| 1 Şi acum!… Am ajuns de râsul celor mai tineri decât mine, pe ai căror părinţi nu-i socoteam vrednici să-i pun printre câinii turmei mele.
| 1 Iar acum am ajuns de batjocura pentru cei mai tineri decat mine si pe ai caror parinti ii pretuiam prea putin, ca sa-i pun alaturi cu cainii turmelor mele. |
| 2 Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor, când ei nu erau în stare să ajungă la bătrâneţe?
| 2 Ce as fi facut cu puterea bratelor lor, odata ce vlaga lor se dusese toata? |
| 3 Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.
| 3 Din pricina saraciei si a foametei inspaimantatoare, ei mantcau radacini din locuri uscate si mama lor era campia pustie si jalnica. |
| 4 Smulg ierburile sălbatice de lângă copăcei şi n-au ca pâine decât rădăcina de bucsău.
| 4 Ei culegeau ierburi de prin maracini si painea lor era radacina de ienupar. |
| 5 Sunt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.
| 5 Erau goniti din mijlocul oamenilor si dupa ei lumea urla ca dupa niste hoti. |
| 6 Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pământului şi în stânci.
| 6 Drept aceea, au ajuns sa se aciueze pe marginea suvoaielor, prin gaurile pamantului si prin vagaunile stancilor. |
| 7 Urlă printre tufişuri şi se adună sub mărăcini.
| 7 Zbiara prin hatisuri, stau gramada pe sub scaieti. |
| 8 Fiinţe mârşave şi dispreţuite - sunt izgoniţi din ţară.
| 8 Neam de oameni ticalosi, neam de oameni fara nume, ei erau gunoaiele pe care le arunci din tara! |
| 9 Şi acum, astfel de oameni mă pun în cântecele lor, am ajuns de batjocura lor.
| 9 si astazi, iata ca sunt cantecul lor, am ajuns basmul lor. |
| 10 Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.
| 10 Le e groaza de mine, s-au departat de mine si pentru obrazul meu n-au facut economie cu scuipatul lor! |
| 11 Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frâu înaintea mea.
| 11 Cel ce si-a deznodat streangul robiei ma asupreste si tot asa cel ce si-a scos zabalele din gura. |
| 12 Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea şi îmi împing picioarele şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă piardă.
| 12 In dreapta mea se ridica martori potrivnici mie, in cursa lor au prins picioarele mele si si-au croit drumuri impotriva-mi. |
| 13 Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.
| 13 Au daramat poteca mea, cu gand ca sa ma piarda, ei se suie incoace si nimeni nu le este stavila. |
| 14 Ca printr-o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc sub pocnetul dărâmăturilor.
| 14 Ca printr-o spartura larga, ei dau iures si in daramaturi se tavalesc. |
| 15 Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vânt, ca un nor a trecut fericirea mea.
| 15 Multimea spaimelor s-a intors asupra mea, slava mea au gonit-o ca vantul si izbavirea mea a trecut ca un nor. |
| 16 Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m-au apucat zilele suferinţei.
| 16 Si acum sufletul meu se topeste in mine, zile de amaraciune ma cuprind. |
| 17 Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.
| 17 Noaptea oasele mele sunt ca sfredelite si nervii mei nu stiu de odihna. |
| 18 De tăria suferinţei, haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.
| 18 Cu o putere napraznica, Dumnezeu ma tine de haina si ma strange de gat ca gulerul camasii. |
| 19 Dumnezeu m-a aruncat în noroi şi am ajuns ca ţărâna şi cenuşa.
| 19 Mi-a dat branci in noroi si am ajuns sa fiu la fel cu praful si cu cenusa. |
| 20 Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.
| 20 Strig catre Tine si nu-mi raspunzi, stau in picioare si Tu nu ma vezi. |
| 21 Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mâinii Tale.
| 21 Tu Te-ai facut asupritorul meu si cu toata puterea bratului Tau ma prigonesti. |
| 22 Mă ridici, îmi dai drumul pe vânt şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.
| 22 Tu ma ridici deasupra vantului si ma pui pe el calare si apoi ma nimicesti cu iuresul furtunii. |
| 23 Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întâlnesc toţi cei vii.
| 23 Stiu foarte bine ca Tu ma duci spre moarte si la locul de intalnire al tuturor muritorilor. |
| 24 Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mâinile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?
| 24 Totusi impotriva sarmanului nu ridicam mana mea, cand striga catre mine, in nenorocirea lui. |
| 25 Nu plângeam eu pe cel amărât? N-avea inima mea milă de cel lipsit?
| 25 N-am plans oare si eu impreuna cu cel care-si ducea viata greu? Sufletul meu n-avea mila de cel sarman? |
| 26 Mă aşteptam la fericire, şi când colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi când colo, a venit întunericul.
| 26 Ma asteptam la fericire si iata ca a venit nenorocirea; asteptam lumina si a venit intunericul. |
| 27 Îmi fierb măruntaiele fără încetare, m-au apucat zilele de durere.
| 27 Maruntaiele mele au fiert in clocote fara incetare; zile de jale grea mi-au sosit inainte. |
| 28 Umblu înnegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare şi strig ajutor.
| 28 Am umblat innegrit la fata, dar nu de soare; m-am ridicat in adunare si am strigat. |
| 29 Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.
| 29 Am ajuns frate cu sacalii, am ajuns tovaras cu strutii. |
| 30 Pielea mi se înnegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.
| 30 Pielea s-a facut pe mine neagra si oasele mele sunt arse de friguri. |
| 31 Harpa mea s-a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plângătoare.
| 31 Astfel harfa mea a ajuns instrument tanguirii si flautul meu glasul bocitoarelor. |
