| 1 "Nebucadneţar, împăratul, către toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile care locuiesc pe tot pământul: Să aveţi multă pace!
| 1 Regele Nabucodonosor a dat hrisov catre toate popoarele, neamurile si limbile care locuiesc pe tot pamantul: "Pacea voastra sa sporeasca! |
| 2 Am găsit cu cale să fac cunoscut semnele şi minunile pe care le-a făcut Dumnezeul cel Preaînalt faţă de mine.
| 2 Placutu-mi-a sa vestesc minunile si faptele cele peste fire, pe care le-a facut mie Dumnezeul cel Preainalt. |
| 3 Cât de mari sunt semnele Lui şi cât de puternice sunt minunile Lui! Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică, şi stăpânirea Lui dăinuie din neam în neam!
| 3 Cat de mari sunt minunile Lui si cat de puternice sunt faptele cele peste fire! Imparatia Lui este imparatie vesnica si stapanirea Lui tine din neam in neam! |
| 4 Eu, Nebucadneţar, trăiam liniştit în casa mea şi fericit în palatul meu.
| 4 Eu, Nabucodonosor, stam fara de grija in casa mea si bucuros de viata in patul meu. |
| 5 Am visat un vis care m-a înspăimântat; gândurile de care eram urmărit în patul meu şi vedeniile duhului meu mă umpleau de groază.
| 5 Am visat un vis care m-a inspaimantat; si gandurile mele cand stam culcat in patul meu si vedeniile pe care le-am avut m-au framantat adanc. |
| 6 Am poruncit atunci să aducă înaintea mea pe toţi înţelepţii Babilonului ca să-mi tâlcuiască visul.
| 6 Si am poruncit sa mi se aduca in fata mea toti inteleptii din Babilon, care sa-mi talcuiasca visul. |
| 7 Îndată au venit vrăjitorii, cititorii în stele, haldeii şi ghicitorii. Le-am spus visul, şi nu mi l-au putut tâlcui.
| 7 Atunci au sosit talcuitorii de semne, prezicatorii, caldeii si cititorii in stele si le-am spus visul, dar ei nu mi-au dat talcuirea lui. |
| 8 La urmă de tot, s-a înfăţişat înaintea mea Daniel, numit Beltşaţar, după numele dumnezeului meu, şi care are în el duhul dumnezeilor celor sfinţi. I-am spus visul şi am zis:
| 8 Iar in cele din urma s-a infatisat inaintea mea Daniel, al carui nume este Beltsatar, dupa numele dumnezeului meu si care are in al Duhul Dumnezeului celui Sfant si i-am spus visul: |
| 9 "Beltşaţare, căpetenia vrăjitorilor, ştiu că ai în tine duhul dumnezeilor sfinţi şi că pentru tine nicio taină nu este grea; deci tâlcuieşte-mi vedeniile pe care le-am avut în vis.
| 9 "Beltsatar, tu, mai-marele talcuitorilor de semne, tu, cel in care stiu ca locuieste Duhul lui Dumnezeu celui Sfant si ca nici o taina nu-ti este grea, ia aminte la visul pe care l-am visat si spune-mi talcuirea lui! |
| 10 Iată vedeniile care mi-au trecut prin cap când eram în pat. Mă uitam şi iată că în mijlocul pământului era un copac foarte înalt.
| 10 Vedenia pe care am avut-o, cand eram culcat in patul meu, a fost: "Ma uitam si iata un copac in mijlocul pamantului, inalt foarte. |
| 11 Copacul acesta s-a făcut mare şi puternic, vârful lui se înălţa până la ceruri şi se vedea de la marginile întregului pământ.
| 11 Copacul crestea si era puternic si varful lui ajungea pana la cer si se putea vedea pana la capatul pamantului. |
| 12 Frunza lui era frumoasă şi avea roade multe; în el se găsea hrană pentru toţi; fiarele câmpului se adăposteau sub umbra lui, păsările cerului îşi făceau cuibul în ramurile lui şi orice făptură vie se hrănea din el.
| 12 Frunzisul lui era frumos si roadele lui multe, si hrana pentru toti se afla in el. Sub el cautau umbra fiarele campului, iar in ramurile lui isi faceau cuiburi pasarile cerului si din el se hraneau toate vietuitoarele. |
| 13 În vedeniile care-mi treceau prin cap în patul meu, mă uitam şi iată că s-a coborât din ceruri un străjer sfânt.
| 13 Priveam in vedenia pe care am avut-o, cand eram in patul meu si iata un inger, un sfant, se cobora din ceruri; |
| 14 El a strigat cu putere şi a vorbit aşa: "Tăiaţi copacul şi rupeţi ramurile; scuturaţi-i frunza şi risipiţi roadele; fugăriţi fiarele de sub el şi păsările din ramurile lui!
| 14 El a strigat cu glas tare si a poruncit asa: Doborati copacul si taiati-i crengile, scuturati frunzele lui si imprastiati roadele lui, ca animalele sa fuga de sub el si pasarile din frunzisul lui! |
| 15 Dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsaţi-l în pământ şi legaţi-l cu lanţuri de fier şi de aramă în iarba de pe câmp, ca să fie udat de roua cerului şi să fie la un loc cu fiarele în iarba pământului.
