| 1 Avraam era bătrân, înaintat în vârstă; şi Domnul binecuvântase pe Avraam în orice lucru.
| 1 Avraam era acum batran si vechi de zile si Domnul binecuvantase pe Avraam cu de toate. |
| 2 Avraam a zis celui mai bătrân rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: "Pune-ţi, te rog, mâna sub coapsa mea;
| 2 Atunci a zis Avraam catre sluga cea mai batrana din casa sa, care carmuia toate cate avea: "Pune mana ta sub coapsa mea |
| 3 şi te voi pune să juri pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului că nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniţilor, în mijlocul cărora locuiesc,
| 3 Si jura-mi pe Domnul Dumnezeul cerului si pe Dumnezeul pamantului ca fiului meu Isaac nu-i vei lua femeie din fetele Canaaneilor, in mijlocul carora locuiesc eu, |
| 4 ci te vei duce în ţara şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu, Isaac."
| 4 Ci vei merge in tara mea, unde m-am nascut eu, la rudele mele, si vei lua de acolo femeie lui Isaac, fiul meu". |
| 5 Robul i-a răspuns: "Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze în ţara aceasta; va trebui să duc oare pe fiul tău în ţara de unde ai ieşit tu?"
| 5 Iar sluga a zis catre el: "Dar poate nu va vrea femeia sa vina cu mine in pamantul acesta; intoarce-voi, oare, pe fiul tau in pamantul de unde ai iesit?" |
| 6 Avraam i-a zis: "Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo!
| 6 Avraam insa a zis catre el: "Ia seama sa nu intorci pe fiul meu acolo! |
| 7 Domnul Dumnezeul cerului, care m-a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, care mi-a vorbit şi mi-a jurat, zicând: "Seminţei tale voi da ţara aceasta", va trimite pe Îngerul Său înaintea ta; şi de acolo vei lua o nevastă fiului meu.
| 7 Domnul Dumnezeul cerului si Dumnezeul pamantului, Cel ce m-a luat din casa tatalui meu si din pamantul in care m-am nascut, Care mi-a grait si Care mi S-a jurat, zicand: tie-ti voi da pamantul acesta si urmasilor tai, Acela va trimite pe ingerul Sau inaintea ta si vei lua femeie feciorului meu de acolo. |
| 8 Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurământul acesta pe care te pun să-l faci. Cu niciun chip să nu duci însă acolo pe fiul meu."
| 8 Iar de nu va voi femeia aceea sa vina cu tine in pamantul acesta, vei fi slobod de juramantul meu, dar pe fiul meu sa nu-l intorci acolo!" |
| 9 Robul şi-a pus mâna sub coapsa stăpânului său, Avraam, şi i-a jurat că are să păzească aceste lucruri.
| 9 Si punandu-si sluga mana sub coapsa lui Avraam, stapanul sau, i s-a jurat pentru toate acestea. |
| 10 Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său şi a plecat, având cu el toate lucrurile de preţ ale stăpânului său. S-a sculat şi a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor.
| 10 Apoi a luat sluga cu sine zece camile din camilele stapanului sau si tot felul de lucruri scumpe de ale stapanului sau si, sculandu-se, s-a dus in Mesopotamia, in cetatea lui Nahor. |
| 11 A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile să scoată apă.
| 11 Si, intr-o zi, spre seara, cand ies femeile sa scoata apa, a poposit cu camilele la o fantana, afara din cetate. |
| 12 Şi a zis: "Doamne Dumnezeul stăpânului meu, Avraam! Te rog, dă-mi izbândă astăzi şi îndură-Te de stăpânul meu, Avraam.
| 12 Si a zis: "Doamne Dumnezeul stapanului meu Avraam, scoate-mi-o in cale astazi si fa mila cu stapanul meu Avraam! |
| 13 Iată, stau lângă izvorul acesta de apă, şi fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă.
| 13 Iata, eu stau la fantana aceasta si fetele locuitorilor cetatii au sa iasa sa scoata apa. |
| 14 Fă ca fata căreia îi voi zice: "Pleacă-ţi vadra, te rog, ca să beau" şi care va răspunde: "Bea şi am să dau de băut şi cămilelor tale" să fie aceea pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău, Isaac! Şi prin aceasta voi cunoaşte că Te-ai îndurat de stăpânul meu."
