| 1 Foametea bântuia greu în ţară.
| 1 Dar intarindu-se foametea pe pamant, |
| 2 Când au isprăvit de mâncat grâul pe care-l aduseseră din Egipt, Iacov a zis fiilor săi: "Duceţi-vă iarăşi şi cumpăraţi-ne ceva merinde."
| 2 Si ispravind de mancat graul ce-l adusesera din Egipt, a zis tatal lor catre ei: "Duceti-va iar de mai cumparati bucate!" |
| 3 Iuda i-a răspuns: "Omul acela ne-a spus curat: "Să nu-mi mai vedeţi faţa, dacă fratele vostru nu va fi cu voi."
| 3 Raspunsu-i-a Iuda si a zis: "Omul acela, stapanul tarii, ne-a grait cu juramant si ne-a zis: De nu va veni cu voi fratele vostru cel mai mic, nu veti mai vedea fata mea. |
| 4 Dacă vrei deci să trimiţi pe fratele nostru cu noi, ne vom coborî şi-ţi vom cumpăra merinde.
| 4 Deci, daca trimiti pe fratele nostru cu noi, ne ducem sa-ti cumparam bucate; |
| 5 Dar dacă nu vrei să-l trimiţi, nu ne vom coborî, căci omul acela ne-a spus: "Să nu-mi mai vedeţi faţa, dacă fratele vostru nu va fi cu voi!"
| 5 Iar de nu trimiti pe fratele nostru cu noi, nu ne ducem, caci omul acela a zis: Nu veti mai vedea fata mea, de nu va veni cu voi fratele vostru!" |
| 6 Israel a zis atunci: "Pentru ce mi-aţi făcut un astfel de rău şi aţi spus omului aceluia că mai aveţi un frate?"
| 6 Zis-a Israel: "De ce mi-ati facut raul acesta, spunand omului aceluia ca mai aveti un frate?" |
| 7 Ei au răspuns: "Omul acela ne-a întrebat despre noi şi familia noastră şi a zis: "Mai trăieşte tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate?" Şi noi am răspuns la întrebările acestea. Puteam noi să ştim că are să zică: "Aduceţi pe fratele vostru"?"
| 7 Iar ei au raspuns: "Omul acela a intrebat despre noi si despre neamul nostru, zicand: Mai traieste oare tatal vostru si mai aveti voi vreun frate? Si noi i-am raspuns la aceste intrebari. N-am stiut ca ne va zice: Aduceti pe fratele vostru!" |
| 8 Iuda a zis tatălui său, Israel: "Trimite copilul cu mine, ca să ne sculăm şi să plecăm, şi vom trăi şi nu vom muri, noi, tu şi copiii noştri.
| 8 Iuda insa a zis catre Israel, tatal sau: "Trimite baiatul cu mine si sa ne sculam sa mergem, ca sa traim si sa nu murim nici noi, nici tu, nici copiii nostri. |
| 9 Răspund eu pentru el; ai să-l ceri înapoi din mâna mea. Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine şi dacă nu-l voi pune înaintea ta, vinovat să fiu faţă de tine pentru totdeauna.
| 9 Raspund eu de el. Din mana mea sa-l ceri. De nu ti-l voi aduce si de nu ti-l voi infatisa, sa raman vinovat fata de tine in toate zilele vietii mele. |
| 10 Căci dacă n-am mai fi zăbovit, de două ori ne-am fi întors până acum."
| 10 De n-am fi zabovit atat, ne-am fi intors acum a doua oara". |
| 11 Israel, tatăl lor, le-a zis: "Fiindcă trebuie, faceţi aşa. Luaţi-vă în saci ceva din cele mai bune roade ale ţării, ca să duceţi un dar omului aceluia, şi anume: puţin leac alinător şi puţină miere, mirodenii, smirnă, fistic şi migdale.
| 11 Zis-a Israel, tatal lor, catre ei: "Daca este asa, iata ce sa faceti: luati in sacii vostri din roadele pamantului acestuia si duceti ca dar omului aceluia: putin balsam si putina miere, tamaie si smirna, migdale si fistic. |
| 12 Luaţi cu voi argint îndoit şi duceţi înapoi argintul pe care vi-l puseseră la gura sacilor: poate că a fost o greşeală.
