| 1 După ce s-a hotărât să plecăm cu corabia în Italia, pe Pavel şi pe alţi câţiva întemniţaţi i-au dat pe mâna unui sutaş al cetei de ostaşi Augusta, numit Iuliu.
| 1 Iar dupa ce s-a hotarat sa plecam pe apa in Italia, au dat in primire pe Pavel si pe alti cativa legati unui sutas cu numele Iuliu, din cohorta Augusta. |
| 2 Ne-am suit într-o corabie de la Adramit, care avea să meargă pe coasta Asiei, şi am pornit. Aveam cu noi pe Aristarh macedoneanul din Tesalonic.
| 2 Si intorcandu-se pe o corabie de la Adramit, care avea sa treaca prin locurile de pe coasta Asiei, am plecat; si era cu noi Aristarh, macedonean din Tesalonic. |
| 3 A doua zi, am ajuns la Sidon; şi Iuliu, care se purta omenos cu Pavel, i-a dat voie să meargă pe la prietenii săi şi să fie îngrijit de ei.
| 3 Si a doua zi am ajuns la Sidon. Iuliu, purtandu-se fata de Pavel cu omenie, i-a dat voie sa se duca la prieteni ca sa primeasca purtarea lor de grija. |
| 4 După ce am plecat de acolo, am plutit pe lângă Cipru, pentru că vânturile erau potrivnice.
| 4 Si plecand de acolo, am plutit pe langa Cipru, pentru ca vanturile erau impotriva. |
| 5 După ce am trecut marea care scaldă Cilicia şi Pamfilia, am ajuns la Mira în Licia.
| 5 Si strabatand marea Ciliciei si a Pamfiliei, am sosit la Mira Liciei. |
| 6 Acolo sutaşul a găsit o corabie din Alexandria, care mergea în Italia, şi ne-a suit în ea.
| 6 Si gasind sutasul acolo o corabie din Alexandria plutind spre Italia, ne-a suit in ea. |
| 7 Timp de mai multe zile, am mers încet cu corabia, şi nu fără greutate am atins înălţimea Cnid, unde nu ne-a lăsat vântul să ne oprim. Am trecut pe la capătul Cretei, alături de Salmona.
| 7 Si multe zile plutind cu incetineala, abia am ajuns in dreptul Cnidului si, fiindca vantul nu ne slabea am plutit pe sub Creta, pe langa Salmone. |
| 8 De abia am mers cu corabia pe marginea insulei şi am ajuns la un loc numit "Limanuri bune", de care era aproape cetatea Lasea.
| 8 Si abia trecand noi pe langa ea, am ajuns intr-un loc numit Limanuri Bune, de care era aproape orasul Lasea. |
| 9 Trecuse destul de multă vreme, şi călătoria pe mare se făcea primejdioasă, pentru că trecuse chiar şi vremea "postului". De aceea Pavel a înştiinţat pe ceilalţi
| 9 Si trecand multa vreme si plutirea fiind periculoasa, fiindca trecuse si postul (sarbatorii Ispasirii, care se tinea la evrei toamna), Pavel ii indemna, |
| 10 şi le-a zis: "Oamenilor, călătoria văd că nu se va face fără primejdie şi fără multă pagubă, nu numai pentru încărcătură şi pentru corabie, dar chiar şi pentru vieţile noastre."
| 10 Zicandu-le: Barbatilor, vad ca plutirea va sa fie cu necaz si cu multa paguba, nu numai pentru incarcatura si pentru corabie, ci si pentru sufletele noastre. |
| 11 Sutaşul a ascultat mai mult de cârmaci şi de stăpânul corăbiei decât de vorbele lui Pavel.
| 11 Iar sutasul se incredea mai mult in carmaci si in stapanul corabiei decat in cele spuse de Pavel. |
| 12 Şi, fiindcă limanul nu era bun de iernat, cei mai mulţi au fost de părere să plece cu corabia de acolo, ca să încerce să ajungă la Fenix, liman din Creta, aşezat spre miazăzi-apus şi spre miazănoapte-apus, ca să ierneze acolo.
| 12 Si limanul nefiind bun de iernat, cei mai multi dintre ei au dat sfatul sa plecam de acolo si, daca s-ar putea, sa ajungem si sa iernam la Fenix, un port al Cretei, deschis spre vantul de miazazi-apus si spre vantul de miazanoapte-apus. |
| 13 Începuse să sufle un vânt uşor de miazăzi; şi, ca unii care se credeau stăpâni pe ţintă, au ridicat ancorele şi au pornit cu corabia pe marginea Cretei.
| 13 Si sufland usor un vant de miazazi si crezand ca sunt in stare sa-si implineasca gandul, ridicand ancora, pluteau cat mai aproape de Creta. |
| 14 Dar nu după multă vreme, s-a dezlănţuit asupra insulei un vânt furtunos, numit Eurachilon.