| 14 Deci fata careia ii voi zice: Pleaca urciorul tau sa beau si care-mi va raspunde: "Bea! Ba si camilele toate le voi adapa pana se vor satura", aceea sa fie pe care Tu ai randuit-o robului Tau Isaac si prin aceasta voi cunoaste ca faci mila cu stapanul meu Avraam. |
| 15 Nu sfârşise el încă de vorbit şi a ieşit, cu vadra pe umăr, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam.
| 15 Dar nu sfarsise el inca a cugeta acestea in mintea sa, cand iata ca iesi cu urciorul pe umar Rebeca, fecioara care se nascuse lui Batuel, fiul Milcai, femeia lui Nahor, fratele lui Avraam. |
| 16 Fata era foarte frumoasă; era fecioară şi niciun bărbat n-avusese legături cu ea. Ea s-a coborât la izvor, şi-a umplut vadra şi s-a suit iarăşi.
| 16 Aceasta era foarte frumoasa la chip, fecioara, pe care nu o cunoscuse inca un barbat. Si venind ea la fantana, si-a umplut urciorul si a pornit inapoi. |
| 17 Robul a alergat înaintea ei şi a zis: "Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta."
| 17 Atunci sluga lui Avraam a alergat inaintea ei si i-a zis: "Da-mi sa beau putina apa din urciorul tau!" |
| 18 "Bea, domnul meu", a răspuns ea. Şi s-a grăbit de a plecat vadra pe mână şi i-a dat să bea.
| 18 Iar ea a zis: "Bea, domnul meu!" Si indata si-a lasat urciorul pe brate si i-a dat sa bea apa pana a incetat de a mai bea. |
| 19 După ce i-a dat şi a băut de s-a săturat, a zis: "Am să scot apă şi pentru cămilele tale, până vor bea şi se vor sătura."
| 19 Apoi a zis: "Si camilelor tale am sa le scot apa pana vor bea toate". |
| 20 A vărsat în grabă vadra în adăpătoare şi a alergat iarăşi la fântână ca să scoată apă; şi a scos pentru toate cămilele lui.
| 20 Si indata si-a desertat urciorul in adapatoare si a alergat iar la fantana sa scoata apa si a adapat toate camilele. |
| 21 Omul o privea cu mirare şi fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i izbutească sau nu călătoria.
| 21 Iar omul acela se uita la ea cu mirare si tacea, dorind sa stie de i-a binecuvantat Domnul calatoria sau nu. |
| 22 Când s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur, de greutatea unei jumătăţi de siclu, şi două brăţări, grele de zece sicli de aur.
| 22 Si daca au incetat toate camilele de a mai bea, a luat omul acela si i-a dat un inel de aur, in greutate de o jumatate siclu, si doua bratari la mainile ei, in greutate de zece sicli de aur. |
| 23 Şi a zis: "A cui fată eşti? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău ca să rămânem peste noapte?"
| 23 Apoi a intrebat-o si a zis: "A cui fata esti tu? Spune-mi, te rog, daca se afla in casa tatalui tau loc, ca sa ramanem?" |
| 24 Ea a răspuns: "Eu sunt fata lui Betuel, fiul Milcăi şi al lui Nahor."
| 24 Iar ea i-a zis: "Sunt fata lui Batuel al Milcai, pe care ea l-a nascut lui Nahor". |
| 25 Şi i-a zis mai departe: "Avem paie şi nutreţ din belşug şi este şi loc de găzduit peste noapte."
| 25 Apoi i-a mai zis: "Avem si paie si fan mult si la noi este si loc, ca sa ramaneti". |
| 26 Atunci omul a plecat capul şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului,
| 26 Atunci s-a plecat omul acela si s-a inchinat Domnului si a zis: |
| 27 zicând: "Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, care n-a părăsit îndurarea şi credincioşia Lui faţă de stăpânul meu! Domnul m-a îndreptat în casa fraţilor stăpânului meu."
| 27 "Binecuvantat sa fie Domnul Dumnezeul stapanului meu Avraam, Care n-a parasit pe stapanul meu cu mila si bunavointa Sa, de vreme ce m-a adus Domnul drept la casa fratelui stapanului meu". |
| 28 Fata a alergat şi a istorisit mamei sale, acasă, cele întâmplate.
