| 1 Rugăciunea prorocului Habacuc. (De cântat în felul cântecelor de jale.)
| 1 Rugaciunea proorocului Avacum cantata din harpe. |
| 2 Când am auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am îngrozit. Însufleţeşte-Ţi lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut în trecerea anilor! Dar, în mânia Ta, adu-Ţi aminte de îndurările Tale!
| 2 Doamne, auzit-am de faima Ta si m-am temut de punerile Tale la cale, Dumnezeule! Fa sa traiasca, in cursul anilor, lucrarea Ta si, in trecerea vremii, fa-o sa fie cunoscuta! Dar, intru mania Ta, adu-ti aminte ca esti si milostiv! |
| 3 Dumnezeu vine din Teman, şi Cel Sfânt vine din muntele Paran… - (Oprire.) - Măreţia Lui acoperă cerurile, şi slava Lui umple pământul.
| 3 Dumnezeu vine din Teman, si Cel Sfant din muntele Paran! Sela (oprire) - Slava Lui acopera cerurile si tot pamantul este plin de slava Lui! |
| 4 Strălucirea Lui este ca lumina soarelui, din mâna Lui pornesc raze, şi acolo este ascunsă tăria Lui.
| 4 Izbucnire de lumina ca la rasarit de soare, raze vii din mana Lui pornesc!... Acolo sta tainic ascunsa puterea Lui! |
| 5 Înaintea Lui merge ciuma, şi molima calcă pe urmele Lui.
| 5 Inaintea Lui merge molima, iar prapadul vine pe urma Lui. |
| 6 Se opreşte şi măsoară pământul cu ochiul; priveşte şi face pe neamuri să tremure; munţii cei veşnici se sfărâmă, dealurile cele vechi se pleacă; El umblă pe cărări veşnice.
| 6 Se opreste!... Zguduie pamantul! Si cu privirea Lui arunca spaima printre neamuri! Muntii cei din veac se desprind din locul lor, colinele stravechi se smeresc si pier sub pasii vesniciei Sale. |
| 7 Văd corturile Etiopiei pline de groază, şi se cutremură colibele din ţara Madianului.
| 7 Am vazut corturile lui Cusan (Etiopia) lovite de groaza, iar colibele tarii Madianului sint cuprinse de cutremure. |
| 8 S-a mâniat oare Domnul pe râuri? Împotriva râurilor se aprinde mânia Ta sau împotriva mării se varsă urgia Ta, de ai încălecat pe caii Tăi şi Te-ai suit în carul Tău de biruinţă?
| 8 Oare impotriva fluviilor Si-a aprins Domnul vapaia Sa? Sau asupra marilor rauri mania Sa? Ori impotriva marii urgia Ta, cand Tu incaleci caii Tai si Te sui in carele Tale de biruinta? |
| 9 Arcul Tău este dezvelit; blestemele sunt săgeţile cuvântului Tău… - (Oprire.) - Tu despici pământul ca să dai drumul râurilor.
| 9 Arcul Tau se incordeaza! Sagetile Tale sint juramintele pe care le-ai rostit. Sela (Oprire). Cu suvoaiele Tale spinteci pamantul! |
| 10 La vederea Ta se cutremură munţii; se năpustesc râuri de apă; adâncul îşi ridică glasul şi îşi înalţă valurile în sus.
| 10 Muntii Te-au vazut si s-au cutremurat; puhoaie de apa au trecut. Adancul si-a slobozit glasul sau si mainile sale in sus le ridica. |
| 11 Soarele şi luna se opresc în locuinţa lor, de lumina săgeţilor Tale care pornesc, de strălucirea suliţei Tale care luceşte.
| 11 Soarele si luna s-au oprit in locuinta lor; ca sa faca lumina, sagetile Tale pornesc si fulgerele lancilor Tale fara incetare scapara. |
| 12 Tu cutreieri pământul în urgia Ta, zdrobeşti neamurile în mânia Ta.
| 12 Cu manie Tu pasesti pe pamant si intru urgie Tu calci in picioare popoarele! |
| 13 Ieşi ca să izbăveşti pe poporul Tău, să izbăveşti pe unsul Tău; sfărâmi acoperişul casei celui rău, o nimiceşti din temelii până în vârf. - (Oprire.) -
| 13 Iesit-ai ca sa zdrobesti poporul Tau, ca sa izbavesti pe unsul Tau; ai doborat acoperisul casei celui fara de lege si temeliile ei le-ai dezvelit pana jos la piatra. Sela (Oprire). |
| 14 Străpungi cu săgeţile Tale capul căpeteniilor lui care se năpustesc peste mine ca furtuna, să mă pună pe fugă, scoţând strigăte de bucurie ca şi cum ar fi şi mâncat pe cel nenorocit în culcuş.
| 14 Strapuns-ai cu sagetile tale capul lui Faraon si al celor care se napusteau asupra mea ca sa ma sfarame, in strigate de veselie, ca si cum porneau sa sfasie pe cel nenorocit in adapostul lor. |
| 15 Cu caii Tăi mergi pe mare, pe spuma apelor mari.
| 15 Cu caii Tai Tu cutreieri marea, puhoiul intinselor ape. |
| 16 Când am auzit… lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se înfioară buzele, îmi intră putrezirea în oase şi-mi tremură genunchii. Căci aş putea oare aştepta în tăcere ziua necazului, ziua când asupritorul va merge împotriva poporului?
| 16 Auzit-am de aceasta si launtrul meu s-a zbuciumat la glasul Tau, tremurat-au buzele mele; putreziciunea a cuprins oasele mele si picioarele mele au sovait. Linistit voi astepta vremea marii ingrijorari care va veni peste poporul care ne asupreste! |
| 17 Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri,
| 17 Smochinul sa nu mai inmugureasca si via rod sa nu mai dea; inselatoare sa fie rodirea maslinului, si ogoarele nimic sa nu rodeasca! Turme sa nu mai fie in tarcuri si vite in staule niciodata! |
| 18 eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!
| 18 Ci eu voi tresalta de veselie in Domnul, bucura-ma-voi de Dumnezeu, Mantuitorul meu! |
| 19 Domnul Dumnezeu este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor şi mă face să merg pe înălţimile mele. - Către mai marele cântăreţilor. De cântat cu instrumente cu corzi.
| 19 Domnul, Stapanul meu, este taria mea; El face picioarele mele ca ale caprioarelor, pe culmi poarta pasii mei! - Mai-marelui cantaretilor, cu cantare din harpe. |
