| 1 Iov a luat din nou cuvântul în pilde şi a zis:
| 1 Apoi Iov a mers mai departe cu pildele sale si a zis: |
| 2 "Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele când mă păzea Dumnezeu,
| 2 "O, daca as fi inca o data ca in lunile de mai inainte, ca in zilele cand Dumnezeu ma ocrotea, |
| 3 când candela Lui strălucea deasupra capului meu şi lumina Lui mă călăuzea în întuneric!
| 3 Ca atunci cand El tinea stralucitoare deasupra capului meu candela Sa si, luminat de ea, eu strabateam prin intuneric! |
| 4 Cum nu sunt ca în zilele puterii mele, când Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,
| 4 De ce nu sunt inca o data ca in zilele toamnei mele, cand Dumnezeu tinea parte cortului meu, |
| 5 când Cel Atotputernic încă era cu mine şi când copiii mei stăteau în jurul meu;
| 5 Cand Cel Atotputernic era inca cu mine si imprejurul meu stateau feciorii mei, |
| 6 când mi se scăldau paşii în smântână, şi stânca vărsa lângă mine pâraie de untdelemn!
| 6 Iar picioarele mele se scaldau in lapte si stanca aspra izvora pentru mine paraie de untdelemn? |
| 7 Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,
| 7 Atunci cand ieseam la poarta de sus a cetatii si asezam in piata scaunul meu, |
| 8 tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrânii se sculau şi stăteau în picioare.
| 8 Tineretul, vazandu-ma, se ascundea cu sfiala, iar cei batrani se ridicau in picioare si ramaneau asa. |
| 9 Mai marii îşi opreau cuvântările şi îşi puneau mâna la gură.
| 9 Fruntasii poporului isi opreau cuvantarile si isi puneau mana la gura. |
| 10 Glasul căpeteniilor tăcea şi li se lipea limba de cerul gurii.
| 10 Glasul capeteniilor scadea si limba lor se lipea de cerul gurii. |
| 11 Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.
| 11 Caci urechea care ma auzea ma fericea si ochiul care ma vedea imi dadea mare marturie. |
| 12 Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor şi pe orfanul lipsit de sprijin.
| 12 Fiindca scapam de pieire pe cel sarman care striga dupa ajutor si pe orfanul fara sprijin. |
| 13 Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.
| 13 Binecuvantarile celui ce era gata sa piara veneau asupra-mi si umpleam de bucurie inima vaduvei. |
| 14 Mă îmbrăcam cu dreptatea şi-i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.
| 14 Ma imbracam intru dreptate, ca intr-un vesmant si judecata mea cea dreapta era mantia mea si turbanul meu. |
| 15 Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.
| 15 Eram ochii celui orb si piciorul celui schiop; |
| 16 Celor nenorociţi le eram tată şi cercetam pricina celui necunoscut.
| 16 Eram tatal celor neputinciosi si cercetam cu sarguinta pricinile care imi erau necunoscute. |
| 17 Rupeam falca celui nedrept şi-i smulgeam prada din dinţi.
| 17 Sfaramam falcile nelegiuitului si smulgeam prada din dintii lui. |
| 18 Atunci ziceam: "În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.
| 18 Si imi ziceam: Voi adormi in cuibul meu si ca pasarea Phoenix voi inmulti zilele mele. |
| 19 Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.
| 19 Radacina mea se va rasfira pe langa apa si roua se va lasa, noaptea, peste ramurile mele. |
| 20 Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mână."
| 20 Slava mea va intineri neincetat si arcul meu se va innoi in mana mea. |
| 21 Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.
| 21 Oamenii ma ascultau si stateau fara grai si asteptau sa auda sfatul meu. |
| 22 După cuvântările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvântul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.
| 22 Dupa ce le vorbeam eu, ei nu mai spuneau nimic si cuvantul meu cadea asupra lor picatura cu picatura. |
| 23 Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.
| 23 Ma asteptau precum astepti ploaia si cascau gura lor, ca pentru bura de primavara. |
| 24 Când li se muia inima, le zâmbeam şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.
| 24 Daca le suradeam, nu-si credeau ochilor si surasul meu nu-l lasau sa se piarda. |
| 25 Îmi plăcea să mă duc la ei şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mângâietor lângă nişte întristaţi.
| 25 Le aratam care este dreapta cale si stateam mereu in fruntea lor, stateam ca un imparat, intre ostasii sai si, oriunde-i duceam, ei veneau dupa mine. |
