| 1 Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.
| 1 Cuvintele Ecclesiastului, fiul lui David, rege in Ierusalim. |
| 2 O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o, deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.
| 2 Desertaciunea desertaciunilor, zice Ecclesiastul, desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciuni! |
| 3 Ce folos are omul din toată truda pe care şi-o dă sub soare?
| 3 Ce folos are omul din toata truda lui cu care se trudeste sub soare? |
| 4 Un neam trece, altul vine, şi pământul rămâne veşnic în picioare.
| 4 Un neam trece si altul vine, dar pamantul ramane totdeauna! |
| 5 Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.
| 5 Soarele rasare, soarele apune si zoreste catre locul lui ca sa rasara iarasi. |
| 6 Vântul suflă spre miazăzi şi se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăşi se întoarce şi începe din nou aceleaşi rotiri.
| 6 Vantul sufla catre miazazi, vantul se intoarce catre miazanoapte si, facand roate-roate, el trece neincetat prin cercurile sale. |
| 7 Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo.
| 7 Toate fluviile curg in mare, dar marea nu se umple, caci ele se intorc din nou la locul din care au plecat. |
| 8 Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.
| 8 Toate lucrurile se zbuciuma mai mult decat poate omul sa o spuna: ochiul nu se satura de cate vede si urechea nu se umple de cate aude. |
| 9 Ce a fost va mai fi, şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.
| 9 Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, si ceea ce s-a intamplat se va mai petrece, caci nu este nimic nou sub soare. |
| 10 Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: "Iată ceva nou!", demult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.
| 10 Daca este vreun lucru despre care sa se spuna: "Iata ceva nou!" aceasta a fost in vremurile stravechi, de dinaintea noastra. |
| 11 Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va întâmpla mai pe urmă, nu va lăsa nicio urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu.
| 11 Nu ne aducem aminte despre cei ce au fost inainte, si tot asa despre cei ce vor veni pe urma; nici o pomenire nu va fi la urmasii lor. |
| 12 Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.
| 12 Eu Ecclesiastul am fost regele lui Israel in Ierusalim. |
| 13 Mi-am pus inima să cercetez şi să adâncesc cu înţelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
| 13 Si m-am sarguit in inima mea sa cercetez si sa iau aminte cu intelepciune la tot ceea ce se petrece sub cer. Acesta este un chin cumplit pe care Dumnezeu l-a dat fiilor oamenilor, ca sa se chinuiasca intru el. |
| 14 Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt!
| 14 M-am uitat cu luare aminte la toate lucrarile care se fac sub soare si iata: totul este desertaciune si vanare de vant. |
| 15 Ce este strâmb nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.
| 15 Ceea ce este stramb nu se poate indrepta si ceea ce lipseste nu se poate numara. |
| 16 Am zis în mine însumi: "Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpânit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.
| 16 Grait-am in inima mea: Cu adevarat am adunat si am strans intelepciune - mai mult decat toti cei care au fost inaintea mea in Ierusalim caci inima mea a avut cu belsug intelepciune si stiind. |
| 17 Mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vânt.
| 17 Si mi-am silit inima ca sa patrund intelepciunea si stiinta, nebunia si prostia, dar am inteles ca si aceasta este vanare de vant, |
| 18 Căci unde este multă înţelepciune este şi mult necaz, şi cine ştie multe are şi multă durere.
| 18 Ca unde este multa intelepciune este si multa amaraciune, si cel ce isi inmulteste stiinta isi sporeste suferinta. |
