| 1 Pentru ce nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată şi de ce nu văd cei ce-L cunosc zilele Lui de pedeapsă?
| 1 De ce, pentru Cel Atotputernic, vremurile rasplatirilor sunt ascunse si cei ce-L cunosc n-au vazut zilele Sale de judecator? |
| 2 Sunt unii care mută hotarele, fură turmele şi le pasc;
| 2 Viclenii muta hotarele tarinilor, fura turma de oi cu cioban cu tot. |
| 3 iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei;
| 3 Duc la ei acasa asinul copiilor orfani si iau zalog boul vaduvei. |
| 4 îmbrâncesc din drum pe cei lipsiţi, silesc pe toţi nenorociţii din ţară să se ascundă.
| 4 Dau la o parte de pe cale pe cei saraci din tara, iar pe toti nenorocitii din tara ii silesc sa se ascunda. |
| 5 Şi aceştia, ca măgarii sălbatici din pustiu, ies dimineaţa la lucru să caute hrană, şi în pustiu trebuie să caute pâine pentru copiii lor.
| 5 Acestia la fel cu asinii salbatici din pustie ies pe furis sa-si caute de mancare si, dupa ce lucreaza pana seara, tot n-au paine pentru copii. |
| 6 Taie nutreţul care a mai rămas pe câmp, culeg ciorchinii rămaşi pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.
| 6 Ei secera noaptea pe camp, ei culeg via nelegiuitului; |
| 7 Îi apucă noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.
| 7 Petrec noaptea goi, fiindca n-au cu ce sa se inveleasca, pentru ca n-au vesmant sa se apere de frig. |
| 8 Îi pătrunde ploaia munţilor, şi, neavând alt adăpost, se ghemuiesc lângă stânci.
| 8 Ploaia repede din munti ii uda pana la piele si in loc de adapost strang in brate stancile. |
| 9 Aceia smulg pe orfan de la ţâţă, iau zălog tot ce are săracul.
| 9 Cei dintai smulg pe orfan de la tata si iau zalog haina saracului. |
| 10 Şi săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strâng snopii şi-s flămânzi;
| 10 Si saracii umbla goi, fara imbracaminte si, istoviti de foame, duc in spinare snopii. |
| 11 în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul şi le este sete;
| 11 La teascul bogatului, ei storc untdelemnul, ei calca jghiaburile cu struguri si tanjesc de sete. |
| 12 în cetăţi se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniţi strigă… Şi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii!
| 12 In cetate, muribunzii se vaita si sufletul celor raniti cere ajutor; dar Dumnezeu n-aude rugaciunea lor! |
| 13 Alţii sunt vrăjmaşi ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei.
| 13 Mai sunt razvratiti impotriva zilei, care nu cunosc cararile ei si nu raman in potecile ei. |
| 14 Ucigaşul se scoală în revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac şi lipsit, şi noaptea fură.
| 14 Ucigasul se scoala dis-de-dimineata, ucide pe cel sarac si nevoias si jefuieste. |
| 15 Ochiul preacurvarului pândeşte amurgul: "Nimeni nu mă va vedea", zice el, şi îşi pune o maramă pe faţă.
| 15 Ochii celui desfranat pandesc amurgul zilei si el isi zice: Nu ma vede nici tipenie de om, si isi pune o mahrama pe fata. |
| 16 Noaptea sparg casele, ziua stau închişi; se tem de lumină.
| 16 Talharul, acoperit de intuneric, sparge casele si intra in ele, caci el le-a pus semn de cu ziua, |
| 17 Pentru ei, dimineaţa este umbra morţii, şi când o văd, simt toate spaimele morţii.
| 17 Iar cand vine dimineata, parca ar fi pentru ei umbra mortii. Cand zorii stralucesc, toate spaimele mortii dau peste ei. |
| 18 Dar nelegiuitul alunecă uşor pe faţa apelor, pe pământ n-are decât o parte blestemată şi niciodată n-apucă pe drumul celor vii!
| 18 Nelegiuitul pluteste usor ca pe fata apelor, dar pe pamant partea lui este plina de blestem si fericirea nu va calca niciodata via lui. |
| 19 Cum sorb seceta şi căldura apele zăpezii, aşa înghite Locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.
| 19 Precum seceta si arsita sorb apele zapezilor topite, tot astfel soarbe locuinta mortilor pe pacatosi. |
| 20 Pântecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-şi mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfărâmat ca un copac,
| 20 Pantecele mamei lor l-au uitat, viermii se desfateaza din el, nimeni nu-l mai tine minte si astfel nelegiuirea lor s-a frant ca un copac. |
| 21 el, care pradă pe femeia stearpă şi fără copii, el care nu face niciun bine văduvei!…
| 21 Ei chinuiau pe femeia stearpa si fara de copii, ei s-au purtat aprig cu femeia vaduva. |
| 22 Şi totuşi Dumnezeu, prin puterea Lui, lungeşte zilele celor silnici, şi iată-i în picioare când nu mai trăgeau nădejde de viaţă;
| 22 Dar Cel ce, prin puterea Lui, struneste pe cei puternici, se ridica razbunator si toti acestia nu se mai tin stapani pe viata lor. |
| 23 El le dă linişte şi încredere, are privirile îndreptate spre căile lor.
| 23 El ii lasa sa se sprijine cu buna incredintare, dar ochii Lui erau asupra cailor lor. |
| 24 S-au ridicat; şi într-o clipă nu mai sunt, cad, mor ca toţi oamenii, sunt tăiaţi ca spicele coapte.
| 24 Se ridicasera, dar acum nu mai sunt, s-au asternut ca nalba, cand o cosesti si ca spicul ierbii s-au vestejit. |
| 25 Nu este aşa? Cine mă va dovedi de minciună, cine-mi va nimici cuvintele mele?"
| 25 Daca ziceti ca nu este asa, cine imi va dovedi ca am mintit si cine va spulbera cuvantul meu?" |