| 28 Iar fata a alergat acasa la mama sa si a povestit toate acestea. |
| 29 Rebeca avea un frate, numit Laban. Şi Laban a alergat afară la omul acela, la izvor.
| 29 Rebeca insa avea un frate, anume Laban. Si a alergat Laban afara, la fantana, la omul acela, |
| 30 Văzuse veriga şi brăţările în mâinile surorii sale şi auzise pe sora sa, Rebeca, spunând: "Aşa mi-a vorbit omul acela." A venit, dar, la omul acela, care stătea lângă cămile la izvor,
| 30 Caci el vazuse inelul de aur si bratarile la mainile surorii sale Rebeca, si auzise vorbele Rebecai, sora sa, care spusese: "Asa si asa mi-a vorbit omul acela!" Si ajungand la el, l-a gasit stand cu camilele la fantana. |
| 31 şi a zis: "Vino, binecuvântatul Domnului! Pentru ce stai afară? Am pregătit casa şi am pregătit un loc pentru cămile."
| 31 Si i-a zis: "Intra, binecuvantatul Domnului! Pentru ce stai afara? Eu ti-am gatit casa si salas pentru camilele tale!" |
| 32 Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat paie şi nutreţ cămilelor şi a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia şi ale oamenilor care erau cu el.
| 32 Si a intrat omul acela in casa. Iar Laban a luat povara de pe camile si le-a dat paie si fan, iar lui si oamenilor, care erau cu el, le-a dat apa, ca sa-si spele picioarele. |
| 33 Apoi, i-a dat să mănânce. Dar el a zis: "Nu mănânc până nu voi spune ce am de spus." "Vorbeşte!", a zis Laban.
| 33 Apoi le-a adus de mancare. Eliezer insa a zis: "Nu voi manca pana nu voi spune la ce am venit". Zis-a Laban: "Spune!" |
| 34 Atunci el a zis: "Eu sunt robul lui Avraam.
| 34 Atunci Eliezer a zis: "Eu sunt sluga lui Avraam. |
| 35 Domnul a umplut de binecuvântări pe stăpânul meu, care a ajuns la mare propăşire. I-a dat oi şi boi, argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi măgari.
| 35 Domnul a binecuvantat foarte pe stapanul meu si l-a marit si i-a dat oi si boi, argint si aur, robi si roabe, camile si asini. |
| 36 Sara, nevasta stăpânului meu, a născut, la bătrâneţe, un fiu stăpânului meu; şi lui i-a dat el tot ce are.
| 36 Iar Sarra, femeia stapanului meu, fiind acum batrana, a nascut stapanului meu un fiu, caruia el i-a dat toate cate are. |
| 37 Stăpânul meu m-a pus să jur şi a zis: "Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniţilor, în ţara cărora locuiesc;
| 37 Si m-a jurat stapanul meu, zicand: "Sa nu iei femeie feciorului meu din fetele Canaaneilor, in pamantul carora traiesc, |
| 38 ci să te duci în casa tatălui meu şi la rudele mele, ca de-acolo să iei nevastă fiului meu."
| 38 Ci sa mergi la casa tatalui meu, la rudele mele si sa iei de acolo femeie pentru feciorul meu!" |
| 39 Eu am zis stăpânului meu: "Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze."
| 39 Iar eu am zis catre stapanul meu: "Dar de nu va vrea femeia sa vina cu mine?" |
| 40 Şi el mi-a răspuns: "Domnul, înaintea căruia umblu, va trimite pe Îngerul Său cu tine şi-ţi va da izbândă în călătorie, şi vei lua fiului meu o nevastă din rudele şi din casa tatălui meu.
| 40 El insa mi-a raspuns: "Domnul Dumnezeu, inaintea Caruia umblu, va trimite cu tine pe ingerul Sau, va binecuvanta calea ta si vei lua femeie pentru feciorul meu din rudele mele si din casa tatalui meu. |
| 41 Vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci, dacă te vei duce la rudele mele; şi dacă nu ţi-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci."
