| 1 Domnul a zis lui Moise: "Du-te la faraon, căci i-am împietrit inima lui şi a slujitorilor lui ca să fac semnele Mele în mijlocul lor
| 1 Atunci a grait iarasi Domnul cu Moise si a zis: "Intra la Faraon, ca i-am invartosat inima lui si a slugilor lui, ca sa arat intre ei pe rand aceste semne ale Mele; |
| 2 şi ca să istoriseşti fiului tău şi fiului fiului tău cum M-am purtat cu egiptenii şi ce semne am făcut în mijlocul lor. Şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul."
| 2 Ca sa istorisiti in auzul fiilor vostri si al fiilor fiilor vostri cate am facut in Egipt si semnele Mele, pe care le-am aratat intr-insul, si ca sa cunoasteti ca Eu sunt Domnul!" |
| 3 Moise şi Aaron s-au dus la faraon şi i-au zis: "Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul evreilor: "Până când ai de gând să nu vrei să te smereşti înaintea Mea? Lasă pe poporul Meu să plece ca să-Mi slujească.
| 3 Si a intrat Moise si Aaron la Faraon si i-au zis: "Asa graieste Domnul Dumnezeul Evreilor: Pana cand nu vei vrea sa te smeresti inaintea Mea? Lasa pe poporul Meu, ca sa-Mi slujeasca! |
| 4 Dacă nu vrei să laşi pe poporul Meu să plece, iată, voi trimite mâine nişte lăcuste pe toată întinderea ţării tale.
| 4 Iar de nu vei lasa pe poporul Meu, iata maine, pe vremea asta, voi aduce lacuste multe in toate hotarele tale; |
| 5 Ele vor acoperi faţa pământului, de nu se va mai putea vedea pământul; vor mânca ce a mai rămas nevătămat, vor mânca ce v-a lăsat piatra, vor mânca toţi copacii care cresc pe câmpiile voastre,
| 5 Si vor acoperi ele fata pamantului, incat pamantul nu se va putea vedea, si vor manca tot ce a mai ramas la voi, pe pamant, nestricat de grindina; toti pomii ce cresc prin campiile voastre; |
| 6 îţi vor umple casele tale, casele tuturor slujitorilor tăi şi casele tuturor egiptenilor. Părinţii tăi şi părinţii părinţilor tăi n-au văzut aşa ceva de când sunt ei pe pământ până în ziua de azi." Moise a plecat şi a ieşit de la faraon.
| 6 Vor umplea casele tale, casele tuturor slugilor tale si toate casele in tot pamantul Egiptenilor, cum n-au vazut parintii tai, nici parintii parintilor tai de cand traiesc ei pe pamant si pana in ziua de astazi". Apoi s-a intors Moise si a iesit de la Faraon. |
| 7 Slujitorii lui faraon i-au zis: "Până când are să fie omul acesta o pacoste pentru noi? Lasă pe oamenii aceştia să plece şi să slujească Domnului Dumnezeului lor. Tot nu vezi că piere Egiptul?"
| 7 Atunci dregatorii lui Faraon au zis catre acesta: "Oare mult are sa ne chinuiasca omul acesta? Da drumul oamenilor acestora, ca sa faca slujba Dumnezeului lor! Sau vrei sa vezi Egiptul pierind?" |
| 8 Au întors la faraon pe Moise şi Aaron. "Duceţi-vă", le-a zis el, "şi slujiţi Domnului Dumnezeului vostru. Care şi cine sunt cei ce vor merge?"
| 8 Si ei au intors pe Moise si pe Aaron la Faraon; iar Faraon a zis catre ei: "Duceti-va si faceti slujba Domnului Dumnezeului vostru! Dar cine sunt cei care trebuie sa mearga?" |
| 9 Moise a răspuns: "Vom merge cu copiii şi cu bătrânii noştri, cu fiii şi fiicele noastre, cu oile şi boii noştri; căci avem să ţinem o sărbătoare în cinstea Domnului."
