i pasa ca din pricina rautatii a pierit cel drept. |
| 2 El intră în pace în groapa lui: cel ce umblă pe drumul cel drept se odihneşte în culcuşul lui.
| 2 El intra in pace in groapa. Cel care umbla pe calea cea dreapta se odihneste in salasurile sale. |
| 3 "Dar, voi, apropiaţi-vă încoace, fii ai vrăjitoarei, sămânţa preacurvarului şi a curvei!
| 3 Dar voi, feciori de vrajitoare, neam de stricati si desfranati, apropiati-va. |
| 4 De cine vă bateţi voi joc? Împotriva cui vă deschideţi voi gura larg şi scoateţi limba? Nu sunteţi voi nişte copii ai păcatului, o sămânţă a minciunii
| 4 De cine va bateti joc? La cine va strambati si scoateti limba? Nu sunteti voi copii pacatosi, neam de mincinosi? |
| 5 care se încălzeşte pentru idoli sub orice copac verde, care înjunghie pe copii în văi sub crăpăturile stâncilor?
| 5 Ardeti de pofta pe langa idolii de sub orice copac verde si jertfiti pe fii in albia raurilor si in pesteri. |
| 6 În pietrele lustruite din pâraie este partea ta de moştenire, ele sunt soarta ta; lor le torni şi jertfe de băutură şi le aduci daruri de mâncare: Pot Eu să fiu nesimţitor la lucrul acesta?
| 6 Pietrele cele lucioase ale raurilor sunt partea ta! Iata, iata sortul tau! Lor le aduci jertfa cu turnare si prinoase! Pot Eu sa fiu multumit de aceasta? |
| 7 Pe un munte înalt şi ridicat îţi faci culcuşul; tot acolo te sui să aduci jertfe.
| 7 Pe un munte inalt si ridicat iti asezi patul tau si acolo te urci ca sa aduci jertfa ta! |
| 8 Îţi pui pomenirea în dosul uşii şi uşorilor; căci, departe de Mine, îţi ridici învelitoarea şi te sui în pat, îţi lărgeşti culcuşul şi faci legământ cu ei, îţi place legătura cu ei şi iei seama la semnul lor.
| 8 Dupa usa, in dosul usorilor, ai pus amintirea ta; si departe de Mine tu desfaci patul tau, te urci si il mai largesti, faci legamant cu ei, iti place sa te culci cu ei... |
| 9 Te duci la împărat cu untdelemn, îţi înmulţeşti miresmele, îţi trimiţi solii departe şi te pleci până la Locuinţa morţilor.
| 9 Tu alergi dupa Melec cu untdelemn si cu miresme multe; tu trimiti solii tai departe, si te cobori pana la locuinta mortilor. |
| 10 Oboseşti mergând, şi nu zici: "Încetez!" Tot mai găseşti putere în mâna ta; de aceea nu te doboară întristarea.
| 10 Calatoria ta cea lunga te oboseste, dar nu zici: "Nu-mi mai trebuie!" Tu gasesti insa puteri noi, pentru aceasta tu nu te dai batut! |
| 11 Şi de cine te sfiai, de cine te temeai, de nu Mi-ai fost credincioasă, de nu ţi-ai adus aminte şi nu ţi-a păsat de Mine? Şi Eu tac, şi încă de multă vreme: de aceea nu te temi tu de Mine.
| 11 De cine iti era frica? De cine te temeai ca sa Ma manii pe Mine, sa nu-ti mai aduci aminte si nici sa nu-ti mai pese? Fiindca n-am deschis gura si am inchis ochii, tu nu te-ai temut de Mine! |
| 12 Dar acum îţi voi da pe faţă neprihănirea, şi faptele tale nu-ţi vor folosi!
| 12 Eu iti voi face stiuta dreptatea ta, caci lucrurile tale nu slujesc la nimic. |
| 13 Şi atunci să strigi, şi să te izbăvească mulţimea idolilor tăi! Căci îi va lua vântul pe toţi, o suflare îi va ridica. Dar cel ce se încrede în Mine va moşteni ţara şi va stăpâni muntele Meu cel sfânt." -
| 13 Cand tu vei striga, sa te izbaveasca idolii tai! Pe toti ii va duce vantul Si o suflare ii va face nevazuti! Dar cel care isi pune nadejdea in Mine va mosteni pamantul si va stapani in muntele cel sfant. |
| 14 Şi El zice: "Croiţi, croiţi drum, pregătiţi calea, luaţi orice piedică din calea poporului Meu!"
| 14 Si li se va zice: Gatiti, gatiti, faceti drum, dati la o parte orice piedica din calea poporului Meu. |
| 15 Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este sfânt: "Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite.
| 15 Ca asa zice Domnul, a Carui locuinta este vesnica si al Carui nume este sfant: Salasluiesc intr-un loc inalt si sfant si sunt cu cei smeriti si infranti, ca sa inviorez pe cei cu duhul umilit si sa imbarbatez pe cei cu inima franta. |
| 16 Nu vreau să cert în veci, nici să ţin o mânie necurmată, când înaintea Mea cad în leşin duhurile şi sufletele pe care le-am făcut.
| 16 Caci nu vreau sa cert totdeauna si sa starui in manie, caci inaintea Mea ar cadea in nesimtire duhul si sufletele pe care le-am creat. |
| 17 Din pricina păcatului lăcomiei lui, M-am mâniat şi l-am lovit; M-am ascuns, în supărarea Mea, şi cel răzvrătit a urmat şi mai mult pe căile inimii lui.
| 17 Pentru faradelegea sa, M-am intaratat o clipa si, stand ascuns, l-am lovit intru mania Mea. Si el, razvratit, mergea pe calea inimii sale! |
| 18 I-am văzut căile, şi totuşi îl voi tămădui; îl voi călăuzi şi-l voi mângâia, pe el şi pe cei ce plâng împreună cu el.
| 18 Am vazut caile sale si il voi vindeca, il voi povatui, il voi odihni si il voi mangaia. |
| 19 Voi pune lauda pe buze: "Pace, pace celui de departe şi celui de aproape! - zice Domnul - Da, Eu îl voi tămădui!
| 19 Si cei care il jeleau vor izbucni in cantari de multumire. Pace, pace celor de aproape si celor de departe, zice Domnul, si Eu il voi tamadui. |
| 20 Dar cei răi sunt ca marea înfuriată, care nu se poate linişti şi ale cărei ape aruncă afară noroi şi mâl."
| 20 Cei fara de lege sunt ca marea cea inviforata, care nu se poate astampara si valurile ei scormonesc tina si namol. |
| 21 Cei răi n-au pace, zice Dumnezeul meu. -
| 21 Cei fara de lege n-au pace, zice Domnul. |
