| 1 Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului:
| 1 Apoi a grait Domnul cu Moise si Aaron in pamantul Egiptului si le-a zis: |
| 2 "Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului.
| 2 "Luna aceasta sa va fie inceputul lunilor, sa va fie intaia intre lunile anului. |
| 3 Vorbiţi întregii adunări a lui Israel şi spuneţi-i: "În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă.
| 3 Vorbeste deci la toata obstea fiilor lui Israel si le spune: In ziua a zecea a lunii acesteia sa-si ia fiecare din capii de familie un miel; cate un miel de familie sa luati fiecare. |
| 4 Dacă sunt prea puţini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta.
| 4 Iar daca vor fi putini in familie, incat sa nu fie deajuns ca sa poata manca mielul, sa ia cu sine de la vecinul cel mai aproape de dansul un numar de suflete: numarati-va la un miel atatia cat pot sa-l manance. |
| 5 Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veţi putea să luaţi un miel sau un ied.
| 5 Mielul sa va fie de un an, parte barbateasca si fara meteahna, si sa luati sau un miel, sau un ied, |
| 6 Să-l păstraţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia; şi toată adunarea lui Israel să-l înjunghie seara.
| 6 Sa-l tineti pana in ziua a paisprezecea a lunii acesteia si atunci toata adunarea obstii fiilor lui Israel sa-l junghie catre seara. |
| 7 Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi stâlpii uşii şi pragul de sus al caselor unde îl vor mânca.
| 7 Sa ia din sangele lui si sa unga amandoi usorii si pragul cel de sus al usii casei unde au sa-l manance. |
| 8 Carnea s-o mănânce chiar în noaptea aceea, friptă la foc; şi anume s-o mănânce cu azime şi cu verdeţuri amare.
| 8 Si sa manance in noaptea aceea carnea lui fripta la foc; dar s-o manance cu azima si cu ierburi amare. |
| 9 Să nu-l mâncaţi crud sau fiert în apă; ci să fie fript la foc: atât capul, cât şi picioarele şi măruntaiele.
| 9 Dar sa nu-l mancati nefript deajuns sau fiert in apa, ci sa mancati totul fript bine pe foc, si capul cu picioarele si maruntaiele. |
| 10 Să nu lăsaţi nimic din el până a doua zi dimineaţa; şi, dacă va rămâne ceva din el pe a doua zi dimineaţa, să-l ardeţi în foc.
| 10 Sa nu lasati din el pe a doua zi si oasele lui sa nu le zdrobiti. Ceea ce va ramane pe a doua zi sa ardeti in foc. |
| 11 Când îl veţi mânca, să aveţi mijlocul încins, încălţămintea în picioare şi toiagul în mână; şi să-l mâncaţi în grabă; căci este paştile Domnului.
| 11 Sa-l mancati insa asa: sa aveti coapsele incinse, incaltamintea in picioare si toiegele in mainile voastre; si sa-l mancati cu graba, caci este Pastile Domnului. |
| 12 În noaptea aceea, Eu voi trece prin ţara Egiptului şi voi lovi pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la oameni până la dobitoace; şi voi face judecată împotriva tuturor zeilor Egiptului, Eu, Domnul.
| 12 In noaptea aceea voi trece peste pamantul Egiptului si voi lovi pe tot intaiul nascut in pamantul Egiptului, al oamenilor si al dobitoacelor, si voi face judecata asupra tuturor dumnezeilor in pamantul Egiptului, caci Eu sunt Domnul. |
| 13 Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi, aşa că nu vă va nimici nicio urgie, atunci când voi lovi ţara Egiptului.
| 13 Iar la voi sangele va fi semn pe casele in care va veti afla: voi vedea sangele si va voi ocoli si nu va fi intre voi rana omoratoare, cand voi lovi pamantul Egiptului. |
| 14 Şi pomenirea acestei zile s-o păstraţi şi s-o prăznuiţi printr-o sărbătoare în cinstea Domnului; s-o prăznuiţi ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri.