| 12 Luati si alt argint cu voi, iar argintul care v-a fost pus inapoi in sacii vostri intoarceti-l cu mainile voastre; poate ca a fost pus din greseala. |
| 13 Luaţi şi pe fratele vostru, sculaţi-vă şi întoarceţi-vă la omul acela.
| 13 Luati si pe fratele vostru si, sculandu-va, mergeti iar la omul acela. |
| 14 Dumnezeul cel Atotputernic să vă facă să căpătaţi trecere înaintea omului aceluia şi să lase să se întoarcă împreună cu voi pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin! Iar eu, dacă trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!"
| 14 Iar Dumnezeul cel Atotputernic sa va dea trecere la omul acela, ca sa va dea si pe celalalt frate al vostru, si pe Veniamin. Cat despre mine, apoi de-mi va fi dat sa raman fara copii, atunci sa raman!" |
| 15 Au luat darul; au luat cu ei argint îndoit, precum şi pe Beniamin; s-au sculat, s-au coborât în Egipt şi s-au înfăţişat înaintea lui Iosif.
| 15 Si au luat ei darurile acestea; luat-au si argint, de doua ori mai mult, si pe Veniamin si, sculandu-se, au plecat in Egipt si s-au infatisat inaintea lui Iosif. |
| 16 Cum a văzut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis economului său: "Bagă pe oamenii aceştia în casă, taie vite şi găteşte; căci oamenii aceştia au să mănânce cu mine la amiază."
| 16 Iar Iosif, vazand printre ei si pe Veniamin, fratele sau cel de o mama cu el, a zis catre ispravnicul casei sale: "Baga pe oamenii aceia in casa si junghie din vite si gateste, pentru ca la amiaza oamenii aceia au sa manance la masa cu mine!" |
| 17 Omul acela a făcut ce-i poruncise Iosif şi a dus pe oamenii aceia în casa lui Iosif.
| 17 A facut deci omul acela cum ii poruncise Iosif: a bagat pe oamenii aceia in casa lui Iosif. |
| 18 Ei s-au temut când au văzut că-i bagă în casa lui Iosif şi au zis: "Ne bagă înăuntru din pricina argintului pus în sacii noştri data trecută; vor să se năpustească peste noi, ca să ne ia robi şi să pună mâna pe măgarii noştri."
| 18 Iar oamenii aceia, vazand ca i-au bagat in casa lui Iosif, au zis: "Pentru argintul, care ni s-a inapoiat deunazi in sacii nostri, ne baga inauntru, ca sa se lege de noi si sa ne napastuiasca si sa ne ia robi pe noi si asinii nostri". |
| 19 S-au apropiat de economul casei lui Iosif şi au intrat în vorbă cu el la uşa casei;
| 19 Atunci apropiindu-se ei de ispravnicul casei lui Iosif, au grait cu dansul, la usa casei, si au zis: |
| 20 şi au zis: "Domnule, noi ne-am mai coborât o dată aici, ca să cumpărăm merinde.
| 20 "0, domnul nostru! Noi am mai venit o data sa cumparam bucate, |
| 21 Apoi, când am ajuns la locul unde trebuia să rămânem peste noapte, ne-am deschis sacii; şi iată că argintul fiecăruia era la gura sacului său, argintul nostru, după greutatea lui: şi l-am adus înapoi cu noi.
| 21 Dar s-a intamplat ca, ajungand la popasul de noapte si dezlegand sacii nostri, iata argintul fiecaruia era in sacul lui; si acum tot argintul nostru, dupa greutatea lui, il inapoiem cu mainile noastre; |
| 22 Am adus şi alt argint, ca să cumpărăm merinde. Nu ştim cine a pus argintul în sacii noştri."
| 22 Iar pentru cumparat bucate, acum am adus alt argint, si nu stim cine a pus argintul in sacii nostri". |
| 23 Economul a răspuns: "Fiţi pe pace! Nu vă temeţi de nimic. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus pe ascuns o comoară în saci. Argintul vostru a trecut prin mâinile mele." Şi le-a adus şi pe Simeon.
| 23 Iar acela le-a zis: "Fiti linistiti si nu va temeti; Dumnezeul vostru s i Dumnezeul tatalui vostru v-a dat comoara in sacii vostri, caci eu am primit tot argintul cuvenit de la voi". Si le-a adus pe Simeon. |
| 24 Omul acesta i-a băgat în casa lui Iosif; le-a dat apă de şi-au spălat picioarele; a dat şi nutreţ măgarilor lor.
