| 1 La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot şi sare din locul ei.
| 1 Si din pricina aceasta inima mea se zbuciuma si se zbate din locul ei. |
| 2 Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui!
| 2 Ascultati bubuitul glasului Sau Si tunetul care iese din gura Sa. |
| 3 Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează până la marginile pământului.
| 3 Peste toata intinderea cerului El azvarle fulgerul Sau si fulgerul Sau ajunge pana la marginile pamantului. |
| 4 Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ; şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui.
| 4 In urma fulgerului, vine un muget prelung. El tuna cu glasul Lui zguduitor, El nu mai impiedica fulgerele cat timp glasul Lui rasuna. |
| 5 Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe care noi nu le înţelegem.
| 5 Dumnezeu cu tunetul Sau savarseste minuni, El face lucruri mari pe care noi nu putem sa le pricepem. |
| 6 El zice zăpezii: "Cazi pe pământ!" Zice acelaşi lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.
| 6 El porunceste zapezii: "Cazi pe pamant ", si ploilor imbelsugate: "Staruiti cu putere!" |
| 7 Pecetluieşte mâna tuturor oamenilor, pentru ca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui.
| 7 Pe fiecare om El pune a Sa pecetie, pentru ca toti oamenii sa recunoasca puterea Lui. |
| 8 Fiara sălbatică se trage într-o peşteră şi se culcă în vizuina ei.
| 8 Fiarele salbatice se dau inapoi in culcusurile lor si raman ascunse in vizuinile lor. |
| 9 Vijelia vine de la miazăzi, şi frigul din vânturile de la miazănoapte.
| 9 Vijelia vine de la miazazi si frigul vine de la miazanoapte. |
| 10 Dumnezeu, prin suflarea Lui, face gheaţa şi micşorează locul apelor mari.
| 10 La suflarea lui Dumnezeu se incheaga ghiata si intinderea apelor se face sloi. |
| 11 Încarcă norii cu aburi şi-i risipeşte scânteietori;
| 11 El umple norii cu apa si din intunecimea furtunii sloboade fulgerele. |
| 12 mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pământului locuit.
| 12 Iar norii, invartindu-se in cercuri, alearga dupa planurile Sale, astfel ca indeplinesc tot ce le porunceste, in lungul si in latul lumii Sale pamantesti. |
| 13 Îi face să pară ca o nuia cu care loveşte pământul, sau ca un semn al dragostei Lui.
| 13 Si Domnul ii trimite: aici ca o bataie pentru pamant, dincolo ca o milostivire a vointei Sale. |
| 14 Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu!
| 14 Iov, ia aminte la aceste lucruri, stai locului si te uita la minunile lui Dumnezeu! |
| 15 Ştii cum cârmuieşte Dumnezeu norii şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?
| 15 Intelegi tu cum carmuieste Dumnezeu norii Sai si in ce fel poate norul sa sloboada fulgerul pe pamant? |
| 16 Înţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvârşită?
| 16 Intelegi tu plutirea norilor, minuni ale Aceluia a Carui stiinta este desavarsita? |
| 17 Ştii pentru ce ţi se încălzesc veşmintele, când se odihneşte pământul de vântul de miazăzi?
| 17 Tu, care te aprinzi in vesmintele tale, cand pamantul se odihneste sub vantul arzator din miazazi, |
| 18 Poţi tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată?
| 18 Poti sa intinzi la fel cu El boltitura cerului, ca o oglinda turnata din metal? |
| 19 Arată-ne ce trebuie să-I spunem. Căci suntem prea neştiutori ca să-I putem vorbi.
| 19 Spune-mi si mie ce vom putea sa graim cu El? Ce vorba vom incepe noi cu El, astfel intunecati la minte precum suntem? |
| 20 Cine-I va da de veste că Îi voi vorbi? Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?
| 20 Acum, cand eu vorbesc, cine-I da de veste ce zic eu? Cand a vorbit cineva ceva, El o stie fiindca I-a Spus altul? |
| 21 Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vânt şi-l va curăţa;
| 21 Oamenii nu pot sa priveasca prealuminosul soare, care straluceste pe cer, acum dupa ce vantul a imprastiat norii. |
| 22 de la miazănoapte ne vine aurora şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!
| 22 Acum lumina biruitoare se revarsa din norii de la miazanoapte si maretia Domnului robeste si cutremura inima. |
| 23 Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frânge.
| 23 Pe Cel Atotputernic nu putem sa-L ajungem cu priceperea noastra. El este atotinalt in putere si bogat in judecata si nu calca niciodata dreptatea in picioare. |
| 24 De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi."
| 24 Pentru aceea oamenii se tem de El si I se inchina; El insa nu-si pogoara privirile asupra nici unuia dintre cei ce se cred pe sine intelepti". |