| 15 Iar butucul si radacinile sa ramana in pamant in legaturi de fier si de arama, in iarba campului! Din roua cerului sa fie udat si cu dobitoacele campului sa imparta iarba pamantului. |
| 16 Inima lui de om i se va preface într-o inimă de fiară şi vor trece şapte vremuri peste el.
| 16 Inima lui sa nu mai fie inima de om, ci o inima de dobitoc sa-i fie data si sapte ani sa treaca peste el! |
| 17 Hotărârea aceasta a fost luată în sfatul străjerilor şi pusă la cale înaintea sfinţilor, ca să ştie cei vii că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor, că o dă cui Îi place şi înalţă pe ea pe cel mai de jos dintre oameni!"
| 17 Aceasta hotarare se sprijina pe porunca ingerilor, iar porunca sfintilor este ca sa cunoasca cei vii ca Cel Preainalt stapaneste peste imparatia oamenilor, pe care o da cui vrea si poate sa ridice peste ea pe cel mai de jos dintre oameni. |
| 18 Iată visul pe care l-am visat eu, împăratul Nebucadneţar. Tu, Beltşaţar, tâlcuieşte-l, fiindcă toţi înţelepţii din împărăţia mea nu pot să mi-l tâlcuiască; tu însă poţi, căci ai în tine duhul dumnezeilor sfinţi."
| 18 Acesta este visul pe care l-am visat eu, regele Nabucodonosor, iar tu, Beltsatar, spune talcuirea lui, caci toti inteleptii regatului meu nu pot sa-mi faca cunoscuta talcuirea. Tu insa esti in stare, fiindca ai in tine Duhul Dumnezeului celui Sfant". |
| 19 Atunci Daniel, numit Beltşaţar, a rămas uimit o clipă, şi gândurile lui îl tulburau. Împăratul a luat din nou cuvântul şi a zis: "Beltşaţare, să nu te tulbure visul şi tâlcuirea!" Şi Beltşaţar a răspuns: "Domnul meu, visul acesta să fie pentru vrăjmaşii tăi, şi tâlcuirea lui, pentru potrivnicii tăi!
| 19 Atunci Daniel, al carui nume este Beltsatar, a ramas inmarmurit pentru o clipa si gandurile lui s-au tulburat. Regele a prins din nou a grai si a zis: "Beltsatar, visul si talcuirea lui sa nu te infricoseze!" Raspuns-a Beltsatar si a zis: "O, stapane, visul sa fie pentru cei ce te urasc pe tine, iar talcuirea lui pentru vrajmasii tai! |
| 20 Copacul pe care l-ai văzut, care se făcuse atât de mare şi puternic, încât i se înălţa vârful până la ceruri şi se vedea de la toate capetele pământului;
| 20 Copacul pe care tu l-ai vazut, mare si puternic, care cu varful ajungea pana la cer si se vedea pana la capatul pamantului, |
| 21 copacul acesta a cărui frunză era aşa de frumoasă şi care avea roade atât de multe, şi în care era hrană pentru toţi, sub care se adăposteau fiarele câmpului şi în ramurile căruia îşi făceau cuibul păsările cerului,
| 21 Cu frunzis frumos, cu rod mult si din care se hraneau toti, sub care se adaposteau fiarele campului, iar in ramurile lui faceau cuiburi pasarile cerului, |
| 22 eşti tu, împărate, care ai ajuns mare şi puternic, a cărui mărime a crescut şi s-a înălţat până la ceruri şi a cărui stăpânire se întinde până la marginile pământului.
| 22 Acela esti tu, o, rege, tu, care te-ai marit si te-ai facut puternic, ai crescut si ai ajuns pana la ceruri, ai stapanirea ta pana la marginea pamantului. |
| 23 Împăratul a văzut pe un străjer sfânt coborându-se şi zicând: "Tăiaţi copacul şi nimiciţi-l; dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsaţi-l în pământ şi legaţi-l cu lanţuri de fier şi de aramă în iarba de pe câmp, ca să fie udat de roua cerului şi să stea la un loc cu fiarele câmpului, până vor trece şapte vremuri peste el."
| 23 Iar ca a vazut regele un inger, un sfant, coborandu-se din cer si zicand: Doborati copacul si nimiciti-l, dar butucul si radacinile lui lasati-le in pamant si in legaturi de fier si de arama, in iarba pamantului, si de roua cerului sa fie udat si cu animalele campului sa fie partas pana ce vor trece peste el sapte ani, |
| 24 Iată tâlcuirea acestui fapt, împărate, iată hotărârea Celui Preaînalt care se va împlini asupra domnului meu, împăratul.
| 24 Aceasta inseamna, o, rege, ca hotararea Celui Preainalt se va implini peste stapanul meu regele, |
| 25 Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, vei locui la un loc cu fiarele câmpului şi îţi vor da să mănânci iarbă ca la boi; vei fi udat de roua cerului şi şapte vremuri vor trece peste tine, până vei cunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă cui vrea.
