| 1 Cuvântul Domnului a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai, astfel:
| 1 Si a fost cuvantul Domnului catre Iona, fiul lui Amitai, zicand: |
| 2 "Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi strigă împotriva ei. Căci răutatea ei s-a suit până la Mine!"
| 2 "Scoala-te si du-te in cetatea cea mare a Ninivei si propovaduieste acolo, caci faradelegile lor au ajuns pana in fata Mea!" |
| 3 Şi Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de faţa Domnului. S-a coborât la Iafo şi a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit preţul călătoriei şi s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de faţa Domnului.
| 3 Si s-a sculat Iona sa fuga la Tarsis, departe de Domnul. Si s-a coborat la Iope, unde a gasit o corabie, care mergea la Tarsis, si, platind pretul calatoriei, s-a coborat in ea ca sa mearga la Tarsis impreuna cu toti cei de acolo, el fugind din fata Domnului. |
| 4 Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vânt năprasnic şi a stârnit o mare furtună. Corabia ameninţa să se sfărâme.
| 4 Dar Domnul a ridicat un vant napraznic pe mare si o furtuna puternica s-a starnit, incat corabia era gata sa se sfarame. |
| 5 Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui şi au aruncat în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai uşoară. Iona s-a coborât în fundul corăbiei, s-a culcat şi a adormit dus.
| 5 Corabierii s-au infricosat si au strigat fiecare catre dumnezeul sau si au aruncat in mare incarcatura corabiei ca sa se usureze. Dar Iona se coborase in fundul corabiei, se culcase si adormise. |
| 6 Cârmaciul s-a apropiat de el şi i-a zis: "Ce dormi? Scoală-te şi cheamă pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu va voi să Se gândească la noi şi nu vom pieri!"
| 6 Atunci s-a apropiat de el carmaciul corabiei, si i-a zis: "Pentru ce dormi? Scoala-te si striga catre Dumnezeul tau, poate El Isi va aduce aminte de noi, ca sa nu pierim!" |
| 7 Şi au zis unul către altul: "Veniţi să tragem la sorţi, ca să ştim din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!" Au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Iona.
| 7 Si au zis unul catre altul: "Haidem sa aruncam sorti, ca sa stim din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!" Si au aruncat sorti, si sortul a cazut pe Iona. |
| 8 Atunci ei i-au zis: "Spune-ne din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai şi de unde vii? Care îţi este ţara şi din ce popor eşti?"
| 8 Si l-au intrebat pe el: "Spune-ne noua din pricina cui s-a abatut nenorocirea aceasta asupra noastra? Care este mestesugul tau, de unde si din ce tara vii si din ce popor esti?" |
| 9 El le-a răspuns: "Sunt evreu, şi mă tem de Domnul Dumnezeul cerurilor care a făcut marea şi uscatul!"
| 9 Atunci el le-a raspuns: "Sunt evreu si Domnului Dumnezeului cerului ma inchin - Cel care a facut marea si uscatul". |
| 10 Oamenii aceia au avut o mare teamă şi i-au zis: "Pentru ce ai făcut lucrul acesta?" Căci oamenii aceia ştiau că fugea de faţa Domnului, pentru că le spusese el.
| 10 Si toti oamenii s-au temut cu frica mare si i-au zis lui: "Pentru ce ai savarsit una ca aceasta?" Caci ei stiau ca el fuge din fata lui Dumnezeu, fiindca el le spusese. |
| 11 Ei i-au zis: "Ce să-ţi facem, ca să se potolească marea faţă de noi?" Căci marea era din ce în ce mai înfuriată.
| 11 Si i-au zis lui: "Ce sa-ti facem ca sa se potoleasca marea?" Caci marea se ridica din ce in ce mai mult. |
| 12 El le-a răspuns: "Luaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare, şi marea se va linişti faţă de voi! Căci ştiu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!"
| 12 Atunci el a raspuns: "Luati-ma si ma aruncati in mare si ea se va potoli, caci stiu bine ca din pricina mea s-a pornit peste voi aceasta vijelie". |
| 13 Oamenii aceştia vâsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau, pentru că marea se întărâta tot mai mult împotriva lor.
| 13 Si marinarii vasleau ca sa ajunga la tarm, dar in zadar, caci marea se ridica din ce in ce mai mult impotriva lor. |
| 14 Atunci au strigat către Domnul şi au zis: "Doamne, nu ne pierde din pricina vieţii omului acestuia şi nu ne împovăra cu sânge nevinovat! Căci Tu, Doamne, faci ce vrei!"
| 14 Atunci au strigat catre Domnul si au zis: "O, Doamne, de-am putea sa nu pierim din pricina vietii acestui om si sa nu ne impovarezi pe noi cu un sange nevinovat! Ca Tu, Doamne, precum ai voit ai facut!" |
| 15 Apoi au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare. Şi furia mării s-a potolit.
| 15 Si il ridicara pe Iona si il aruncara in mare si s-a potolit urgia ei. |
| 16 Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică de Domnul, şi au adus Domnului o jertfă, şi I-au făcut juruinţe.
| 16 Si oamenii s-au temut cu teama mare de Domnul si au adus jertfa lui Dumnezeu si I-au facut Lui fagaduinte. |
| 17 Domnul a trimis un peşte mare să înghită pe Iona, şi Iona a stat în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi.
| 17 Si Dumnezeu a dat porunca unui peste mare sa inghita pe Iona. Si a stat Iona in pantecele pestelui trei zile si trei nopti. |
