1 Ştii tu când îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice când fată?
| 1 Stii tu cand nasc caprele salbatice? Ai bagat de seama care este vremea cerboaicelor? |
2 Numeri tu lunile în care sunt însărcinate şi cunoşti tu vremea când nasc?
| 2 Numeri tu lunile sarcinii lor si stii tu cand le vine ceasul sa nasca? |
3 Ele se pleacă, fată puii şi scapă iute de durerile lor.
| 3 Ele ingenunchiaza, fata puii si scapa de durerile lor, |
4 Puii lor prind vlagă şi cresc sub cerul slobod, pleacă şi nu se mai întorc la ele.
| 4 Iar puii lor prind putere, se fac mari pe camp, pornesc si nu se mai intorc spre mamele lor. |
5 Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu-l de orice legătură?
| 5 Cine a lasat slobod asinul salbatic si l-a dezlegat de la iesle? |
6 I-am dat ca locuinţă pustiul şi pământul sărac ca locaş.
| 6 I-am dat pustiul ca sa-l locuiasca si pamantul sarat i l-am harazit ocol; |
7 El râde de zarva cetăţilor şi n-aude strigătele stăpânului, care-l mână.
| 7 El isi bate joc de zarva oraselor; el nu aude strigatele nici unui stapan; |
8 Străbate munţii ca să-şi găsească hrana şi umblă după tot ce este verde.
| 8 El strabate muntii, locul sau de pasune, si umbla dupa orisice verdeata. |
9 Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?
| 9 Va voi bivolul salbatic sa se bage la tine sluga si sa petreaca noaptea linga ieslele tale? |
10 Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?
| 10 Poti tu sa-l legi cu funia de gat si sa traga grapa dupa tine, peste aratura? |
11 Te încrezi tu în el, pentru că puterea lui este mare? Şi-i laşi tu grija lucrărilor tale?
| 11 Poti sa te increzi in el, fiindca este atat de tare, si sa-i lasi in grija munca ta? |
12 Te laşi tu pe el, pentru căratul roadelor tale, ca să le strângă în aria ta?
| 12 Te bizui tu pe el, ca mai vine inapoi sa-ti aduca roadele la aria ta? |
13 Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.
| 13 Aripile strutului sunt negrait de agere; strutul are pene preafrumoase ti mandru penaj. |
14 Dar struţoaica îşi încredinţează pământului ouăle şi le lasă să se încălzească în nisip.
| 14 Cand isi lasa ouale pe pamant si le lasa sa se cloceasca in nisipul fierbinte, |
15 Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de câmp le poate călca în picioare.
| 15 El uita ca oarecine poate sa le calce cu piciorul si ca vreo fiara salbatica poate sa le striveasca. |
16 Este aspră cu puii săi de parcă nici n-ar fi ai ei. Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum!
| 16 Strutul e hain cu puii sai, ca si cum n-ar fi ai lui, si nu-i pasa deloc de truda sa zadarnica. |
17 Căci Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune şi nu i-a făcut parte de pricepere.
| 17 Vezi ca Dumnezeu nu l-a inzestrat cu pricepere si patrundere. |
18 Când se scoală şi porneşte, râde de cal şi de călăreţul lui.
| 18 Cand se scoala insa si porneste, face de ocara si pe cal si pe calaret. |
19 Tu dai putere calului, şi-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfâie?
| 19 Tu esti cel ce dai putere calului? Tu i-ai impodobit gatul cu falnica lui coama? |
20 Tu-l faci să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic răspândeşte groaza.
| 20 Tu l-ai invatat sa sara usor, ca o lacusta? Nechezatul lui viteaz insufla spaima! |
21 Scurmă pământul şi, mândru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;
| 21 El bate pamantul cu copita si mandru de puterea lui porneste spre taberele inarmate; |
22 îşi bate joc de frică, nu se teme şi nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
| 22 El isi bate joc de primejdie si n-are nici o teama si nu se da inapoi dinaintea sabiei. |
23 Zăngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,
| 23 La oblanc ii suna tolba cu sageti; fulgere arunca sulita si lancea. |
24 fierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când răsună trâmbiţa.
| 24 De aprindere, de nerabdare, el mananca, gonind, pamantul si, cand a sunat trambita, nu mai are astampar. |
25 La sunetul trâmbiţei parcă zice: "Înainte!" De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet al căpeteniilor şi strigătele de luptă.
| 25 La chemarea trambitei, pare ca zice: Haide! Si de departe soarbe cu narile batalia, tunetul poruncilor capeteniilor si strigatele razboinice. |
26 Oare prin priceperea ta îşi ia uliul zborul şi îşi întinde aripile spre miazăzi?
| 26 Oare, prin desteptaciunea ta s-a imbracat in pene soimul si isi intinde aripile ca niste seceri, spre miazazi? |
27 Oare din porunca ta se înalţă vulturul şi îşi aşază cuibul pe înălţimi?
| 27 Nu cumva vulturul se ridica in inaltime din porunca ta si isi asaza cuibul pe varfuri neajunse? |
28 El locuieşte în stânci, acolo îşi are locuinţa, pe vârful zimţat al stâncilor şi pe vârful munţilor.
| 28 El isi face salasul in stanci si acolo petrece noaptea - pe un varf de stanca si pe vreo inaltime prapastioasa. |
29 De acolo descoperă el prada şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.
| 29 Acolo el sta si isi pandeste prada; ochii sai strapung departarile, |
30 Puii lui îi beau sângele; şi acolo unde sunt hoituri, acolo-i şi vulturul."
| 30 Puii sai beau sangele prazii si unde sunt hoiturile, acolo se aduna vulturii". |