| 1 Am zis inimii mele: "Haide! Vreau să te încerc cu veselie, şi gustă fericirea." Dar iată că şi aceasta este o deşertăciune.
| 1 Graiam inimii mele: "Vino sa te ispitesc cu veselia si sa te fac sa gusti placerea!" Si iata ca si aceasta este desertaciune. |
| 2 Am zis râsului: "Eşti o nebunie!", şi veseliei: "Ce te înşeli degeaba?"
| 2 "E nebunie!" am zis despre ras. Si despre veselie: "La ce poate sa foloseasca!" |
| 3 Am hotărât în inima mea să-mi înveselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va cârmui cu înţelepciune, şi să stărui astfel în nebunie, până voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în tot timpul vieţii lor.
| 3 Am cugetat apoi in inima mea, sa desfatez trupul meu cu vin - pe cand cugetul meu umbla dupa intelepciune si cerceta nebunia - pana ce voi vedea ceea ce este bun pentru fiii oamenilor sa faca sub cer in vremea vietii lor. |
| 4 Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii,
| 4 Am inceput lucrari mari: am zidit case, am sadit vii, |
| 5 mi-am făcut grădini şi livezi de pomi şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori.
| 5 Am facut gradini si parcuri si am sadit in ele tot felul de pomi roditori; |
| 6 Mi-am făcut iazuri, ca să ud dumbrava unde cresc copacii.
| 6 Mi-am facut iazuri, ca sa pot uda din ele o dumbrava unde cresteau copacii; |
| 7 Am cumpărat robi şi roabe, şi am avut copii de casă; am avut cirezi de boi şi turme de oi, mai mult decât toţi cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim.
| 7 Am cumparat robi si roabe si am avut feciori nascuti in casa, asemenea si turme de vite, si oi fara de numar, mai mult decat toti cei care au fost inaintea mea in Ierusalim. |
| 8 Mi-am strâns argint şi aur, şi bogăţii ca de împăraţi şi ţări. Mi-am adus cântăreţi şi cântăreţe, şi desfătarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei.
| 8 Am strans aur si argint si numar mare de regi si de satrapi; am adus cantareti si cantarete si desfatarea fiilor anului mi-am agonisit: o printesa si alte printese. |
| 9 Am ajuns mare, mai mare decât toţi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înţelepciunea.
| 9 Am fost mare si am intrecut pe toti cei ce au trait inaintea mea in Ierusalim si intelepciunea a ramas cu mine. |
| 10 Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea.
| 10 Si tot ceea ce doreau ochii mei nu am dat la o parte si n-am oprit inima mea de la nici o veselie, caci inima mea s-a bucurat de toata osteneala mea, si aceasta mi-a fost partea din toata munca mea. |
| 11 Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt, şi că nu este nimic trainic sub soare.
| 11 Apoi m-am uitat cu luare aminte la toate lucrurile pe care le-au facut mainile mele si la truda cu care m-am trudit ca sa le savarsesc si iata, totul este desertaciune si vanare de vant si fara nici un folos sub soare. |
| 12 Atunci mi-am întors privirile spre înţelepciune, prostie şi nebunie. - Căci ce va face omul care va veni după împărat? Ceea ce s-a făcut şi mai înainte. -
| 12 Si mi-am intors privirea sa vad intelepciunea, nebunia si prostia. Caci ce poate sa faca un om de rand peste ceea ce a facut un rege? |
| 13 Şi am văzut că înţelepciunea este cu atât mai de folos decât nebunia, cu cât este mai de folos lumina decât întunericul;
| 13 Atunci m-am incredintat ca intelepciunea are intaietate asupra nebuniei tot atat cat are lumina asupra intunericului. |
| 14 înţeleptul îşi are ochii în cap, iar nebunul umblă în întuneric. Dar am băgat de seamă că şi unul şi altul au aceeaşi soartă.
| 14 Inteleptul are ochii in cap, iar nebunul merge intru intuneric. Dar am cunoscut si eu ca aceeasi soarta vor avea toti. |
| 15 Şi am zis în inima mea: "Dacă şi eu voi avea aceeaşi soartă ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai înţelept?" Şi am zis în inima mea: "Şi aceasta este o deşertăciune."
