| 1 În aceeaşi zi, împăratul Ahaşveroş a dat împărătesei Estera casa lui Haman, vrăjmaşul iudeilor. Şi Mardoheu a venit înaintea împăratului, căci Estera arătase legătura ei de rudenie cu el.
| 1 In ziua aceea, regele Artaxerxe a dat reginei Estera casa lui Aman, vrajmasul Iudeilor; iar Mardoheu a fost chemat de rege, caci Estera ii spusese ca el este ruda cu ea. |
| 2 Împăratul şi-a scos inelul, pe care-l luase înapoi de la Haman, şi l-a dat lui Mardoheu. Estera, din partea ei, a pus pe Mardoheu peste casa lui Haman.
| 2 Si regele si-a scos inelul pe care-l luase de la Aman, si l-a dat lui Mardoheu; iar Estera a pus pe Mardoheu ispravnic peste casa lui Aman. |
| 3 Apoi Estera a vorbit din nou înaintea împăratului. S-a aruncat la picioarele lui, a plâns, l-a rugat să oprească urmările răutăţii lui Haman, agaghitul, şi izbânda planurilor lui împotriva iudeilor.
| 3 Apoi Estera a vorbit din nou inaintea regelui, a cazut la picioarele lui, a plans si l-a rugat sa abata rautatea lui Aman Agaghitul si uneltirea lui pe care el o indreptase impotriva Iudeilor. |
| 4 Împăratul a întins toiagul împărătesc de aur Esterei, care s-a ridicat şi a stat în picioare înaintea împăratului.
| 4 Atunci regele si-a intins sceptrul sau cel de aur catre Estera, si s-a ridicat Estera si a stat inaintea fetei regelui, |
| 5 Ea a zis atunci: "Dacă împăratul găseşte cu cale şi dacă am căpătat trecere înaintea lui, dacă lucrul pare potrivit împăratului şi dacă eu sunt plăcută înaintea lui, să se scrie ca să se întoarcă scrisorile făcute de Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, şi scrise de el cu gând să piardă pe iudeii care sunt în toate ţinuturile împăratului.
| 5 Si a zis: "De binevoieste regele si de am aflat eu trecere inaintea fetei lui; de este drept lucrul acesta inaintea regelui si de plac eu ochilor lui, atunci sa se scrie, ca sa fie revocate scrisorile cele trimise dupa uneltirile lui Aman, fiul lui Hamadata, din tara Agag, pentru uciderea Iudeilor in toate partile regatului; |
| 6 Căci cum aş putea eu să văd nenorocirea care ar atinge pe poporul meu şi cum aş putea să văd nimicirea neamului meu?"
| 6 Caci cum as putea eu sa privesc nenorocirea care ar atinge pe poporul meu si cum as putea sa vad pieirea neamului meu?" |
| 7 Împăratul Ahaşveroş a zis împărătesei Estera şi iudeului Mardoheu: "Iată, am dat Esterei casa lui Haman, şi el a fost spânzurat pe spânzurătoare, pentru că întinsese mâna împotriva iudeilor.
| 7 Regele Artaxerxe a zis catre Estera si Mardoheu: "Casa lui Aman am dat-o Esterei, iar pe el l-am spanzurat, pentru ca si-a intins mana sa asupra Iudeilor. |
| 8 Scrieţi, dar, în folosul iudeilor cum vă va plăcea, în numele împăratului, şi pecetluiţi cu inelul împăratului. Căci o scrisoare scrisă în numele împăratului şi pecetluită cu inelul împăratului nu poate fi desfiinţată."
| 8 Scrieti si voi despre Iudei ce va place, in numele regelui si intariti cu inelul regelui, caci scrisoarea scrisa in numele regelui si intarita cu inelul regelui nu se poate schimba". |
| 9 Logofeţii împăratului au fost chemaţi în vremea aceea, în a douăzeci şi treia zi a lunii a treia, adică luna Sivan, şi au scris, după tot ce a poruncit Mardoheu, iudeilor, căpeteniilor oştirii, dregătorilor şi mai marilor celor o sută douăzeci şi şapte de ţinuturi aşezate de la India la Etiopia, fiecărui ţinut după scrierea lui, fiecărui popor după limba lui, şi iudeilor după scrierea şi limba lor.
