| 1 Iată locurile pe care le-au primit copiii lui Israel ca moştenire în ţara Canaanului, pe care li le-au împărţit între ei preotul Eleazar, Iosua, fiul lui Nun, şi căpeteniile de familie ale seminţiilor copiilor lui Israel:
| 1 Iata ce mostenire au primit fiii lui Israel in tara Canaan, pe care le-au impartit-o prin sorti preotul Eleazar si Iosua, fiul lui Navi, si capeteniile de familii ale semintiilor fiilor lui Israel. |
| 2 Împărţirea s-a făcut prin sorţi, cum poruncise Domnul prin Moise, pentru cele nouă seminţii şi jumătate.
| 2 Mostenirea aceasta au impartit-o prin sorti cum poruncise Domnul prin Moise, la cele noua semintii si la jumatate din semintia lui Manase; |
| 3 Căci Moise dăduse o moştenire celor două seminţii şi jumătate de cealaltă parte a Iordanului; dar leviţilor nu le dăduse moştenire printre ei.
| 3 Caci la doua semintii si la jumatate din semintia lui Manase le daduse Moise parte peste Iordan. Iar levitilor nu le-a dat mostenire intre ei; |
| 4 Fiii lui Iosif alcătuiau două seminţii: Manase şi Efraim; şi leviţilor nu li s-a dat parte în ţară, afară de cetăţile pentru locuit, cu locurile goale dimprejurul lor pentru turmele şi averile lor.
| 4 Caci din fiii lui Iosif se ridicasera doua semintii: a lui Manase si a lui Efraim; de aceea nu s-a dat levitilor parte de pamant, ci numai cetati pentru locuit cu imprejurimile lor, pentru vitele si pentru turmele lor. |
| 5 Copiii lui Israel au făcut întocmai după poruncile pe care le dăduse lui Moise, Domnul, şi au împărţit ţara.
| 5 Cum poruncise Domnul prin Moise, asa au si facut fiii lui Israel, cand au impartit tara. |
| 6 Fiii lui Iuda s-au apropiat de Iosua la Ghilgal; şi Caleb, fiul lui Iefune, chenizitul, i-a zis: "Ştii ce a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine şi cu privire la tine, la Cades-Barnea.
| 6 Atunci au venit fiii lui Iuda la Iosua in Ghilgal si a zis catre el Caleb, fiul lui Iefone Chenezeul: "Tu stii ce a zis Domnul catre Moise, omul lui Dumnezeu, pentru mine si pentru tine, la Cades-Barnea. |
| 7 Eram în vârstă de patruzeci de ani când m-a trimis Moise, robul Domnului, din Cades-Barnea, ca să iscodesc ţara, şi i-am adus ştiri aşa cum îmi spunea inima mea curată.
| 7 Eu eram de patruzeci de ani, cand Moise, sluga lui Dumnezeu, m-a trimis din Cades-Barnea sa iscodesc tara si eu i-am adus raspuns dupa dorinta lui. |
| 8 Fraţii mei care se suiseră împreună cu mine au tăiat inima poporului, dar eu am urmat în totul calea Domnului Dumnezeului meu.
| 8 Fratii mei, care fusesera cu mine, au umplut de spaima inima poporului, iar eu am urmat hotarat Domnului Dumnezeului meu. |
| 9 Şi în ziua aceea Moise a jurat şi a zis: "Ţara în care a călcat piciorul tău va fi moştenirea ta pe vecie, pentru tine şi pentru copiii tăi, pentru că ai urmat în totul voia Domnului Dumnezeului meu."
| 9 Si s-a jurat Moise in ziua aceea si a zis: "Pamantul pe unde a calcat piciorul tau va fi mostenirea ta si a copiilor tai pe veci, ca tu ai urmat hotarat Domnului Dumnezeului nostru". |
| 10 Acum iată că Domnul m-a ţinut în viaţă, cum a spus. Sunt patruzeci şi cinci de ani de când vorbea Domnul astfel prin Moise, când umbla Israel prin pustiu; şi acum iată că azi sunt în vârstă de optzeci şi cinci de ani.
| 10 Si iata Domnul m-a tinut viu cum a zis. Au trecut acum patruzeci si cinei de ani de cand a spus Domnul lui Moise cuvantul acesta si Israel umbla prin pustiu; si iata acum am optzeci si cinci de ani |
| 11 Şi astăzi sunt tot aşa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise; am tot atâta putere cât aveam atunci, fie pentru luptă, fie pentru ca să merg în fruntea voastră.
| 11 Si sunt inca tare, ca si atunci cand m-a trimis Moise; cata putere aveam atunci, tot atata am si acum, ca sa ies si sa intru in lupta. |
| 12 Dă-mi, dar, muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea; căci ai auzit atunci că acolo sunt anachimi şi că sunt cetăţi mari şi întărite. Domnul va fi, poate, cu mine şi-i voi izgoni, cum a spus Domnul."
| 12 Asadar iti cer muntele acesta, de care a vorbit Domnul in ziua aceea; caci tu ai auzit in ziua aceea cuvantul acesta acolo. Acum acolo sunt fiii lui Enac, care au cetati mari si tari, dar de va fi Domnul cu mine, ii voi izgoni, cum mi-a zis Domnul". |
| 13 Iosua a binecuvântat pe Caleb, fiul lui Iefune, şi i-a dat ca moştenire Hebronul.
| 13 Si l-a binecuvantat Iosua si a dat Hebronul mostenire lui Caleb, fiul lui Iefone Chenezeul. |
| 14 Astfel Caleb, fiul lui Iefune, chenizitul, a avut de moştenire până în ziua de azi Hebronul, pentru că urmase în totul calea Domnului Dumnezeului lui Israel.
| 14 De aceea a ajuns Hebronul mosia lui Caleb, fiul lui Iefone, pana in ziua de azi, pentru ca el a urmat intocmai porunca Domnului Dumnezeului lui Israel. |
| 15 Hebronul se chema mai înainte Chiriat-Arba: Arba fusese omul cel mai mare dintre anachimi. Şi ţara s-a odihnit de război.
| 15 Mai inainte Hebronul se numea Chiriat-Arba, capitala fiilor lui Enac. Dupa aceea s-a linistit tara de razboi. |