| 15 Deci am zis in inima mea: "Aceeasi soarta ca si cel nebun avea-voi si eu; atunci la ce imi foloseste intelepciunea?" Si am zis in mintea mea ca si aceasta este desertaciune. |
| 16 Căci pomenirea înţeleptului nu este mai veşnică decât a nebunului: chiar în zilele următoare totul este uitat. Şi apoi şi înţeleptul moare, şi nebunul!
| 16 Caci pomenirea celui intelept ca si a celui nebun nu este vesnica, fiindca in zilele ce vor veni amandoi vor fi uitati; atunci inteleptul moare ca si nebunul. |
| 17 Atunci am urât viaţa, căci nu mi-a plăcut ce se face sub soare: totul este deşertăciune şi goană după vânt.
| 17 Drept aceea am urat viata, caci rele sunt cele ce se fac sub soare; si totul este desertaciune si vanare de vant. |
| 18 Mi-am urât până şi toată munca pe care am făcut-o sub soare, muncă pe care o las omului care vine după mine, ca să se bucure de ea.
| 18 Si am urat toata munca pe care am muncit-o sub soare, fiindca voi lasa-o omului care va veni dupa mine. |
| 19 Şi cine ştie dacă va fi înţelept sau nebun? Şi totuşi el va fi stăpân pe toată munca mea pe care am agonisit-o cu trudă şi înţelepciune sub soare. Şi aceasta este o deşertăciune.
| 19 Si cine stie daca el va fi intelept sau nebun! Si el va face ce va gasi cu cale din tot lucrul cu care m-am trudit si m-am chibzuit sub soare! Si aceasta este desertaciune! |
| 20 Am ajuns până acolo că m-a apucat o mare deznădejde de toată munca pe care am făcut-o sub soare.
| 20 Si am inceput sa ma las deznadejdii pentru toata munca cea de sub soare, |
| 21 Căci este câte un om care a muncit cu înţelepciune, cu pricepere şi cu izbândă, şi lasă rodul muncii lui unui om care nu s-a ostenit deloc cu ea. Şi aceasta este o deşertăciune şi un mare rău.
| 21 Caci un om care a pus in lucrul lui intelepciune si stiinta si a avut izbanda, il imparte cu cel care n-a lucrat. Si aceasta aste desertaciune si un rau nespus de mare. |
| 22 Căci, drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui şi din toată străduinţa inimii lui cu care se trudeşte sub soare?
| 22 Oare, ce-i ramane omului din toata munca lui si din grija inimii lui cu care s-a trudit sub soare? |
| 23 Toate zilele lui sunt pline de durere, şi truda lui nu este decât necaz: nici măcar noaptea n-are odihnă inima lui. Şi aceasta este o deşertăciune.
| 23 Toate zilele lui nu sunt decat suferinta si indeletnicirea lui nu-i decat necaz; nici chiar noaptea n-are odihna inima lui. Si aceasta este desertaciune! |
| 24 Nu este altă fericire pentru om decât să mănânce şi să bea, şi să-şi înveselească sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am văzut că şi aceasta vine din mâna lui Dumnezeu.
| 24 Nimic nu este mai bun pentru om decat sa manance si sa bea si sa-si desfateze sufletul cu multumirea din munca sa. Si am vazut ca si aceasta vine numai din mana lui Dumnezeu. |
| 25 Cine, în adevăr, poate să mănânce şi să se bucure fără El?
| 25 Cine poate oare sa manance si sa bea fara sa multumeasca Lui? |
| 26 Căci El dă omului plăcut Lui înţelepciune, ştiinţă şi bucurie; dar celui păcătos îi dă grija să strângă şi s-adune, ca să dea celui plăcut lui Dumnezeu! Şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vânt.
| 26 Omului care este bun inaintea lui Dumnezeu, Dumnezeu ii da intelepciune, stiinta si bucurie, iar pacatosului ii da sarcina sa adune si sa stranga pentru a da celui ce este bun in fata lui Dumnezeu. Si aceasta este desertaciune si vinare de vant! |