| 9 Atunci au fost chemati scriitorii regelui, in luna a treia, adica in luna Sivan, in ziua de douazeci si trei ale lunii, si cum a poruncit Mardoheu, asa s-a scris Iudeilor si satrapilor, guvernatorilor tarilor si carmuitorilor tinuturilor lor, de la India pana la Etiopia, din cele o suta douazeci si sapte tari; si s-a scris fiecarei tari cu scrierea ei si fiecarui popor in limba lui, si Iudeilor le-a scris cu literele lor si in limba lor. |
| 10 Au scris în numele împăratului Ahaşveroş şi au pecetluit cu inelul împăratului. Au trimis scrisorile prin alergători călare pe cai şi catâri născuţi din iepe.
| 10 Mardoheu a scris in numele regelui Artaxerxe, scrisorile le-a pecetluit cu inelul regelui si le-a trimis prin curieri calari, pe caii din hergheliile regelui, |
| 11 Prin aceste scrisori, împăratul dădea voie iudeilor, ori în care cetate ar fi fost, să se adune şi să-şi apere viaţa, să nimicească, să omoare şi să piardă, împreună cu pruncii şi femeile lor, pe toţi aceia din fiecare popor şi din fiecare ţinut care ar lua armele să-i lovească, şi să le prade averile.
| 11 Spunand ca regele ingaduie iudeilor din fiecare cetate sa se adune ca sa-si apere viata lor, sa bata, sa ucida si sa piarda pe toti cei puternici din popor si din tara, care ar vrea sa-i atace, cu femeile si cu copiii lor, iar averea lor sa o jefuiasca. |
| 12 Aceasta să se facă într-o singură zi, în toate ţinuturile împăratul Ahaşveroş, şi anume în a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar.
| 12 Aceasta sa se faca in toate tarile lui Artaxerxe, intr-o singura zi, in a treisprezecea zi a lunii a douasprezecea, adica a lunii Adar. Cuprinsul acestei scrisori este urmatorul: "Marele rege Artaxerxe, satrapilor celor o suta douazeci si sapte de rari de la India si pana la Etiopia, guvernatorilor de provincii si tuturor supusilor, credinciosilor lui, salutare. Multi din cei rasplatiti cu cinste prin nemarginita bunatate a binefacerilor s-au trufit peste masura si nu numai supusilor nostri cauta sa le faca rau, ci, neputandu-si satura mandria, incearca sa urzeasca uneltiri si impotriva binefacatorilor lor, pierzand nu numai simtul recunostintei omenesti, ci, plini de trufie nebuna, cauta in chip nelegiuit sa scape si de judecata lui Dumnezeu, Cel ce pururea toate le vede. Dar adesea si multi, fiind imbracati cu putere, ca sa randuiasca lucrurile prietenilor ce s-au increzut in ei, prin incredintarile lor ii fac vinovati de varsare de sange nevinovat si-i supun la primejdii de neinlaturat, amagind gandul bun si neprihanit al stapanilor prin vorbarie vicleana si mincinoasa. Aceasta se poate vedea atat din povestirile mai vechi, cum am spus, precum si din faptele savarsite in chip nelegiuit inaintea ochilor vostri de rautatea celor ce stapanesc cu nevrednicie. De aceea ne ingrijim pentru viitor, ca sa intocmim noi o imparatie netulburata pentru toti oamenii din lume, neingaduind inselatoriile, si pricinile ce ni se infatiseaza judecandu-le cu toata luarea aminte cuvenita. Asa Aman, fiul lui Hamadata Macedoneanul, cu adevarat strain de sangele persan si foarte departe de bunatatea noastra, fiind primit oaspete la noi, s-a invrednicit de bunavointa pe care noi o avem catre orice popor, pana intr-atata, incat a fost numit parintele nostru si cinstit de toti, infatisandu-se ca a doua persoana dupa tronul regal. Dar fiind de o mandrie nemasurata, a uneltit sa ne