| 1 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
| 1 In vremea aceea a vorbit Domnul cu Moise si i-a zis: |
| 2 "Pune-Mi deoparte ca sfânt pe orice întâi născut, pe orice întâi născut dintre copiii lui Israel, atât dintre oameni, cât şi dintre dobitoace: este al Meu."
| 2 "Sa-Mi sfintesti pe tot intaiul nascut, pe tot cel ce se naste intai la fiii lui Israel, de la om pana la dobitoc, ca este al Meu!" |
| 3 Moise a zis poporului: "Aduceţi-vă aminte de ziua aceasta, când aţi ieşit din Egipt, din casa robiei; căci cu mână puternică v-a scos Domnul de acolo. Să nu mâncaţi pâine dospită.
| 3 Iar Moise a zis catre popor: "Sa va aduceti aminte de ziua aceasta, in care ati iesit din pamantul Egiptului, din casa robiei, caci cu mana tare v-a scos Domnul de acolo si sa nu mancati dospit; |
| 4 Astăzi ieşiţi, în luna spicelor.
| 4 Ca astazi iesiti voi, in luna Aviv. |
| 5 Când te va duce Domnul în ţara canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, heviţilor şi iebusiţilor, pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da, ţară unde curge lapte şi miere, să ţii următoarea slujbă în luna aceasta:
| 5 Iar cand te va duce Domnul Dumnezeul tau in tara Canaaneilor, a Heteilor, a Amoreilor, a Heveilor, a Iebuseilor, a Ghergheseilor si a Ferezeilor, pentru care S-a jurat El parintilor tai sa-ti dea tara unde curge miere si lapte, sa faci slujba aceasta in aceasta luna. |
| 6 Timp de şapte zile, să mănânci azime; şi în ziua a şaptea, să fie o sărbătoare în cinstea Domnului.
| 6 Sapte zile sa mananci azime, iar in ziua a saptea este sarbatoarea Domnului: |
| 7 În timpul celor şapte zile, să mâncaţi azime; să nu se vadă la tine nimic dospit, nici aluat, pe toată întinderea ţării tale.
| 7 Azime sa mancati sapte zile si sa nu se gaseasca la tine paine dospita, nici aluat dospit in toate hotarele tale. |
| 8 Să spui atunci fiului tău: "Aceasta este spre pomenirea celor ce a făcut Domnul pentru mine, când am ieşit din Egipt."
| 8 In ziua aceea sa spui fiului tau si sa zici: Acestea sunt pentru cele ce a facut Domnul cu mine, cand am iesit din Egipt. |
| 9 Să-ţi fie ca un semn pe mână şi ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochii tăi, pentru ca legea Domnului să fie întotdeauna în gura ta; căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt.
| 9 Sa fie acestea ca un semn pe mana ta si aducere aminte inaintea ochilor tai, pentru ca legea Domnului sa fie in gura ta, caci cu mana tare te-a scos Domnul Dumnezeu din Egipt. |
| 10 Să ţii porunca aceasta la vremea hotărâtă, din an în an.
| 10 Sa paziti dar legea aceasta din an in an, la vremea hotarata. |
| 11 Când te va aduce Domnul în ţara canaaniţilor, cum a jurat ţie şi părinţilor tăi, şi când ţi-o va da,
| 11 Si cand te va duce Domnul Dumnezeul tau in tara Canaanului, cum S-a jurat tie si parintilor tai, si ti-o va da tie, |
| 12 să închini Domnului pe orice întâi născut, chiar pe orice întâi născut din vitele pe care le vei avea: orice parte bărbătească este a Domnului.
| 12 Atunci sa osebesti Domnului pe tot cel de parte barbateasca de la oameni, care se naste intai; si pe tot cel de parte barbateasca, care se va naste intai din turmele sau de la vitele ce vei avea, sa-l inchini Domnului. |
| 13 Să răscumperi cu un miel pe orice întâi născut al măgăriţei; iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul. Să răscumperi de asemenea pe orice întâi născut de parte bărbătească dintre fiii tăi.