| 41 Atunci vei fi slobod de juramantul meu, cand te vei duce la rudele mele si de nu ti-o vor da, vei fi dezlegat de juramantul meu. |
| 42 Eu am ajuns, azi, la izvor şi am zis: "Doamne Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, dacă binevoieşti să-mi dai izbândă în călătoria pe care o fac,
| 42 Deci, ajungand eu astazi la fantana, am zis: "Doamne, Dumnezeul stapanului meu Avraam, de este sa ma faci sa izbutesc in calea ce fac, |
| 43 iată, eu stau la izvorul de apă, şi fata care va ieşi să scoată apă şi căreia îi voi zice: "Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta"
| 43 Iata, eu stau la fantana; si fata careia eu ii voi zice cand va veni sa scoata apa: "Da-mi sa beau putina apa din urciorul tau!" |
| 44 şi care îmi va răspunde: "Bea tu însuţi şi voi da de băut şi cămilelor tale", fata aceea să fie nevasta pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu!"
| 44 Iar ea imi va zice: "Bea si tu, si camilele tale le voi adapa", aceea sa fie femeia, pe care Domnul a randuit-o pentru Isaac, robul Sau si fiul stapanului meu, si prin aceasta voi cunoaste ca Te milostivesti spre stapanul meu Avraam. |
| 45 Înainte de a sfârşi de vorbit în inima mea, iată că a ieşit Rebeca, cu vadra pe umăr, s-a coborât la izvor şi a scos apă. Eu i-am zis: "Dă-mi să beau, te rog!"
| 45 Dar nu ispravisem eu inca a grai acestea in mintea mea, cand iata a iesit Rebeca, cu urciorul pe umar; se pogori la fantana si scoase apa, si eu i-am zis: "Da-mi sa beau!" |
| 46 Ea s-a grăbit, şi-a plecat vadra deasupra umărului şi a zis: "Bea şi voi da de băut şi cămilelor tale." Am băut şi a dat de băut şi cămilelor mele.
| 46 Si ea si-a lasat indata urciorul de pe umar, zicand: "Bea tu si camilele tale le voi adapa". Si am baut si mi-a adapat si camilele. |
| 47 Eu am întrebat-o şi am zis: "A cui fată eşti?" Ea a răspuns: "Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor şi al Milcăi." I-am pus veriga în nas şi brăţările la mâini.
| 47 Apoi am intrebat-o si am zis: "A cui fata esti tu? Spune-mi te rog!" Si ea a zis: "Sunt fata lui Batuel, fiul lui Nahor, pe care i l-a nascut Milca". Atunci i-am dat un inel si bratari la maini. |
| 48 Apoi am plecat capul, m-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului şi am binecuvântat pe Domnul Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui stăpânului meu pentru fiul lui.
| 48 Dupa aceea m-am plecat si m-am inchinat Domnului si am binecuvantat pe Domnul Dumnezeul stapanului meu Avraam, Care m-a povatuit de-a dreptul, ca sa iau pe fata fratelui stapanului meu pentru fiul lui. |
| 49 Acum, dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă şi credincioşie faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăşi, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga."
| 49 Acum deci spuneti-mi de vreti sa aratati mila si bunavointa stapanului meu; iar de nu, sa caut alta in dreapta si in stanga". |
| 50 Laban şi Betuel, drept răspuns, au zis: "De la Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ţi mai putem spune nici rău, nici bine.
| 50 Si raspunzand Laban si Batuel au zis: "De la Domnul vine lucrul acesta si noi nu-ti putem spune nimic nici de bine, nici de rau. |
| 51 Iată, Rebeca este înaintea ta; ia-o şi du-te, ca să fie nevasta fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul."
| 51 Iata, Rebeca este inaintea ta, ia-o si du-te si sa fie sotia fiului stapanului tau, cum a grait Domnul!" |
| 52 Când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului.
| 52 Si auzind cuvintele lor, sluga lui Avraam s-a inchinat Domnului pana la pamant. |
| 53 Şi robul a scos scule de argint, scule de aur şi îmbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecăi; a dat, de asemenea, daruri bogate fratelui său şi mamei sale.
| 53 Apoi a scos sluga lucruri de argint si lucruri de aur si haine si le-a dat Rebecai. Dat-a de asemenea daruri si fratelui si mamei ei. |
| 54 După aceea, au mâncat şi au băut, el şi oamenii care erau împreună cu el şi s-au culcat. Dimineaţa când s-au sculat, robul a zis: "Lăsaţi-mă să mă întorc la stăpânul meu."