| 14 Si nu dupa multa vreme s-a pornit asupra ei un vant puternic, numit Euroclidon (dinspre miazanoapte-rasarit). |
| 15 Corabia a fost luată de el, fără să poată lupta împotriva vântului, şi ne-am lăsat duşi în voia lui.
| 15 Si smulgand corabia, iar ea neputand sa mearga impotriva vantului, ne-am lasat dusi in voia lui. |
| 16 Am trecut repede pe la partea de jos a unui ostrov, numit Clauda, şi abia am putut să punem mâna pe luntre.
| 16 Si trecand pe langa o insula mica, numita Clauda, cu greu am putut sa fim stapani pe corabie. |
| 17 După ce au ridicat-o în sus, au întrebuinţat mijloace de ajutor, au încins corabia cu frânghii; şi, de teamă să nu cadă peste Sirta, au lăsat pânzele în jos. Astfel s-au lăsat mânaţi de vânt.
| 17 Si dupa ce au ridicat-o, au folosit unelte ajutatoare, incingand corabia pe dedesubt. Si temandu-se sa nu cada in Sirta, au lasat panzele jos si erau dusi asa. |
| 18 Fiindcă eram bătuţi foarte tare de furtună, a doua zi au început să arunce în mare încărcătura din corabie,
| 18 Si fiind tare loviti de furtuna, in ziua urmatoare au aruncat incarcatura. |
| 19 şi a treia zi, noi, cu mâinile noastre, am lepădat uneltele corăbiei.
| 19 Si a treia zi, cu mainile lor, au aruncat uneltele corabiei. |
| 20 Soarele şi stelele nu s-au văzut mai multe zile, şi furtuna era aşa de puternică încât la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare.
| 20 Si nearatandu-se nici soarele, nici stelele, timp de mai multe zile, si amenintand furtuna mare, ni se luase orice nadejde de scapare. |
| 21 Oamenii nu mâncaseră de multă vreme. Atunci Pavel s-a sculat în mijlocul lor şi a zis: "Oamenilor, trebuia să mă ascultaţi şi să nu fi pornit cu corabia din Creta, ca să fi scăpat de această primejdie şi de această pagubă.
| 21 Si fiindca nu mancasera de mult, Pavel, stand in mijlocul lor, le-a zis: Trebuia, o, barbatilor, ca ascultandu-ma pe mine, sa nu fi plecat din Creta; si n-ati fi indurat nici primejdia aceasta, nici paguba aceasta. |
| 22 Acum vă sfătuiesc să fiţi cu voie bună; pentru că niciunul din voi nu va pieri; şi nu va fi altă pierdere decât a corăbiei.
| 22 Dar acum va indemn sa aveti voie buna, caci nici un suflet dintre voi nu va pieri, ci numai corabia. |
| 23 Un înger al Dumnezeului, al căruia sunt eu şi căruia Îi slujesc, mi s-a arătat azi-noapte
| 23 Caci mi-a aparut in noaptea aceasta un inger al Dumnezeului, al Caruia eu sunt si Caruia ma inchin, |
| 24 şi mi-a zis: "Nu te teme, Pavele; tu trebuie să stai înaintea cezarului; şi iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine."
| 24 Zicand: Nu te teme, Pavele. Tu trebuie sa stai inaintea Cezarului; si iata, Dumnezeu ti-a daruit pe toti cei ce sunt in corabie cu tine. |
| 25 De aceea, oamenilor, liniştiţi-vă, căci am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla aşa cum mi s-a spus.
| 25 De aceea, barbatilor, aveti curaj, caci am incredere in Dumnezeu, ca asa va fi dupa cum mi s-a spus. |
| 26 Dar trebuie să dăm peste un ostrov."
| 26 Si trebuie sa ajungem pe o insula. |
| 27 În noaptea a paisprezecea, pe când eram împinşi încoace şi încolo cu corabia pe marea Adriatică, pe la miezul nopţii, marinarii au bănuit că se apropie de pământ.
| 27 Si cand a fost a paisprezecea noapte de cand eram purtati incoace si incolo pe Adriatica, pe la miezul noptii corabierii au presimtit ca se apropie de un tarm. |
| 28 Au măsurat adâncimea apei şi au găsit douăzeci de stânjeni; au mers puţin mai departe, au măsurat-o din nou şi au găsit cincisprezece stânjeni.
| 28 Si aruncand masuratoarea in jos au gasit douazeci de stanjeni si, trecand putin mai departe si masurand iarasi, au gasit cincisprezece stanjeni. |
| 29 De teamă să nu se lovească de stânci, au aruncat patru ancore înspre cârma corăbiei şi doreau să se facă ziuă.
