| 1 După ce s-a sfârşit lucrul acesta, căpeteniile s-au apropiat de mine şi au zis: "Poporul lui Israel, preoţii şi leviţii nu s-au despărţit de popoarele acestor ţări şi au făcut urâciunile lor, ale canaaniţilor, hetiţilor, fereziţilor, iebusiţilor, amoniţilor, moabiţilor, egiptenilor şi amoriţilor.
| 1 "Dupa ispravirea acestora, au venit la mine capeteniile si au zis: "Poporul lui Israel si preotii si levitii nu s-au deosebit de popoarele cele de alt neam si de uraciunile lor, adica de Canaanei, Hetei, Ferezei, Iebusei, Amoniti, Moabiti, Egipteni si Amorei, |
| 2 Căci şi-au luat neveste din fetele lor pentru ei şi pentru fiii lor, şi au amestecat neamul sfânt cu popoarele ţărilor acestora. Şi căpeteniile şi dregătorii au fost cei dintâi care au săvârşit păcatul acesta."
| 2 Pentru ca au luat pe fiicele acelora sotii pentru ei si pentru feciorii lor si s-a amestecat samanta cea sfanta cu popoarele cele de alt neam, ba inca mana celor mai insemnati si mai de frunte a fost cea dintai in aceasta nelegiuire". |
| 3 Când am auzit lucrul acesta, mi-am sfâşiat hainele şi mantaua, mi-am smuls părul din cap şi perii din barbă şi am stat jos mâhnit.
| 3 Auzind cuvantul acesta, mi-am rupt haina cea de deasupra si cea de dedesubt si mi-am smuls parul din capul meu si din barba mea si am cazut de mahnire. |
| 4 Atunci s-au strâns la mine toţi cei ce se temeau de cuvintele Dumnezeului lui Israel, din pricina păcatului fiilor robiei. Şi eu am stat jos, mâhnit, până la jertfa de seară.
| 4 Atunci s-au adunat la mine toti cei ce se temeau de cuvintele Dumnezeului lui Israel, din pricina nelegiuirii celor veniti din robie, si eu am stat in intristare pana la jertfa cea de seara. |
| 5 Apoi, în clipa jertfei de seară, m-am sculat din smerirea mea, cu hainele şi mantaua sfâşiate, am căzut în genunchi, am întins mâinile spre Domnul Dumnezeul meu şi am zis:
| 5 Iar la vremea jertfei de seara m-am sculat din locul tanguirii mele si cu hainele rupte de deasupra si de dedesubt am cazut in genunchi si mi-am intins mainile catre Domnul Dumnezeul meu si am zis: |
| 6 "Dumnezeule, sunt uluit şi mi-e ruşine, Dumnezeule, să-mi ridic faţa spre Tine. Căci fărădelegile noastre s-au înmulţit deasupra capetelor noastre, şi greşelile noastre au ajuns până la ceruri.
| 6 "Dumnezeul meu, ma rusinez si ma tem sa-mi ridic fata catre Tine, Dumnezeul meu, pentru ca faradelegile noastre au trecut peste cap si vina noastra s-a marit pana la cer. |
| 7 Din zilele părinţilor noştri am fost foarte vinovaţi până în ziua de azi, şi din pricina fărădelegilor noastre am fost daţi, noi, împăraţii noştri şi preoţii noştri, în mâinile împăraţilor străini, pradă sabiei, robiei, jafului şi ruşinii care ne acoperă astăzi faţa.
| 7 Din zilele parintilor nostri si pana astazi suntem in mare vinovatie, si pentru faradelegile noastre am fost dati noi, si regii nostri, si preotii nostri, in mainile regilor celor de alt neam, si in sabie si in robie, si prada si in rusine, cum suntem si astazi. |
| 8 Şi totuşi Domnul Dumnezeul nostru S-a îndurat de noi, lăsându-ne câţiva oameni scăpaţi şi dându-ne un adăpost în locul Lui cel sfânt, ca să ne lumineze ochii şi să ne dea puţină răsuflare în mijlocul robiei noastre.
