| 1 Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, care ziceau: "Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru şi cu averea tatălui nostru şi-a agonisit el toată bogăţia aceasta."
| 1 A auzit insa Iacov vorbele feciorilor lui Laban, care ziceau: "Iacov a luat toate cate avea tatal nostru si din ale tatalui nostru si-a facut toata bogatia aceasta". |
| 2 Iacov s-a uitat şi la faţa lui Laban; şi iată că ea nu mai era ca înainte.
| 2 Si cautand Iacov la fata lui Laban, iata nu mai era fata de el ca mai inainte. |
| 3 Atunci Domnul a zis lui Iacov: "Întoarce-te în ţara părinţilor tăi şi în locul tău de naştere; şi Eu voi fi cu tine."
| 3 Atunci Domnul a zis catre Iacov: "Intoarce-te in tara parintilor tai, in patria ta, si Eu voi fi cu tine!" |
| 4 Iacov a trimis de a chemat pe Rahela şi pe Lea la câmp, la turma lui.
| 4 Trimitand, deci, Iacov a chemat pe Rahila si pe Lia la camp, unde erau turmele, |
| 5 El le-a zis: "După faţa tatălui vostru, văd bine că el nu mai este ca înainte; dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine.
| 5 Si le-a zis: "Vad eu ca fata tatalui vostru nu mai e fata de mine, ca mai inainte; dar Dumnezeul tatalui meu este cu mine. |
| 6 Voi însevă ştiţi că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea.
| 6 Voi insiva stiti ca am slujit pe tatal vostru cu toata inima; |
| 7 Şi tatăl vostru m-a înşelat: de zece ori mi-a schimbat simbria; dar Dumnezeu nu i-a îngăduit să mă păgubească.
| 7 Iar tatal vostru m-a inselat si de zeci de ori mi-a schimbat simbria, Dumnezeu insa nu i-a ingaduit sa-mi faca rau. |
| 8 Ci când zicea el: "Mieii pestriţi să fie simbria ta", toate oile făceau miei pestriţi. Şi când zicea: "Mieii bălţaţi să fie simbria ta", toate oile făceau miei bălţaţi.
| 8 Cand zicea el: Cele pestrite sa fie simbria ta, toate oile fatau miei pestriti; iar cand zicea el: Cele negre sa-ti fie de simbrie, atunci toate oile fatau miei negri. |
| 9 Dumnezeu a luat astfel toată turma tatălui vostru şi mi-a dat-o mie.
| 9 Si asa a luat Dumnezeu toate vitele de la tatal vostru si mi le-a dat mie. |
| 10 Pe vremea când se înfierbântau oile, eu am ridicat ochii şi am văzut în vis că ţapii şi berbecii care săreau pe capre şi pe oi erau bălţaţi, pestriţi şi seini.
| 10 Iata o data, pe vremea cand intrau in calduri oile, mi-am ridicat ochii si am vazut in vis; si iata ca tapii si berbecii, care sareau pe capre si pe oi, erau albi, vargati si baltati. |
| 11 Şi Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: "Iacove!" "Iată-mă", am răspuns eu.
| 11 Iar ingerul Domnului mi-a zis in vis: "Iacove!" Si eu am raspuns: "Ce este?" |
| 12 El a zis: "Ridică ochii şi priveşte: toţi ţapii şi berbecii care sar pe capre şi pe oi sunt bălţaţi, pestriţi şi seini; căci am văzut tot ce ţi-a făcut Laban.
| 12 Zis-a el: "Ridica-ti ochii si priveste: toti tapii si berbecii, care sar pe capre si pe oi, sunt vargati, pestriti si baltati, caci am vazut toate cate ti-a facut Laban. |
| 13 Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stâlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruinţă. Acum, scoală-te, ieşi din ţara aceasta şi întoarce-te în ţara ta de naştere."
| 13 Eu sunt Dumnezeul, Cel ce ti S-a aratat in Betel, unde Mi-ai turnat untdelemn pe stalp si unde Mi-ai facut fagaduinta. Scoala deci acum, iesi din pamantul acesta si mergi in pamantul tau de nastere si Eu voi fi cu tine". |
| 14 Rahela şi Lea au răspuns şi i-au zis: "Mai avem noi oare parte şi moştenire în casa tatălui nostru?
| 14 Atunci Lia si Rahila i-au raspuns si au zis: "Mai avem noi oare parte si mostenire in casa tatalui nostru? |
| 15 Nu suntem noi oare privite de el ca nişte străine, fiindcă ne-a vândut şi ne-a mâncat şi banii?
| 15 Oare n-am fost noi socotite de el ca niste straine, fiindca el ne-a vandut si a mancat banii nostri? |
| 16 Toată bogăţia pe care a luat-o Dumnezeu de la tatăl nostru este a noastră şi a copiilor noştri. Fă acum tot ce ţi-a spus Dumnezeu."
