| 1 Făcusem un legământ cu ochii mei şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.
| 1 Facusem legamant cu ochii mei si asupra unei fecioare nu-i ridicam. |
| 2 Dar ce soartă mi-a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi-a trimis Cel Atotputernic din ceruri?
| 2 Si care este partea pe care Dumnezeu o trimite din ceruri si ce castig harazeste, din inaltime, Cel Atotputernic? |
| 3 Pieirea nu-i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?
| 3 Nefericirea nu este ea oare pentru cel nedrept si nenorocirea pentru faptuitorii faradelegii? |
| 4 N-a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi-a numărat El toţi paşii mei?
| 4 Nu vede, oare, Dumnezeu caile mele si nu numara El toti pasii mei? |
| 5 Dacă am umblat cu minciuna, de mi-a alergat piciorul după înşelăciune:
| 5 Umblat-am oare intru minciuna si picioarele mele au zorit spre inselaciune? |
| 6 să mă cântărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană şi-mi va vedea neprihănirea!
| 6 Sa ma cantareasca in cumpana dreptatii si Dumnezeu sa cunoasca neprihanirea mea. |
| 7 De mi s-a abătut pasul de pe calea cea dreaptă, de mi-a urmat inima ochii, de s-a lipit vreo întinăciune de mâinile mele,
| 7 Daca pasii mei s-au abatut de la calea cea dreapta si inima mea a fost tarata de ochii mei, iar de mainile mele s-a lipit vreo murdarie, |
| 8 atunci eu să semăn şi altul să secere, şi odraslele mele să fie dezrădăcinate!
| 8 Atunci altul sa manance ceea ce eu seman si vlastarii mei sa fie scosi din radacina! |
| 9 Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pândit la uşa aproapelui meu,
| 9 Daca inima mea a fost amagita de vreo femeie si am stat de panda la usa aproapelui meu, |
| 10 atunci nevasta mea să macine pentru altul şi s-o necinstească alţii!
| 10 Atunci nevasta mea sa invarteasca la rasnita pentru altul si altii sa aiba parte de ea. |
| 11 Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,
| 11 Caci aceasta ar fi o uraciune, o nelegiuire vrednica de pedeapsa judecatorilor, |
| 12 un foc care mistuie până la nimicire şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.
| 12 Un foc care mistuie pana la iad si care nimiceste toata stransura mea; |
| 13 De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, când se certau cu mine,
| 13 Daca as fi nesocotit dreptul slugii sau al slujnicei mele, in socotelile lor cu mine, |
| 14 ce aş putea să fac, când Se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde când pedepseşte El?
| 14 Ce ma voi face eu; cand Dumnezeu se va ridica si ce raspuns ti voi da, cand va lua procesul in cercetare? |
| 15 Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele, nu l-a făcut şi pe el? Oare nu ne-a întocmit acelaşi Dumnezeu în pântecele mamei?
| 15 Cel ce m-a facut pe mine in pantecele mamei mele nu l-a facut si pe robul meu? Nu este, oare, El singur Care ne-a alcatuit in pantece? |
| 16 Dacă n-am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plâns ochii văduvei,
| 16 Datu-m-am, oare, in laturi, cand saracul dorea ceva si lasat-am sa se stinga de plansete ochii vaduvelor? |
| 17 dacă mi-am mâncat singur pâinea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea,
| 17 Mancam, oare, singur bucata mea de paine si orfanului nu-i dadeam din ea? |
| 18 eu, care din tinereţe l-am crescut ca un tată, eu, care de la naştere am sprijinit pe văduvă;
| 18 Dimpotriva, din tineretile mele, am crescut pe orfan ca un tata si de la nastere, am calauzit pe vaduva. |
| 19 dacă am văzut pe cel nenorocit ducând lipsă de haine, pe cel lipsit neavând învelitoare,
| 19 Daca vedeam un nenorocit fara haina si vreun sarac care n-avea camasa pe el, |
| 20 fără ca inima lui să mă fi binecuvântat, fără să fi fost încălzit de lâna mieilor mei;
| 20 Nu ma binecuvantau coapsele lui si nu-l incalzea lana mieilor mei? |
| 21 dacă am ridicat mâna împotriva orfanului, pentru că mă simţeam sprijinit de judecători;
| 21 Daca am repezit mana mea impotriva vreunui orfan, fiindca vedeam ca am sprijinitori la masa judecatii, |
| 22 atunci, să mi se dezlipească umărul de la încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărâme!