| 8 Si iata, dupa putina vreme, ni s-a dat indurare de la Domnul Dumnezeul nostru si El ne-a lasat pe cativa sa scapam si ne-a ajutat sa ne asezam in locul cel sfant al Lui si ne-a daruit sa ne invioram putin din robia noastra. |
| 9 Căci suntem robi, dar Dumnezeu nu ne-a părăsit în robia noastră. A îndreptat spre noi bunăvoinţa împăraţilor perşilor, şi ei ne-au dat o nouă putere de viaţă, ca să putem zidi Casa Dumnezeului nostru şi să-i dregem dărâmăturile, făcându-ne astfel rost de un loc de adăpost în Iuda şi la Ierusalim.
| 9 Noi robi suntem, dar nici in robie nu ne-a parasit pe noi Dumnezeul nostru si a indreptat El spre noi mila regilor Persilor ca sa ne lase sa inviem, sa zidim templu Dumnezeului nostru, sa-l scoatem din daramaturile lui si ne-a dat intarire in Iuda si in Ierusalim. |
| 10 Acum, ce să mai zicem noi după aceste lucruri, Dumnezeule? Căci am părăsit poruncile Tale,
| 10 Dar acum, dupa toate acestea, ce vom zice noi, Dumnezeul nostru? Caci ne-am abatut de la poruncile Tale, |
| 11 pe care ni le porunciseşi prin robii Tăi prorocii, zicând: "Ţara în care intraţi s-o stăpâniţi este o ţară întinată de necurăţiile popoarelor din aceste ţinuturi, de urâciunile cu care au umplut-o de la un capăt la altul cu necurăţiile lor.
| 11 Pe care le-ai dat Tu prin prooroci, robii Tai, si ai zis: Pamantul in care va duceti voi ca sa-l stapaniti este pamant necurat, caci este spurcat de necuratenia popoarelor celor de alt neam si de uraciunile lor, cu care ele l-au umplut de la un capat la altul. |
| 12 Să nu daţi deci pe fetele voastre după fiii lor, nici să nu luaţi pe fetele lor de neveste pentru fiii voştri, şi să nu vă pese niciodată nici de propăşirea lor, nici de bunăstarea lor. În chipul acesta veţi ajunge tari, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării şi o veţi lăsa pe veci moştenire fiilor voştri."
| 12 Deci pe fetele voastre sa nu le dati dupa feciorii lor si pe fetele lor sa nu le luati pentru feciorii vostri si pacea lor si bunurile lor sa nu le cautati in veci, ca sa va intariti si sa va hraniti cu bunatatile pamantului aceluia si sa-l lasati mostenire vesnica fiilor vostri. |
| 13 După tot ce mi s-a întâmplat din pricina faptelor rele şi marilor greşeli pe care le-am făcut, măcar că Tu, Dumnezeule, nu ne-ai pedepsit după fărădelegile noastre, se cuvine ca acum, când ne-ai păstrat pe aceşti oameni scăpaţi,
| 13 Dupa toate cele ce ne-au ajuns pe noi pentru faptele noastre cele rele si pentru marea noastra vinovatie si pentru ca Tu, Dumnezeule, nu Te-ai purtat cu noi dupa masura nelegiuirilor noastre si ne-ai dat si izbavirea aceasta, |
| 14 să începem iarăşi să încălcăm poruncile Tale şi să ne încuscrim cu aceste popoare urâcioase? N-ar izbucni atunci iarăşi mânia Ta împotriva noastră, până acolo încât ne-ar nimici, fără să lase nici rămăşiţă, nici robi izbăviţi?
| 14 Au doara iarasi vom calca poruncile Tale si vom intra in legatura de rudenie cu aceste popoare ticaloase? Nu Te vei mania Tu oare atata, incat sa ne starpesti si sa nu mai ramana nici unul si sa nu mai fie nici o izbavire? |
| 15 Doamne Dumnezeul lui Israel, Tu eşti drept; căci astăzi noi suntem o rămăşiţă de robi izbăviţi. Iată-ne înaintea Ta ca nişte vinovaţi, şi din această pricină nu putem sta înaintea Ta."
| 15 Doamne Dumnezeul lui Israel, drept esti Tu, pentru ca am scapat noi pana in ziua de astazi; si iata noi si astazi suntem in nelegiuirile noastre; deci astfel fiind, n-ar trebui sa stam inaintea fetei Tale". |