| 16 De aceea, toata averea pe care Dumnezeu a luat-o de la tatal nostru este a noastra si a copiilor nostri. Fa dar acum toate cate ti-a zis Domnul!" |
| 17 Iacov s-a sculat şi a pus pe copiii şi nevestele sale călare pe cămile.
| 17 Atunci s-a sculat Iacov si a urcat copiii si femeile sale pe camile, |
| 18 Şi-a luat toată turma şi toate averile pe care le avea: turma pe care o agonisise în Padan-Aram; şi a plecat la tatăl său, Isaac, în ţara Canaan.
| 18 A strans toate turmele sale si toata bogatia sa, pe care o agonisise in Mesopotamia, si toate ale sale, ca sa mearga la Isaac, tatal sau, in tara Canaanului. |
| 19 Pe când Laban se dusese să-şi tundă oile, Rahela a furat idolii tatălui său;
| 19 Iar Laban, ducandu-se sa-si tunda oile, Rahila a furat idolii tatalui sau. |
| 20 şi Iacov a înşelat pe Laban, arameul, căci nu l-a înştiinţat de fuga sa.
| 20 Deci Iacov a inselat pe Laban Arameul, caci nu l-a vestit ca pleaca, |
| 21 A fugit astfel cu tot ce avea; s-a sculat, a trecut Râul şi s-a îndreptat spre muntele Galaad.
| 21 Ci a fugit cu toate cate avea si, trecand Eufratul, s-a indreptat spre Muntele Galaadului. |
| 22 A treia zi, au dat de veste lui Laban că Iacov a fugit.
| 22 Iar a treia zi i s-a dat de stire lui Laban Arameul, ca Iacov a fugit. |
| 23 Laban a luat cu el pe fraţii săi, l-a urmărit cale de şapte zile şi l-a ajuns la muntele Galaad.
| 23 Atunci, luand Laban cu sine pe feciorii si pe rudele sale, a alergat dupa el cale de sapte zile si l-a ajuns la Muntele Galaadului. |
| 24 Dar Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis lui Laban, arameul, şi i-a zis: "Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov!"
| 24 Dar Dumnezeu a venit la Laban Arameul noaptea in vis si i-a zis: "Fereste-te, nu cumva sa vorbesti lui Iacov nici de bine, nici de rau". |
| 25 Laban a ajuns, dar, pe Iacov. Iacov îşi întinsese cortul pe munte; Laban şi-a întins şi el cortul, cu fraţii lui, pe muntele Galaad.
| 25 Si a ajuns Laban pe Iacov. Iacov insa isi asezase cortul sau pe munte; si tot pe Muntele Galaad si l-a asezat si Laban cu rudele sale. |
| 26 Atunci Laban a zis lui Iacov: "Ce-ai făcut? Pentru ce m-ai înşelat şi mi-ai luat fetele ca pe nişte roabe luate cu sabia?
| 26 Atunci a zis Laban catre Iacov: "Ce ai facut? Pentru ce mi-ai furat inima si mi-ai luat fetele, ca si cum le-ai fi robit cu sabia? |
| 27 Pentru ce ai fugit pe ascuns, m-ai înşelat şi nu mi-ai dat de ştire? Te-aş fi lăsat să pleci în mijlocul veseliei şi al cântecelor, în sunet de timpane şi lăută.
| 27 Pentru ce ai fugit pe ascuns si m-ai inselat, in loc sa ma instiintezi pe mine, care ti-as fi dat drumul cu veselie si cu cantari din timpane si din harfa? |
| 28 Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut nepoţii şi fetele! Ca un nebun ai lucrat.
| 28 Ba nu mi-ai ingaduit nici macar sa-mi sarut nepotii si fetele mele. Te-ai purtat, asadar, ca un om fara de minte. |
| 29 Mâna mea este destul de tare ca să vă fac rău; dar Dumnezeul tatălui vostru mi-a zis în noaptea trecută: "Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov!"
| 29 Si acum mana mea cea puternica ar putea sa-ti faca rau. Dar Dumnezeul tatalui tau mi-a vorbit ieri si mi-a zis: "Fereste-te, nu cumva sa vorbesti lui Iacov nici de bine, nici de rau!" |
| 30 Dar acum, odată ce ai plecat, pentru că te topeşti de dor după casa tatălui tău, de ce mi-ai furat dumnezeii mei?"
| 30 Sa zicem ca ai plecat, pentru ca cu mare aprindere doreai casa tatalui tau. Dar atunci de ce mi-ai furat dumnezeii mei?" |
| 31 Drept răspuns, Iacov a zis lui Laban: "Am fugit fiindcă-mi era frică, gândindu-mă că poate îmi vei lua înapoi fetele tale.