| 22 Atunci sa cada umarul meu din incheietura si bratul meu sa se dezlege de osul celalalt! |
| 23 Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.
| 23 Dar eu ma temeam de pedeapsa lui Dumnezeu si inaintea maretiei Lui nu puteam sa stau. |
| 24 Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: "Tu eşti nădejdea mea;"
| 24 Mi-am pus eu increderea in aur sau am zis aurului lamurit: Tu esti nadejdea mea? |
| 25 dacă m-am îngâmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe care le dobândisem;
| 25 Ori eram fericit peste masura, ca aveam atata avere si ca mana mea agonisise mult? |
| 26 dacă am privit soarele când strălucea, luna când înainta măreaţă,
| 26 Ori cand vedeam soarele in stralucirea lui si luna inaintand cu maretie, |
| 27 şi dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducându-mi mâna la gură:
| 27 A fost inima mea amagita in taina si am dus eu mana la gura, ca s-o sarut? |
| 28 şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m-aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!
| 28 Si aceasta ar fi fost o mare faradelege, fiindca as fi tagaduit pe Dumnezeul cel Preainalt. |
| 29 Dacă m-am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie când l-a atins nenorocirea,
| 29 M-am bucurat eu de nenorocirea dusmanului meu si am tresaltat cand vreo rautate daduse peste el? |
| 30 eu, care n-am dat voie limbii mele să păcătuiască, să-i ceară moartea cu blestem;
| 30 Eu n-am ingaduit limbii mele sa greseasca si sa ceara moartea dusmanului, blestemandu-l. |
| 31 dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: "Unde este cel ce nu s-a săturat din carnea lui?"
| 31 Oamenii care tineau de casa mea ziceau: "Unde s-ar gasi vreunul care sa nu se fi saturat la masa lui?" |
| 32 Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;
| 32 Strainul nu petrecea noaptea niciodata afara; portile mele le deschideam calatorului. |
| 33 dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii şi mi-am închis nelegiuirile în sân,
| 33 Acoperit-am eu, ca lumea cealalta, pacatele mele, ascunzand, in sanul meu, greseala faptuita, |
| 34 pentru că mă temeam de mulţime, pentru că mă temeam de dispreţul familiilor, ţinându-mă deoparte şi necutezând să-mi trec pragul…
| 34 Pentru ca, adica, ma temeam de zarva cetatii si ma inspaimanta dispretul cetatenilor si atunci ramaneam fara glas si nu mai ma aratam in poarta? |
| 35 Oh! de aş găsi pe cineva să m-asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plângerea iscălită de potrivnicul meu?
| 35 O, cine, imi va da pe cineva care sa ma asculte? Iata aici iscalitura mea! Cel Atotputernic sa-mi raspunda! Iar invinuirea scrisa de potrivnicii mei, |
| 36 Ca să-i port scrisoarea pe umăr, s-o leg de fruntea mea ca o cunună;
| 36 Voi purta-o pe umarul meu, voi innoda-o in jurul capului meu, ca o cununa. |
| 37 să-i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn.
| 37 Ii voi da socoteala de toti pasii mei, ca un principe ma voi infatisa inaintea Lui. |
| 38 Dacă pământul meu strigă împotriva mea şi dacă brazdele lui varsă lacrimi;
| 38 Nu cumva ogoarele mele cer razbunare impotriva mea si brazdele lor sunt prididite de lacrimi? |
| 39 dacă i-am mâncat roada fără s-o fi plătit şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpâni:
| 39 Nu cumva m-am infruptat din roadele lor si n-am platit si am facut pe vechii lor stapani sa se planga de mine? |
| 40 atunci să crească spini din el în loc de grâu, şi neghină în loc de orz!" Sfârşitul cuvintelor lui Iov.
| 40 Daca ar fi asa, atunci sa creasca pe ele palamida in loc de grau si neghina in loc de orz!" Aici cuvintele lui Iov se termina. |