| 24 Apoi omul acela a bagat pe oamenii aceia in casa lui Iosif si le-a dat apa de si-au spalat picioarele; si a dat si nutret pentru asinii lor. |
| 25 Ei şi-au pregătit darul până la venirea lui Iosif, la amiază; căci aflaseră că au să mănânce la el.
| 25 Iar ei si-au pregatit darurile pana la amiaza, cand avea sa vina Iosif, caci auzisera ca vor pranzi acolo. |
| 26 Când a ajuns Iosif acasă, i-au dat darul pe care i-l aduseseră şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.
| 26 Dupa ce a venit Iosif acasa, i-au adus in casa darurile ce aveau cu ei si i s-au inchinat cu fetele pana la pamant. |
| 27 El i-a întrebat de sănătate; şi a zis: "Bătrânul vostru tată, de care aţi vorbit, este sănătos? Mai trăieşte?"
| 27 El insa i-a intrebat: "Cum va aflati?" Apoi a zis: "E sanatos batranul vostru tata, de care mi-ati vorbit deunazi? Mai traieste el oare?" |
| 28 Ei au răspuns: "Robul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăieşte încă." Şi s-au plecat şi s-au aruncat cu faţa la pământ.
| 28 Iar ei au zis: "Tatal nostru, robul tau, e sanatos si traieste!" Si Iosif a zis: "Binecuvantat de Dumnezeu este omul acela!" Iar ei s-au plecat si i s-au inchinat. |
| 29 Iosif a ridicat ochii; şi, aruncând o privire spre fratele său Beniamin, fiul mamei sale, a zis: "Acesta este fratele vostru cel tânăr despre care mi-aţi vorbit?" Şi a adăugat: "Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!"
| 29 Si ridicandu-si Iosif ochii si vazand pe Veniamin, fratele sau de o mama cu el, a zis: "Acesta-i fratele vostru cel mai mic, pe care mi-aii spus ca-l veti aduce la mine?" Iar ei au raspuns: "Acesta!" Si a zis Iosif catre el: "Dumnezeu sa Se milostiveasca spre tine, fiule!" |
| 30 Iosif a isprăvit repede, căci i se rupea inima pentru fratele său şi simţea nevoia să plângă; a intrat degrabă într-o odaie şi a plâns acolo.
| 30 Dar s-a departat Iosif repede, pentru ca inima sa ardea pentru fratele sau si cauta sa planga. Si intrand in camera sa, ta plans acolo. |
| 31 După ce s-a spălat pe faţă, a ieşit din odaie; şi, silindu-se să se stăpânească, a zis: "Aduceţi de mâncare!"
| 31 Apoi, spalandu-si fata, a iesit si stapanindu-se a zis: "Dati mancarea!" |
| 32 Au adus de mâncare lui Iosif deoparte, şi fraţilor lui deoparte; egiptenilor, care mâncau cu el, le-au adus, de asemenea, mâncare deoparte; căci egiptenii nu puteau să mănânce cu evreii, fiindcă lucrul acesta pentru ei este o urâciune.
| 32 Si i s-a dat lui deosebi si lor iarasi deosebi, si Egiptenilor celor ce mancau cu dansii tot deosebi, caci Egiptenii nu puteau sa manance la un loc cu Evreii, pentru ca acestia sunt spurcati pentru Egipteni. |
| 33 Fraţii lui Iosif s-au aşezat la masă în faţa lui: de la întâiul născut, după dreptul lui de întâi născut, şi până la cel mai tânăr, aşezaţi după vârstă; şi se uitau unii la alţii cu mirare.
| 33 Si s-au asezat ei inaintea lui, cel intai-nascut dupa varsta lui si cel mai tanar dupa varsta lui, si se mirau intre ei oamenii acestia. |
| 34 Iosif a pus să le dea din bucatele care erau înaintea lui; iar Beniamin a căpătat de cinci ori mai mult decât ceilalţi. Şi au băut şi s-au înveselit împreună cu el.
| 34 Apoi el a dat fiecaruia portii de dinaintea lui, iar partea lui Veniamin era de cinci ori mai mare decat a celorlalti. Si au baut si s-au veselit cu el. |