| 31 Atunci raspunzand Iacov, a zis catre Laban: "M-am temut, caci ziceam: Nu cumva sa-ti iei fetele de la mine si toate ale mele. |
| 32 Dar să piară acela la care îţi vei găsi dumnezeii tăi! În faţa fraţilor noştri, cercetează şi vezi ce-i la mine din ale tale şi ia-ţi-l." Iacov nu ştia că Rahela îi furase.
| 32 Dar la cine vei gasi idolii tai, acela nu va mai trai. Cauta de fata cu rudele noastre si ia tot ce vei gasi al tau la mine!" Iacov insa nu stia ca Rahila, femeia sa, ii furase. |
| 33 Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leii, în cortul celor două roabe şi n-a găsit nimic. A ieşit din cortul Leii şi a intrat în cortul Rahelei.
| 33 A intrat atunci Laban in cortul lui Iacov, si in cortul Liei, si in cortul celor doua roabe, si a cautat si n-a gasit nimic; apoi, iesind din cortul Liei, a intrat si in cortul Rahilei. |
| 34 Rahela luase idolii, îi pusese sub samarul cămilei şi şezuse deasupra. Laban a scotocit tot cortul, dar n-a găsit nimic.
| 34 Rahila insa luase idolii si-i pusese sub samarul camilei si sedea deasupra lor; si a scotocit Laban prin tot cortul Rahilei si n-a gasit nimic. |
| 35 Ea a zis tatălui său: "Domnul meu, să nu te superi dacă nu mă pot scula înaintea ta; căci mi-a venit rânduiala femeilor." A căutat peste tot, dar n-a găsit idolii.
| 35 Iar ea a zis catre tatal sau: "Sa nu se manie domnul meu ca nu ma pot scula inaintea ta, pentru ca tocmai acum am necazul obisnuit al femeilor". Si mai scotocind Laban prin tot cortul, n-a gasit idolii. |
| 36 Iacov s-a mâniat şi a certat pe Laban. A luat din nou cuvântul şi i-a zis: "Care este nelegiuirea mea şi care este păcatul meu de mă urmăreşti cu atâta înverşunare?
| 36 Atunci s-a maniat Iacov si s-a plans impotriva lui Laban. Si incepand a grai, Iacov a zis lui Laban: "Care-i vina mea si care-i pacatul meu, de te inversunezi impotriva mea? |
| 37 Mi-ai scormonit toate lucrurile, şi ce ai găsit din lucrurile din casa ta? Scoate-le aici înaintea fraţilor mei şi fraţilor tăi, ca să judece ei între noi amândoi!
| 37 Daca ai rascolit toate lucrurile din casa mea, gasit-ai, oare, ceva din ale casei tale? Arata aici inaintea rudeniilor tale si inaintea rudeniilor mele, ca sa ne judece ele pe amandoi! |
| 38 Iată, am stat la tine douăzeci de ani; oile şi caprele nu ţi s-au stârpit şi n-am mâncat berbeci din turma ta.
| 38 Iata, douazeci de ani am stat la tine: oile tale si caprele tale n-au lepadat; berbecii oilor tale nu ti i-am mancat, |
| 39 Nu ţi-am adus acasă vite sfâşiate de fiare: eu însumi te-am despăgubit pentru ele; îmi cereai înapoi ce mi se fura ziua sau ce mi se fura noaptea.
| 39 Vite sfasiate de fiare nu ti-am adus: acestea au fost paguba mea. Din mana mea ai cerut ceea ce se furase in timpul zilei si in vremea noptii. |
| 40 Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig şi-mi fugea somnul de pe ochi.
| 40 Ziua eram mistuit de caldura, iar noaptea de frig si somnul nu se lipea de ochii mei. |
| 41 Iată, douăzeci de ani am stat în casa ta, ţi-am slujit paisprezece ani pentru cele două fete ale tale şi şase ani pentru turma ta şi de zece ori mi-ai schimbat simbria.
| 41 Asa mi-au fost cei douazeci de ani in casa ta. Ti-am slujit paisprezece ani pentru cele doua fete ale tale si sase ani pentru vitele tale, iar tu de zeci de ori mi-ai schimbat simbria. |
| 42 Dacă n-aş fi avut cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi osteneala mâinilor mele şi ieri noapte a rostit judecata."
| 42 De n-ar fi fost cu mine Dumnezeul tatalui meu, Dumnezeul lui Avraam si frica de Isaac, tu acum m-ai fi alungat cu nimic. Necazul meu si munca mainilor mele le-a vazut Dumnezeu si de aceea a mijlocit ieri pentru mine". |
| 43 Drept răspuns, Laban a zis lui Iacov: "Fiicele acestea sunt fiicele mele, copiii aceştia sunt copiii mei, turma aceasta este turma mea şi tot ce vezi este al meu. Şi ce pot face eu azi pentru fiicele mele, sau pentru copiii lor, pe care i-au născut?