| 14 Ziua aceea sa fie spre pomenire si sa praznuiti intr-insa sarbatoarea Domnului, din neam in neam; ca asezare vesnica s-o praznuiti. |
| 15 Timp de şapte zile veţi mânca azime. Din cea dintâi zi veţi scoate aluatul din casele voastre: căci oricine va mânca pâine dospită, din ziua întâi până în ziua a şaptea, va fi nimicit din Israel.
| 15 Sapte zile sa mancati azime; din ziua intai sa departati din casele voastre dospitura, caci cine va manca dospit din ziua intai pana in ziua a saptea, sufletul aceluia se va starpi din Israel. |
| 16 În ziua dintâi veţi avea o adunare de sărbătoare sfântă; şi în ziua a şaptea veţi avea o adunare de sărbătoare sfântă. Să nu faceţi nicio muncă în zilele acelea; veţi putea numai să pregătiţi mâncarea fiecărui ins.
| 16 In ziua intai sa aveti adunare sfanta, in ziua a saptea iar adunare sfanta; si in acele zile sa nu faceti nici un fel de lucru decat numai cele ce trebuie fiecaruia de mancat, numai acelea sa vi le faceti. |
| 17 Să ţineţi sărbătoarea Azimelor, căci chiar în ziua aceea voi scoate oştile voastre din ţara Egiptului; să ţineţi ziua aceea ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri.
| 17 Paziti sarbatoarea azimilor, ca in ziua aceea am scos taberele voastre din pamantul Egiptului; paziti ziua aceasta in neamul vostru ca asezamant vesnic. |
| 18 În luna întâi, din a paisprezecea zi a lunii, seara, să mâncaţi azime, până în seara zilei a douăzeci şi una a lunii.
| 18 Incepand din seara zilei a paisprezecea a lunii intai si pana in seara zilei a douazeci si una a aceleiasi luni, sa mancati paine nedospita. |
| 19 Timp de şapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre; căci oricine va mânca pâine dospită va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie străin, fie băştinaş.
| 19 Sapte zile sa nu se afle dospitura in casele voastre; tot cel care va manca dospit, sufletul acela se va starpi din obstea lui Israel, fie strain sau bastinas al pamantului aceluia. |
| 20 Să nu mâncaţi pâine dospită; ci, în toate locuinţele voastre, să mâncaţi azime."
| 20 Tot ce e dospit sa nu mancati, ci in toate asezarile voastre sa mancati azima". |
| 21 Moise a chemat pe toţi bătrânii lui Israel şi le-a zis: "Duceţi-vă de luaţi un miel pentru familiile voastre şi înjunghiaţi Paştile.
| 21 Apoi a chemat Moise pe toti batranii fiilor lui Israel si le-a zis: "Mergeri si va luati miei dupa familiile voastre si junghiati Pastile. |
| 22 Să luaţi apoi un mănunchi de isop, să-l înmuiaţi în sângele din strachină şi să ungeţi pragul de sus şi cei doi stâlpi ai uşii cu sângele din strachină. Nimeni din voi să nu iasă din casă până dimineaţa.
| 22 Dupa aceea sa luati un manunchi de isop si, muindu-l in sangele strans de la miel intr-un vas, sa ungeti pragul de sus si amandoi usorii usii cu sangele cel din vas, iar voi sa nu iesiti nici unul din casa pana dimineata; |
| 23 Când va trece Domnul ca să lovească Egiptul, şi va vedea sângele pe pragul de sus şi pe cei doi stâlpi ai uşii, Domnul va trece pe lângă uşă şi nu va îngădui Nimicitorului să intre în casele voastre ca să vă lovească.
| 23 Caci are sa treaca Domnul sa loveasca Egiptul; si vazand sangele de pe pragul de sus si de pe cei doi usori, Domnul va trece pe langa usa si nu va ingadui pierzatorului sa intre in casele voastre, ca sa va loveasca. |
| 24 Să păziţi lucrul acesta ca o lege pentru voi şi pentru copiii voştri în veac.
| 24 Paziti acestea ca un asezamant vesnic pentru voi si pentru copiii vostri. |
| 25 Când veţi intra în ţara pe care v-o va da Domnul, după făgăduinţa Lui, să ţineţi acest obicei sfânt.