| 29 Si temandu-se ca nu cumva sa nimerim pe locuri stancoase, au aruncat patru ancore de la partea din urma a corabiei, si doreau sa se faca ziua. |
| 30 Dar, deoarece corăbierii căutau să fugă din corabie şi slobozeau luntrea în mare, sub cuvânt că ar vrea să arunce ancorele înspre partea dinainte a corăbiei,
| 30 Dar corabierii cautau sa fuga din corabie si au coborat luntrea in mare, sub motiv ca vor sa intinda si ancorele de la partea dinainte. |
| 31 Pavel a zis sutaşului şi ostaşilor: "Dacă oamenii aceştia nu vor rămâne în corabie, nu puteţi fi scăpaţi."
| 31 Pavel a spus sutasului si ostasilor: Daca acestia nu raman in corabie, voi nu puteti sa scapati. |
| 32 Atunci ostaşii au tăiat funiile luntrei şi au lăsat-o să cadă jos.
| 32 Atunci ostasii au taiat funiile luntrei si au lasat-o sa cada. |
| 33 Înainte de ziuă, Pavel a rugat pe toţi să mănânce şi a zis: "Astăzi sunt paisprezece zile de când staţi mereu de veghe şi n-aţi luat nimic de mâncare în gură.
| 33 Iar, pana sa se faca ziua, Pavel ii ruga pe toti sa manance, zicandu-le: Paisprezece zile sunt azi de cand n-ati mancat, asteptand si nimic gustand. |
| 34 De aceea vă rog să mâncaţi, căci lucrul acesta este pentru scăparea voastră; şi nu vi se va pierde niciun păr din cap."
| 34 De aceea, va rog sa mancati, caci aceasta este spre scaparea voastra. Ca nici unuia din voi un fir de par din cap nu-i va pieri. |
| 35 După ce a spus aceste vorbe, a luat pâine, a mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt-o şi a început să mănânce.
| 35 Si zicand acestea si luand paine, a multumit lui Dumnezeu inaintea tuturor si, frangand, a inceput sa manance. |
| 36 Toţi s-au îmbărbătat atunci şi au luat şi ei de au mâncat.
| 36 Si devenind toti voiosi, au luat si ei si au mancat. |
| 37 În corabie eram de toţi două sute şaptezeci şi şase de suflete.
| 37 Si eram in corabie, de toti, doua sute saptezeci si sase de suflete. |
| 38 După ce s-au săturat, au uşurat corabia, aruncând grâul în mare.
| 38 Si saturandu-se de bucate, au usurat corabia, aruncand graul in mare. |
| 39 Când s-a făcut ziuă, n-au cunoscut pământul; dar au văzut de departe un golf care avea maluri nisipoase şi au hotărât să împingă corabia într-acolo, dacă va fi cu putinţă.
| 39 Si cand s-a facut ziua, ei n-au cunoscut pamantul, dar au zarit un san de mare, avand tarm nisipos, in care voiau, daca ar putea, sa scoata corabia. |
| 40 Au tăiat ancorele, ca să le sloboadă în mare, şi au slăbit în acelaşi timp funiile cârmelor; apoi au ridicat ventrila cea mică după suflarea vântului şi s-au îndreptat spre mal.
| 40 Si desfacand ancorele, le-au lasat in mare, slabind totodata funiile carmelor si, ridicand panza din frunte in bataia vantului, se indreptau spre tarm. |
| 41 Dar au dat peste o limbă de pământ, unde s-a înfipt corabia; şi partea dinainte a corăbiei s-a împlântat şi stătea neclintită, pe când partea dinapoi a început să se rupă de izbitura valurilor.
| 41 Si cazand pe un damb de nisip au intepenit corabia si partea dinainte, infigandu-se, statea neclintita, iar partea dinapoi se sfarama de puterea valurilor. |
| 42 Ostaşii au fost de părere să omoare pe cei întemniţaţi, ca să nu scape vreunul prin înot.
| 42 Iar ostasii au facut sfat sa omoare pe cei legati, ca sa nu scape vreunul, inotand. |
| 43 Sutaşul însă, care voia să scape pe Pavel, i-a oprit de la gândul acesta. A poruncit ca cei ce pot înota să se arunce de pe corabie în apă şi să iasă cei dintâi la pământ;
| 43 Dar sutasul, voind sa fereasca pe Pavel, i-a impiedicat de la gandul lor si a poruncit ca aceia care pot sa inoate, aruncandu-se cei dintai, sa iasa la uscat; |
| 44 iar ceilalţi să se aşeze unii pe scânduri, iar alţii pe frânturi de corabie, şi aşa s-a făcut că au ajuns toţi teferi la uscat.
| 44 Iar ceilalti, care pe scanduri, care pe cate ceva de la corabie. Si asa au ajuns cu totii sa scape, la uscat. |