| 43 Raspuns-a Laban si a zis catre Iacov: "Aceste fete sunt fetele mele, acesti copii sunt copiii mei, aceste vite sunt vitele mele, si toate cate le vezi sunt ale mele si ale fetelor mele. Cum dar as fi putut eu sa fac astazi ceva impotriva lor, sau impotriva copiilor, pe care i-au nascut ele? |
| 44 Vino să facem amândoi un legământ, şi legământul acesta să slujească de mărturie între mine şi tine!"
| 44 Haidem dar acum sa facem amandoi, eu si tu, legamant, care sa fie marturie intre mine si tine!" Iar Iacov i-a zis: "Iata, nu e nimeni cu noi; dar sa stii ca Dumnezeu este martor intre mine si tine". |
| 45 Iacov a luat o piatră şi a pus-o ca stâlp de aducere aminte.
| 45 Si a luat Iacov o piatra si a pus-o stalp. |
| 46 Iacov a zis fraţilor săi: "Strângeţi pietre." Ei au strâns pietre şi au făcut o movilă; şi au mâncat acolo pe movilă.
| 46 Apoi a zis Iacov catre fratii sai: "Adunati pietre!" Si au adunat pietre si au facut o movila; si au mancat si au baut acolo pe movila. Apoi a zis Laban catre dansul: "Movila aceasta este astazi marturie intre mine si intre tine". |
| 47 Laban a numit-o Iegar-Sahaduta şi Iacov a numit-o Galed
| 47 Si Laban a numit-o in limba sa: Iegar-Sahaduta, adica movila marturiei, iar Iacov i-a dat acelasi nume, insa pe limba sa si i-a zis: Galaad. |
| 48 Laban a zis: "Movila aceasta să slujească azi de mărturie între mine şi tine!" De aceea i-au pus numele Galed.
| 48 Apoi Laban a zis iarasi catre Iacov: "Iata, movila aceasta si semnul ce am pus astazi sunt marturia legamantului dintre mine si tine". De aceea i s-a pus si numele Galaad, adica movila marturiei. |
| 49 Se mai numeşte şi Miţpa pentru că Laban a zis: "Domnul să vegheze asupra mea şi asupra ta când ne vom pierde din vedere unul pe altul.
| 49 Ba s-a mai numit ea si Mitpa, adica veghere, pentru ca Laban a zis: "Sa vegheze Domnul asupra mea si asupra ta, dupa ce ne vom desparti unul de altul. |
| 50 Dacă vei asupri pe fetele mele şi dacă vei mai lua şi alte neveste afară de fetele mele, ia bine seama că nu un om va fi cu noi, ci Dumnezeu va fi martor între mine şi tine."
| 50 De te vei purta rau cu fetele mele, sau de-ti vei mai lua si alte femei, afara de fetele mele, nu mai e vorba de un om, care sa vada, ci ia aminte ca intre mine si intre tine e martor Dumnezeu!" |
| 51 Laban a zis lui Iacov: "Iată movila aceasta şi iată stâlpul acesta, pe care l-am ridicat între mine şi tine.
| 51 Si iarasi a zis Laban catre Iacov: "Iata movila aceasta si stalpul, pe care l-am pus intre amandoi, este marturie intre mine si tine. |
| 52 Movila aceasta să fie martoră şi stâlpul acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta şi nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta şi peste stâlpul acesta, ca să ne facem rău.
| 52 Ca nici eu nu voi trece spre tine si nici tu nu vei trece spre mine, de la aceasta movila, cu gand rau. |
| 53 Dumnezeul lui Avraam şi al lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor să judece între noi." Iacov a jurat pe Acela de care se temea Isaac.
| 53 Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Nahor, Dumnezeul parintilor lor sa fie judecator intre noi!" Iar Iacov a jurat pe Acela, de Care se temea Isaac, tatal sau. |
| 54 Iacov a adus o jertfă pe munte şi a poftit pe fraţii lui să mănânce; ei au mâncat şi au rămas toată noaptea pe munte.
| 54 Apoi a junghiat Iacov ardere de tot pe munte si a chemat pe rudele sale sa manance paine. Si au mancat paine si s-au veselit in munte. |
| 55 Laban s-a sculat dis-de-dimineaţă, şi-a sărutat nepoţii şi fetele şi i-a binecuvântat. Apoi a plecat şi s-a întors la locuinţa lui.
| 55 Iar a doua zi s-a sculat Laban dis-de-dimineata si a sarutat pe nepotii sai si pe fetele sale si i-a binecuvantat. Apoi Laban a pornit sa se intoarca la locul sau. |