| 25 Iar dupa ce veti intra in pamantul pe care Domnul il va da voua, cum a zis, sa paziti randuiala aceasta. |
| 26 Şi când vă vor întreba copiii voştri: "Ce înseamnă obiceiul acesta?",
| 26 Si cand va vor zice copiii vostri: Ce inseamna randuiala aceasta? |
| 27 să răspundeţi: "Este jertfa de Paşti în cinstea Domnului, care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul, şi ne-a scăpat casele noastre." Poporul s-a plecat şi s-a închinat până la pământ.
| 27 Sa le spuneti: Aceasta este jertfa ce o aducem de Pasti Domnului, Care in Egipt a trecut pe langa casele fiilor lui Israel, cand a lovit Egiptul, iar casele noastre le-a izbavit". Si s-a plecat poporul si s-a inchinat. |
| 28 Şi copiii lui Israel au plecat şi au făcut cum poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut.
| 28 Au mers deci fiii lui Israel si au facut toate cum poruncise Domnul lui Moise si Aaron; asa au facut. |
| 29 La miezul nopţii, Domnul a lovit pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la întâiul născut al lui faraon, care şedea pe scaunul lui de domnie, până la întâiul născut al celui închis în temniţă, şi până la toţi întâii născuţi ai dobitoacelor.
| 29 Iar la miezul noptii a lovit Domnul pe toti intai-nascutii in pamantul Egiptului, de la intai-nascutul lui Faraon, care sedea pe tron, pana la intai-nascutul robului, care sta in inchisoare, si pe toti intai-nascutii dobitoacelor. |
| 30 Faraon s-a sculat noaptea, el şi toţi slujitorii lui, şi toţi egiptenii; şi au fost mari ţipete în Egipt, căci nu era casă unde să nu fie un mort.
| 30 Si s-a sculat noaptea Faraon insusi, toate slugile lui si toti Egiptenii, si s-a facut bocet mare in toata tara Egiptului, caci nu era casa unde sa nu fie mort. |
| 31 În aceeaşi noapte faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: "Sculaţi-vă, ieşiţi din mijlocul poporului meu, voi şi copiii lui Israel. Duceţi-vă de slujiţi Domnului, cum aţi zis.
| 31 In aceeasi noapte a chemat Faraon pe Moise si pe Aaron si le-a zis: "Sculati-va si iesiti din pamantul poporului meu! Si voi si fiii lui Israel! Si duceti-va de faceti slujba Domnului Dumnezeului vostru, precum ati zis. |
| 32 Luaţi-vă şi oile şi boii, cum aţi zis, duceţi-vă şi binecuvântaţi-mă."
| 32 Luati cu voi si oile si boii vostri, cum ati cerut, si va duceti si ma binecuvantati si pe mine!" |
| 33 Egiptenii zoreau poporul şi se grăbeau să-i scoată din ţară, căci ziceau: "Altfel, toţi vom pieri."
| 33 Si sileau Egiptenii pe poporul evreu sa iasa degraba din tara aceea, caci ziceau: "Pierim cu totii!" |
| 34 Poporul şi-a luat plămădeala (coca), înainte de a se dospi. Şi-au învelit postăvile cu plămădeala în haine şi le-au pus pe umeri.
| 34 Atunci poporul a luat pe umeri aluatul sau pana a nu se dospi, cu covetile invelite in hainele lor. |
| 35 Copiii lui Israel au făcut ce spusese Moise şi au cerut egiptenilor vase de argint, vase de aur şi haine.
| 35 Si facand fiii lui Israel cum le poruncise Moise, ei au cerut de la Egipteni vase de argint si de aur si haine; |
| 36 Domnul a făcut ca poporul să capete trecere înaintea egiptenilor, care le-au împlinit cererea. Şi astfel au jefuit pe egipteni.
| 36 Iar Domnul a dat poporului Sau trecere inaintea Egiptenilor, ca sa-i dea tot ce a cerut. Si astfel au fost pradati Egiptenii. |
| 37 Copiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, în număr de aproape şase sute de mii de oameni care mergeau pe jos, afară de copii.
