| 1 Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis:
| 1 Atunci Elifaz din Teman a deschis gura si a zis: |
| 2 "Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?
| 2 "Sa-ti vorbim ori sa nu-ti vorbim? Necazul tau e crancen! Dar cine ar putea sa-si inabuse cuvintele? |
| 3 De multe ori tu ai învăţat pe alţii şi ai întărit mâinile slăbite.
| 3 Iata, tu dadeai invatatura multora si intareai multe maini slabite. |
| 4 Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau şi ai întărit genunchii care se îndoiau.
| 4 Cuvintele tale au tinut in sus pe cei ce erau sa cada si tu ai intarit genunchii care se clatinau. |
| 5 Şi acum, când este vorba de tine, eşti slab! Acum, când eşti atins tu, te tulburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?
| 5 Acum cand ti-a venit si tie randul, esti la stramtorare si ti-ai pierdut firea; acum cand lovitura te-a ajuns, te-ai spaimantat! |
| 6 Nădejdea ta, nu-i neprihănirea ta?
| 6 Frica ta de Dumnezeu nu-ti da incredere si desavarsirea cailor tale nu-ti da nadejde? |
| 7 Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a pierit? Care oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?
| 7 Ia adu-ti aminte, care nevinovat s-a prapadit si unde le-a pierit urma celor drepti in fala lui Dumnezeu? |
| 8 După câte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi seamănă nelegiuirea îi seceră roadele!
| 8 Dupa cum am vazut eu, numai cei ce ara nelegiuirea si seamana rautatea au parte de asemenea roade. |
| 9 Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vântul mâniei Lui.
| 9 La porunca Domnului, ei vor pieri, de suflarea maniei Lui se vor stinge. |
| 10 Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sunt zdrobiţi!
| 10 Racnetul leului si glasul leopardului, precum si dintii puilor de lei se sfarama. |
| 11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.
| 11 Leul batran moare ca nu mai are ce manca si puii leoaicei se risipesc. |
| 12 Un cuvânt s-a furişat până la mine, şi urechea mea i-a prins sunetele uşoare.
| 12 O soapta a razbit pana la mine si urechea mea a prins ceva din ea. |
| 13 În clipa când vedeniile de noapte frământă gândul, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc,
| 13 In spaimele care vin din nalucirile noptii, atunci cand somn adanc se lasa peste oameni, |
| 14 m-a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremurat.
| 14 Cutremur m-a apucat si fiori mi-au scuturat toate oasele. |
| 15 Un duh a trecut pe lângă mine… tot părul mi s-a zbârlit ca ariciul…
| 15 Atunci un duh a trecut prin fata mea; tot parul mi s-a zbarlit de groaza. |
| 16 Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:
| 16 A stat drept in picioare, dar n-am stiut cine este; o umbra este inaintea ochilor mei, si aud o voce usoara care zice: |
| 17 "Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut?
| 17 "Un om poate sa fie drept in fata lui Dumnezeu? O faptura omeneasca este ea curata inaintea Celui ce a zidit-o? |
| 18 Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,
| 18 Daca El nu se increde in slujitorii Sai si daca gaseste vina chiar ingerilor Sai, |
| 19 cu cât mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, care îşi trag obârşia din ţărână şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!
| 19 Cu cat mai vartos celor ce locuiesc in locuinte de lut, a caror obarsie este in tarana si pe care ii striveste ca pe o molie. |
| 20 De dimineaţă până seara sunt zdrobiţi, pier pentru totdeauna şi nimeni nu ţine seama de ei.
| 20 De dimineata pana seara sunt zdrobiti, pier pe vecie fara sa-i scape nimeni. |
| 21 Li se taie firul vieţii: mor şi tot n-au căpătat înţelepciunea!
| 21 Mor, dar nu mor de prea multa intelepciune". |