lipseasca pe noi de putere si de viata, iar pe salvatorul si pururea binefacatorul nostru Mardoheu si pe nevinovata partasa la regalitatea noastra, Estera, cu tot poporul lor, se silea prin felurite masuri viclene sa-i piarda. Astfel socotea el sa ne lase fara oameni, iar imparatia persana sa o dea Macedonenilor. Noi insa pe Iudei, osanditi de acest facator de rele, la moarte, ii gasim nu raufacatori, ci oameni care traiesc dupa cele mai drepte legiuiri si fii ai Dumnezeului celui viu, mare si preainalt, Care ne-a daruit noua si stramosilor nostri imparatie preafericita. De aceea bine veti face, de nu veti aduce la indeplinire scrisorile trimise de Aman al lui Hamadata, caci el, facand aceasta, a fost spanzurat la portile Suzei cu toata casa, dupa cuvantul lui Dumnezeu, Celui ce stapaneste peste toti, Care i-a dat lui curand osanda cuvenita. Iar o copie a acestei scrisori puneti-o la vedere in tot locul, sa lasati pe Iudei sa se foloseasca de legile lor si sa-i ajutati, ca pe cei ce se vor scula asupra lor la vreme de necaz sa-i poata rapune in ziua de treisprezece ale lunii a douasprezecea, Adar, chiar in ziua aceea. Caci Dumnezeu, Cel ce stapaneste peste toti, in loc sa piarda pe poporul cel ales, i-a randuit lui aceasta bucurie. Si voi, Iudeilor, intre sarbatorile voastre vestite, sarbatoriti si aceasta zi insemnata cu toata veselia, ca sa fie de acum si sa ramana in viitor pentru voi si pentru Persii binevoitori amintirea izbavirii voastre, iar pentru dusmanii vostri sa fie amintirea pieirii lor. Fiecare cetate, sau tinut indeobste, care nu se va conforma, se va pustii fara crutare cu sabie si foc si va ajunge nu numai nelocuita de oameni totdeauna, ci dezgustatoare pentru fiare si pasari. |
| 13 Aceste scrisori cuprindeau hotărârea care trebuia vestită în fiecare ţinut şi dădeau de ştire tuturor popoarelor că iudeii stau gata pentru ziua aceea ca să se răzbune pe vrăjmaşii lor.
| 13 Copii ale acestei scrisori sa se dea in fiecare tara, ca lege, astfel ca Iudeii sa fie gata pentru ziua aceea sa se razbune pe vrajmasii lor". |
| 14 Alergătorii călare pe cai şi pe catâri au plecat îndată şi în toată graba, după porunca împăratului. Hotărârea a fost vestită şi în capitala Susa.
| 14 Curieri, calari pe cai iuti din hergheliile regelui, au alergat repede si cu mare graba, cu porunca regelui. Porunca a fost vestita si in cetatea Suza. |
| 15 Mardoheu a ieşit de la împărat cu o haină împărătească albastră şi albă, cu o mare cunună de aur şi cu o mantie de in subţire şi de purpură. Cetatea Susa striga şi se bucura.
| 15 Mardoheu a iesit de la rege in vesminte regesti de culoare purpurie si alba si cu cununa mare de aur, iar cetatea Suza s-a bucurat si s-a veselit. |
| 16 Pentru iudei nu era decât fericire şi bucurie, veselie şi slavă.
| 16 La Iudei a fost atunci lumina in case, bucurie, veselie si mare praznuire. |
| 17 În fiecare ţinut şi în fiecare cetate, pretutindeni unde ajungea porunca împăratului şi hotărârea lui, a fost între iudei bucurie şi veselie, ospeţe şi zile de sărbătoare. Şi mulţi oameni dintre popoarele ţării s-au făcut iudei, căci îi apucase frica de iudei.
| 17 De asemenea in toate tarile, prin toate cetatile si in toate locurile unde ajunsese scrisoarea cu porunca regelui, a fost bucurie, veselie, ospete si praznuire la Iudei. Chiar si dintre popoarele tarii multi se facura Iudei, pentru ca-i cuprinsese frica de Iudei. |