| 13 Pe tot intai-nascutul de la asina sa-l rascumperi cu un miel; iar de nu-l vei rascumpara, ii vei frange gatul; sa rascumperi si pe tot intai-nascutul din oameni in neamul tau. |
| 14 Şi când te va întreba fiul tău într-o zi: "Ce înseamnă lucrul acesta?", să-i răspunzi: "Prin mâna Lui cea atotputernică, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei;
| 14 Cand insa te va intreba dupa aceea fiul tau si va zice: Ce inseamna aceasta?, sa-i spui: Cu mana puternica ne-a scos Domnul din pamantul Egiptului, din casa robiei. |
| 15 şi, fiindcă faraon se încăpăţâna şi nu voia să ne lase să plecăm, Domnul a omorât pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la întâii născuţi ai oamenilor până la întâii născuţi ai dobitoacelor. Iată de ce aduc jertfă Domnului pe orice întâi născut de parte bărbătească şi răscumpăr pe orice întâi născut dintre fiii mei.
| 15 Ca atunci cand se indaratnicea Faraon sa ne dea drumul, Domnul a omorat pe toti intai-nascutii in pamantul Egiptului, de la intai-nascutul oamenilor pana la intai-nascutul dobitoacelor. De aceea jertfesc eu Domnului pe tot intai-nascutul de parte barbateasca si pe tot intai-nascutul din fiii mei il rascumpar. |
| 16 Să-ţi fie ca un semn pe mână şi ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochi; căci prin mâna Lui atotputernică ne-a scos Domnul din Egipt."
| 16 Sa fie dar aceasta ca un semn la mana ta si ca o tablita deasupra ochilor tai, caci cu mana tare ne-a scos Domnul din Egipt!" |
| 17 După ce a lăsat faraon pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în ţara filistenilor, măcar că era mai aproape; căci a zis Dumnezeu: "S-ar putea să-i pară rău poporului, văzând războiul, şi să se întoarcă în Egipt."
| 17 Iar dupa ce Faraon a dat drumul poporului, Dumnezeu nu l-a dus pe calea cea catre pamantul Filistenilor, care era mai scurta; caci a zis Dumnezeu: "Nu cumva poporul, vazand razboi, sa-i para rau si sa se intoarca in Egipt". |
| 18 Ci Dumnezeu a pus pe popor să facă un ocol pe drumul care duce spre pustiu, spre Marea Roşie. Copiii lui Israel au ieşit înarmaţi din ţara Egiptului.
| 18 Ci a dus Dumnezeu poporul imprejur, pe calea pustiului, catre Marea Rosie. Si fiii lui Israel au iesit in buna randuiala din pamantul Egiptului. |
| 19 Moise a luat cu el oasele lui Iosif; căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicând: "Când vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi cu voi oasele mele de aici."
| 19 Atunci a luat Moise cu sine oasele lui Iosif; caci Iosif legase pe fiii lui Israel cu juramant, zicand: "Are sa va cerceteze Dumnezeu si atunci sa luati cu voi si oasele mele de aici!" |
| 20 Au plecat din Sucot şi au tăbărât la Etam, la marginea pustiului.
| 20 Fiii lui Israel au pornit apoi din Sucot si si-au asezat tabara la Etam, la capatul pustiului. |
| 21 Domnul mergea înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă şi ziua şi noaptea.
| 21 Iar Domnul mergea inaintea lor: ziua in stalp de nor, aratandu-le calea, iar noaptea in stalp de foc, luminandu-le, ca sa poata merge si ziua si noaptea. |
| 22 Stâlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul de foc în timpul nopţii.
| 22 Si n-a lipsit stalpul de nor ziua, nici stalpul de foc noaptea dinaintea poporului. |