| 37 Fiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, ca fa sase sute de mii de barbati pedestri, afara de copii. |
| 38 O mulţime de oameni de tot soiul s-au suit împreună cu ei; aveau şi turme însemnate de oi şi boi.
| 38 Si a mai iesit impreuna cu ei multime de oameni de felurite neamuri, si oi, si boi, si turme foarte mari. |
| 39 Cu plămădeala, pe care o luaseră din Egipt şi care nu se dospise încă, au făcut turte fără aluat; căci fuseseră izgoniţi de egipteni, fără să mai poată zăbovi şi fără să-şi ia merinde cu ei.
| 39 Iar din aluatul ce l-au scos din Egipt au copt azime, ca nu se dospise inca, pentru ca i-au scos Egiptenii si nu putusera zabovi nici macar sa-si faca de mancare pentru drum. |
| 40 Şederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani.
| 40 Timpul insa, cat fiii lui Israel si parintii lor au trait in Egipt si in tara Canaan, a fost de patru sute treizeci de ani. |
| 41 Şi, după patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea, toate oştile Domnului au ieşit din ţara Egiptului.
| 41 Iar dupa trecerea celor patru sute treizeci de ani a iesit toata ostirea Domnului din pamantul Egiptului, noaptea. |
| 42 Noaptea aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului, pentru că atunci i-a scos din ţara Egiptului; noaptea aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului de toţi copiii lui Israel şi de urmaşii lor.
| 42 Aceasta a fost noaptea de priveghere a Domnului pentru scoaterea lor din tara Egiptului si pe aceasta noapte de priveghere pentru Domnul o vor pazi toti fiii lui Israel din neam in neam. |
| 43 Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: "Iată porunca privitoare la Paşti: niciun străin să nu mănânce din ele.
| 43 Dupa aceea a zis Domnul catre Moise si Aaron: "Randuiala Pastelui este aceasta: Nimeni din cei de alt neam sa nu manance din el. |
| 44 Să tai împrejur pe orice rob cumpărat cu bani, şi apoi să mănânce din ele.
| 44 Dar tot robul cumparat cu bani si taiat imprejur sa manance din el. |
| 45 Veneticul şi simbriaşul să nu mănânce.
| 45 Strainul si simbriasul asijderea sa nu manance din el. |
| 46 Să nu le mănânce decât într-o singură casă; să nu luaţi deloc carne afară din casă şi să nu zdrobiţi niciun os.
| 46 Sa se manance in aceeasi casa; sa nu lasati pe a doua zi; carnea sa nu o scoateti afara din casa si oasele sa nu le zdrobiti. |
| 47 Toată adunarea lui Israel să facă Paştile.
| 47 Sa-l praznuiasca toata obstea fiilor lui Israel. |
| 48 Dacă un străin, care va locui la tine, va vrea să facă Paştile Domnului, orice parte bărbătească din casa lui va trebui tăiată împrejur; apoi se va apropia să le facă, şi va fi ca şi băştinaşul; dar niciun netăiat împrejur să nu mănânce din ele.
| 48 Iar de va veni la voi vreun strain sa faca Pastile Domnului, sa tai imprejur pe toti cei de parte barbateasca ai lui si numai atunci sa-l savarseasca si va fi ca si locuitorul de bastina al tarii; dar tot cel netaiat imprejur sa nu manance din el. |
| 49 Aceeaşi lege va fi pentru băştinaş ca şi pentru străinul care va locui în mijlocul vostru."
| 49 O lege sa fie si pentru bastinas si pentru strainul ce se va aseza la voi!" |
| 50 Toţi copiii lui Israel au făcut cum poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut.
| 50 Si au facut fiii lui Israel cum poruncise Domnul lui Moise si Aaron; asa au facut. |
| 51 Şi chiar în ziua aceea, Domnul a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel, după oştile lor.
| 51 Deci, in ziua aceea a scos Domnul pe fiii lui Israel din tara Egiptului, cu ostirea lor. |
