1 Iov a luat cuvântul şi a zis:
| 1 Atunci Iov a raspuns si a grait: |
2 "Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cântărească durerea şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,
| 2 "O, daca durerea mea s-ar cantari si nenorocirea mea ar fi pusa la cantar! |
3 ar fi mai grele decât nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele până la nebunie!
| 3 Si fiindca este mai grea decat nisipul marilor, de aceea cuvintele mele sunt balbaite! |
4 Căci săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groaza Domnului bagă fiori în mine!
| 4 Pentru ca sagetile Celui Atotputernic stau infipte in mine si duhul meu bea veninul lor, de aceea spaimele lui Dumnezeu vin cete-cete impotriva mea. |
5 Zbiară măgarul sălbatic când are verdeaţă? Mugeşte boul când are de mâncare?
| 5 Zbiara magarul salbatic cand e langa pasunea verde? Mugeste boul cand sta langa nutret? |
6 Poţi mânca ce-i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?
| 6 Poti sa mananci ce n-are sare fara sare? Are vreun gust albusul oului? |
7 Orice lucru de care aş vrea să nu m-ating, acela-i hrana mea, fie cât de greţoasă ea!
| 7 Sufletul meu n-a voit sa se atinga de ele; inima mea s-a dezgustat de painea mea. |
8 O, de mi s-ar asculta dorinţa şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!
| 8 Cine imi va darui indeplinirea rugaciunii mele si va face ca Dumnezeu sa-mi dea ce astept, |
9 De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mâna şi să mă prăpădească!
| 9 Si sa primeasca sa ma sfarame si sa-si intinda mana si sa ma nimiceasca! |
10 Îmi va rămâne măcar această mângâiere, această bucurie în durerile cu care mă copleşeşte: că niciodată n-am călcat poruncile Celui Sfânt.
| 10 Dar va fi inca o mangaiere pentru mine si voi tresalta, desi impovarat de dureri nemiloase, fiindca n-am ascuns poruncile Celui Sfant. |
11 La ce să mai nădăjduiesc când nu mai pot? La ce să mai aştept, când sfârşitul se ştie?
| 11 Ce putere mai am ca sa astept si ce viitor mai am ca sa prelungesc viata mea? |
12 Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?
| 12 Taria mea este taria pietrelor? Trupul meu este oare de arama? |
13 Nu sunt eu lipsit de ajutor şi n-a fugit mântuirea de mine?
| 13 As putea gasi vreun sprijin in mine si tot ajutorul n-a fugit, oare, departe de mine? |
14 Cel ce suferă are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atotputernic.
| 14 Celui ce este in suferinta i se cuvine mila prietenului sau, dar el uita teama de Cel Atotputernic. |
15 Fraţii mei s-au arătat înşelători ca un pârâu, ca albia pâraielor care trec.
| 15 Fratii mei s-au aratat inselatori ca un puhoi, ca albia puhoaielor repezi. |
16 Un sloi le tulbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;
| 16 Erau acoperite de ghiata, zapada statea gramada peste ele; |
17 vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui şi li se usucă albia.
| 17 Dar cum se topeste zapada, ele si seaca si, cum se incalzeste, ele se usuca pe loc. |
18 Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustiu şi pier.
| 18 Caravanele se abat din drumul lor, ele inainteaza in pustiu si se ratacesc. |
19 Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sunt plini de nădejde când le văd.
| 19 Caravanele din Tema asteapta, convoaiele din Saba nadajduiesc in ele. |
20 Dar rămân înşelaţi în nădejdea lor, rămân uimiţi când ajung la ele.
| 20 Si sunt uimiti ca au avut incredere; cand sosesc langa uscatele puhoaie sunt uimiti. |
21 Aşa sunteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul şi vă îngroziţi!
| 21 Asa ati fost si voi acum pentru mine: Va scutura spaima si va este frica! |
22 V-am zis eu oare: "Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,
| 22 Nu cumva v-am zis: Dati-mi de pomana si impartiti din averile voastre pentru mine? |
23 scăpaţi-mă din mâna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mâna celor răi"?
| 23 Sau scapati-ma din mana unui dusman sau rascumparati-ma din mana tiranilor? |
24 Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.
| 24 Fiti invatatorii mei si eu voi tacea; lamuriti-ma unde este pacatul meu! |
25 O, cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?
| 25 Cat de imbietoare sunt cuvintele intregimii sufletesti! Dar ce judeca judecata care vine de la voi? |
26 Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis şi să nu vedeţi decât vânt în cuvintele unui deznădăjduit?
| 26 Cugetati voi sa faceti judecata vorbelor? Duca-se in vant cuvintele unui deznadajduit! |
27 Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.
| 27 Voi napastuiti pe orfan, voi impovarati pe prietenul vostru. |
28 Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!
| 28 Si acum intrebati si va intoarceti catre mine si in fata voastra nu voi spune minciuna! |
29 Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă şi mărturisiţi că sunt nevinovat!
| 29 Cercetati din nou! Nu este nici o viclenie! Cercetati din nou! Dreptatea mea este mereu aici! |
30 Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?
| 30 Este oare vreo strambatate pe limba mea si cerul gurii mele nu va deosebi el ce este rau si ce este amar? |