| 25 Ca tu vei fi alungat dintre oameni si vei locui impreuna cu animalele campului si vei manca iarba si din roua cerului vei fi udat si vor trece peste tine sapte ani, pana ce tu vei cunoaste ca Cel Preainalt are stapanirea peste imparatia oamenilor si o da cui voieste. |
| 26 Porunca, să lase trunchiul cu rădăcinile copacului, înseamnă că împărăţia ta îţi va rămâne ţie îndată ce vei recunoaşte stăpânirea Celui ce este în ceruri.
| 26 Si daca a poruncit sa lase butucul si radacinile copacului, inseamna ca regatul tau va fi ocrotit pentru tine indata ce tu vei recunoaste ca Cerul are stapanirea. |
| 27 De aceea, împărate, placă-ţi sfatul meu! Pune capăt păcatelor tale şi trăieşte în neprihănire, rupe-o cu nelegiuirile tale şi ai milă de cei nenorociţi, şi poate că ţi se va prelungi fericirea!"
| 27 De aceea, o, rege, placut sa-ti fie sfatul meu inaintea ta: Rascumpara pacatele tale prin fapte de dreptate si nedreptatile tale prin mila catre cei saraci, daca vrei ca bunastarea in care te afli sa dainuiasca". |
| 28 Toate aceste lucruri s-au împlinit asupra împăratului Nebucadneţar.
| 28 Totul s-a implinit cu regele Nabucodonosor. |
| 29 După douăsprezece luni, pe când se plimba pe acoperişul palatului împărătesc din Babilon,
| 29 Dupa douasprezece luni, cand regele Nabucodonosor se plimba in palatul regal din Babilon, |
| 30 împăratul a luat cuvântul şi a zis: "Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu ca loc de şedere împărătească, prin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele?"
| 30 A prins a grai zicand: "Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care l-am cladit eu intru taria puterii mele si spre cinstea stralucirii mele, ca resedinta regala?" |
| 31 Nu se sfârşise încă vorba aceasta a împăratului, şi un glas s-a coborât din cer şi a zis: "Află, împărate Nebucadneţar, că ţi s-a luat împărăţia!
| 31 Pe cand cuvantul era inca in gura regelui, un glas s-a coborat din cer: "Tie, rege Nabucodonosor, ti se spune: Regatul s-a luat de la tine. |
| 32 Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, şi vei locui la un loc cu fiarele câmpului, îţi vor da să mănânci iarbă ca la boi, şi vor trece peste tine şapte vremuri, până vei recunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea!"
| 32 Si dintre oameni vei fi izgonit, vei locui cu animalele campului si vei paste iarba si vor trece sapte ani peste tine, pana ce vei recunoaste ca Cel Preainalt are putere peste imparatia oamenilor si ca o da cui voieste!" |
| 33 Chiar în clipa aceea s-a împlinit cuvântul acela asupra lui Nebucadneţar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mâncat iarbă ca boii, trupul i-a fost udat de roua cerului, până i-a crescut părul ca penele vulturului şi unghiile, ca ghearele păsărilor.
| 33 Indata s-a implinit cuvantul asupra lui Nabucodonosor, caci a fost alungat dintre oameni si a mancat iarba ca animalele si trupul lui era udat de roua pana cand parul i-a crescut ca penele vulturilor si unghiile ca ghiarele pasarilor. |
| 34 După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer şi mi-a venit iarăşi mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Preaînalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte veşnic, Acela a cărui stăpânire este veşnică şi a cărui Împărăţie dăinuie din neam în neam.
| 34 "Si dupa trecerea acestui timp, eu Nabucodonosor, am ridicat ochii mei la cer si mintea mi-a venit din nou si am binecuvantat pe Cel Preainalt si Celui vesnic viu l-am adus lauda si preamarire, ca puterea Lui este putere vesnica, iar imparatia Lui din neam in neam. |
| 35 Toţi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului, şi nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică: "Ce faci?"
| 35 Toti locuitorii pamantului sint socotiti ca o nimica si El face ce voieste cu ostirea cereasca si cu locuitorii pamantului si nimeni nu poate sa-L impiedice la lucrul Lui si sa-I zica: "Ce faci Tu?" |
| 36 În vremea aceea mi-a venit mintea înapoi; slava împărăţiei mele, măreţia şi strălucirea mea mi s-au dat înapoi; sfetnicii şi mai marii mei din nou m-au căutat; am fost pus iarăşi peste împărăţia mea, şi puterea mea a crescut.
| 36 In acelasi timp mi-a venit mintea la loc si, spre gloria regatului meu, mi-a venit iarasi maretia si stralucirea si sfetnicii mei si dregatorii cei mari m-au chemat si regatul mi-a fost dat in stapanire, iar puterea mea a crescut si mai mult. |
| 37 Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte, şi El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!"
| 37 Acum, eu, Nabucodonosor, laud, inalt si preamaresc pe Imparatul cerului; toate faptele Lui sunt adevarate si caile Lui drepte, iar pe cei ce umbla mandri poate sa-i smereasca!" |