| 54 Dupa aceea au mancat si au baut, el si oamenii cei ce erau cu dansul si au ramas acolo. Iar daca s-a sculat dimineata, a zis: "Lasati-ma sa ma duc la stapanul meu!" |
| 55 Fratele şi mama fetei au zis: "Fata să mai rămână câtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece."
| 55 Iar fratele si mama Rebecai au zis: "Sa mai ramana fata cu noi macar vreo zece zile si apoi te vei duce!" |
| 56 El le-a răspuns: "Nu mă opriţi, fiindcă Domnul mi-a dat izbândă în călătoria mea; lăsaţi-mă să plec şi să mă duc la stăpânul meu."
| 56 El insa le-a zis: "Nu ma zaboviti! Caci Domnul m-a facut sa izbutesc in calea mea; lasati-ma sa ma duc la stapanul meu!" |
| 57 Atunci ei au răspuns: "Să chemăm pe fată şi s-o întrebăm."
| 57 Raspuns-au ei: "Sa chemam copila si s-o intrebam ce ganduri are ea". |
| 58 Au chemat, dar, pe Rebeca şi i-au zis: "Vrei să te duci cu omul acesta?" "Da, vreau", a răspuns ea.
| 58 Si au chemat pe Rebeca si i-au zis: "Vrei sa te duci oare cu omul acesta?" Si ea a zis: "Ma duc!" |
| 59 Şi au lăsat pe sora lor, Rebeca, să plece cu doica ei, cu robul lui Avraam şi cu oamenii lui.
| 59 Atunci a lasat Laban sa plece Rebeca, sora sa, si doica ei, si sluga lui Avraam si cei ce erau cu el. |
| 60 Au binecuvântat pe Rebeca şi i-au zis: "O, sora noastră, să ajungi mama a mii de zeci de mii, şi sămânţa ta să stăpânească cetăţile vrăjmaşilor săi!"
| 60 Si au binecuvantat pe Rebeca si i-au zis: "Sora noastra, sa se nasca din tine mii si zeci de mii si sa stapaneasca urmasii tai portile vrajmasilor lor!" |
| 61 Rebeca s-a sculat, împreună cu slujnicele ei, au încălecat pe cămile şi au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca şi a plecat.
| 61 Atunci, sculandu-se Rebeca si slujnicele ei si suindu-se pe camile, s-au dus cu omul acela, si sluga lui Avraam, luand pe Rebeca, a plecat. |
| 62 Isaac se întorsese de la fântâna "Lahai-Roi", căci locuia în ţara de miazăzi.
| 62 Isaac insa venise din Beer-Lahai-Roi, caci el locuia in partile de miazazi. |
| 63 Într-o seară, când Isaac ieşise să cugete în taină pe câmp, a ridicat ochii şi s-a uitat; şi iată că veneau nişte cămile.
| 63 Iar spre seara a iesit Isaac la camp sa se plimbe si, ridicandu-si ochii, a vazut camilele venind. |
| 64 Rebeca a ridicat şi ea ochii, a văzut pe Isaac şi s-a dat jos de pe cămilă.
| 64 Rebeca insa, cautand, a vazut pe Isaac si s-a dat jos de pe camila |
| 65 Şi a zis robului: "Cine este omul acesta care vine înaintea noastră pe câmp?" Robul a răspuns: "Este stăpânul meu!" Atunci ea şi-a luat marama şi s-a acoperit.
| 65 Si a zis catre sluga: "Cine este omul acela care vine pe camp in intampinarea noastra?" Iar sluga i-a zis: "Acesta-i stapanul meu!" Atunci ea si-a luat valul si s-a acoperit. |
| 66 Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse.
| 66 Si sluga povesti lui Isaac toate cate facuse. |
| 67 Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale, Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, şi el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac pentru pierderea mamei sale.
| 67 Si a dus-o Isaac in cortul mamei sale Sarra si a luat pe Rebeca si aceasta s-a facut femeia lui si a iubit-o. Si s-a mangaiat Isaac de pierderea mamei sale, Sarra. |