| 9 Raspuns-a Moise: "Vom merge cu cei tineri si cu cei batrani ai nostri, cu fiii nostri, cu fiicele noastre, cu oile noastre si cu boii nostri, caci e sarbatoarea Domnului Dumnezeului nostru". |
| 10 Faraon le-a zis: "Aşa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecaţi, pe voi şi pe copiii voştri! Luaţi seama, căci este rău ce aveţi de gând să faceţi!
| 10 Faraon insa le-a zis: "Fie asa! Dumnezeu cu voi! Eu sunt gata sa va dau drumul. Dar la ce sa va duceti cu copiii? Se vede ca aveti gand rau. |
| 11 Nu, nu; ci duceţi-vă voi, bărbaţii, şi slujiţi Domnului, căci aşa aţi cerut." Şi i-au izgonit dinaintea lui faraon.
| 11 Nu! Duceti-va numai barbatii si faceti slujba Domnului, cum ati cerut!" Si au fost dati afara de la Faraon. |
| 12 Domnul a zis lui Moise: "Întinde-ţi mâna peste ţara Egiptului ca să vină lăcustele peste ţara Egiptului şi să mănânce toată iarba pământului, tot ce a lăsat piatra."
| 12 Atunci a zis Domnul catre Moise: "Intinde-ti mana ta asupra pamantului Egiptului si vor navali lacustele asupra pamantului Egiptului si vor manca toata iarba pamantului, toate roadele pomilor si tot ce a ramas nestricat de grindina". |
| 13 Moise şi-a întins toiagul peste ţara Egiptului; şi Domnul a făcut să sufle un vânt dinspre răsărit peste ţară, toată ziua şi toată noaptea aceea. Dimineaţa, vântul dinspre răsărit adusese lăcustele.
| 13 Deci si-a ridicat Moise toiagul sau asupra pamantului Egiptului si a adus Domnul asupra pamantului acestuia vant de la rasarit toata ziua aceea si toata noaptea si, cand s-a facut ziua, vantul de la rasarit a adus lacuste. |
| 14 Lăcustele au venit peste ţara Egiptului şi s-au aşezat pe toată întinderea Egiptului; erau în număr atât de mare cum nu mai fusese şi nu va mai fi un astfel de roi de lăcuste.
| 14 Si au navalit ele in tot pamantul Egiptului, s-au asezat in toate tinuturile Egiptului multime multa; asemenea lacuste n-au mai fost si nu vor mai fi. |
| 15 Au acoperit toată faţa pământului, de nu se mai vedea pământul; au mâncat toată iarba de pe pământ şi tot rodul pomilor, tot ce lăsase piatra; şi n-a rămas nimic verde în copaci, nici în iarba de pe câmp, în toată ţara Egiptului.
| 15 Si au acoperit ele toata tara, cat nu se mai vedea pamantul; si au mancat toata iarba pamantului si toate roadele pomilor, care nu fusesera stricate de grindina; si n-a ramas nici un fir de verdeata, nici in arbori, nici in iarba campului in tot pamantul Egiptului. |
| 16 Faraon a chemat îndată pe Moise şi pe Aaron şi a zis: "Am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului vostru şi împotriva voastră.
| 16 Atunci Faraon a chemat in graba pe Moise si pe Aaron si le-a zis: "Gresit-am inaintea Domnului Dumnezeului vostru si inaintea voastra! |
| 17 Dar iartă-mi păcatul numai de data aceasta; şi rugaţi pe Domnul Dumnezeul vostru să depărteze de la mine şi urgia aceasta de moarte!"
| 17 Iertati-mi acum inca o data greseala mea si va rugati Domnului Dumnezeului vostru sa abata in orice chip de la mine prapadul acesta!" |
| 18 Moise a ieşit de la faraon şi s-a rugat Domnului.
| 18 Si iesind de la Faraon, Moise s-a rugat lui Dumnezeu, |
| 19 Domnul a făcut să sufle un vânt foarte puternic dinspre apus, care a luat lăcustele şi le-a aruncat în Marea Roşie; n-a rămas o lăcustă pe toată întinderea Egiptului.
| 19 Si Domnul a starnit vant puternic de la apus si acesta a dus lacustele si le-a aruncat in Marea Rosie si n-a ramas nici o lacusta in tot pamantul Egiptului. |
| 20 Domnul a împietrit inima lui faraon, şi faraon n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece.
| 20 Dar Domnul a invartosat inima lui Faraon si acesta n-a dat drumul fiilor lui Israel. |
| 21 Domnul a zis lui Moise: "Întinde-ţi mâna spre cer şi va fi întuneric peste ţara Egiptului, aşa de întuneric de să se poată pipăi."
| 21 Atunci a zis Domnul catre Moise: "Intinde mana ta spre cer si se va face intuneric in pamantul Egiptului, incat sa-l pipai cu mana". |
| 22 Moise şi-a întins mâna spre cer; şi a fost întuneric beznă în toată ţara Egiptului, timp de trei zile.
| 22 Si si-a intins Moise mana sa spre cer si s-a facut intuneric bezna trei zile in tot pamantul Egiptului, |
| 23 Nici nu se vedeau unii pe alţii, şi nimeni nu s-a sculat din locul lui timp de trei zile. Dar, în locurile unde locuiau toţi copiii lui Israel, era lumină.
| 23 De nu se vedea om cu om, si nimeni nu s-a urnit de la locul sau trei zile. Iar la fiii lui Israel a fost lumina peste tot in locuintele lor. |
| 24 Faraon a chemat pe Moise şi a zis: "Duceţi-vă şi slujiţi Domnului! Să nu rămână în ţară decât oile şi boii voştri; copiii voştri vor putea merge şi ei împreună cu voi."
| 24 Atunci a chemat Faraon pe Moise si pe Aaron si le-a zis: "Duceti-va si faceti slujba Domnului Dumnezeului vostru, dar sa ramana aici vitele voastre marunte si mari, iar copiii sa mearga cu voi". |
| 25 Moise a răspuns: "Chiar să ne dai tu însuţi jertfele şi arderile de tot, pe care le vom aduce Domnului Dumnezeului nostru,
| 25 Moise insa a zis: "Ba nu, ci da-ne vite pentru jertfele si arderile de tot ce avem sa aducem Domnului Dumnezeului nostru. |
| 26 şi turmele noastre tot trebuie să meargă cu noi şi să nu rămână o unghie din ele; căci din ele vom lua ca să slujim Domnului Dumnezeului nostru; iar până vom ajunge acolo, nu ştim ce vom alege ca să aducem Domnului."
| 26 Deci, sa mearga cu noi si turmele noastre si sa nu ramana nici un picior, caci din ele avem sa luam ca sa aducem jertfa Domnului Dumnezeului nostru; dar, pana nu vom ajunge acolo, nu stim ce avem sa aducem jertfa Domnului Dumnezeului nostru". |
| 27 Domnul a împietrit inima lui faraon, şi faraon n-a vrut să-i lase să plece.
| 27 Domnul a invartosat inima lui Faraon si el n-a vrut sa le dea drumul, |
| 28 Faraon a zis lui Moise: "Ieşi de la mine! Să nu cumva să te mai arăţi înaintea mea, căci în ziua în care te vei arăta înaintea mea, vei muri."
| 28 Ci a zis Faraon catre Moise: "Du-te de aici! Dar baga de seama sa nu te mai arati in fata mea, caci in ziua cand vei vedea fata mea, vei muri". |
| 29 "Da!", a răspuns Moise, "nu mă voi mai arăta înaintea ta."
| 29 Raspuns-a Moise: "Cum ai zis, asa va fi. Mai mult nu voi mai vedea fata ta!" |
